Jurnalul acţiunilor operative ale M.I. Timiş – 18 decembrie 1989 dupămasa şi seara. „Dacă se mai bagă armata pe Calea Girocului ele vor lua copiii cadrelor militare şi îi vor pune în faţă”

Continui prezentarea Jurnalului acţiunilor operative ale MI Timiş, cu însemnările din după masa şi seara de 18 decembrie 1989.

Vezi fragmentele prezentate anterior pe acest blog:
– Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 17 decembrie 1989
– Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 18 decembrie 1989 dimineaţa. „30 de femei violente cer cadavrele celor decedaţi”

Documentul este din dosarul “procesului celor 25″ al revoluţiei din Timişoara, fotografiat de asociaţia “21 Decembrie” şi prezentat pe saitul dosarele revoluţiei. Eu l-am preluat de acolo, prelucrînd imaginile prin rotire şi decupare astfel încît să fie mai lesne de citit.

Jurnalul are mai multe rubrici, pe coloane, după cum urmează: Data (Anul, luna, ziua, ora) // Conţinutul informaţiei, ordinului, raportului // Cine şi de unde s-a transmis (primit) // Cine a primit (transmis) // Hotărîrea şi măsurile luate (ordonate), cui s-au transmis // Cine a primit. Fiindcă acum reproduc doar însemnările din 18 decembrie 1989 nu voi mai repeta că e vorba de 18 decembrie. La transcrierea jurnalului indic doar ora şi apoi în continuare conţinutul celorlalte rubrici separate prin “//”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii sau completări care îmi aparţin.

Ora 12,09 // CD – 902 / Aro alb 3 ataşaţi militari Franţa; DISCRES BERNARD ataşat militar; METAUT FRANCAIS, BEHAVETEGUY BERNARD ataşaţi adjuncţi Franţa. Vin spre Timişoara // Lt. maj. Pop Valer // Lt. Sîrbu V. // comandament cpt. Prică D-tru // cdt

Jurnalul acţiunilor operative ale Ministerului de Interne Timiş – 18 decembrie 1989 dimineaţa. „30 femei violente cer cadavrele celor decedaţi”

Continui prezentarea Jurnalului acţiunilor operative ale MI Timiş, cu însemnările din ziua de 18 decembrie 1989. Pentru însemnările din ziua de 17 decembrie 1989 vezi aici (linc). Documentul este din dosarul „procesului celor 25” al revoluţiei din Timişoara, fotografiat de asociaţia „21 Decembrie” şi prezentat pe saitul dosarele revoluţiei. Eu l-am preluat de acolo, prelucrînd imaginile prin rotire şi decupare astfel încît să fie mai lesne de citit.

Jurnalul are mai multe rubrici, pe coloane, după cum urmează: Data (Anul, luna, ziua, ora) // Conţinutul informaţiei, ordinului, raportului // Cine şi de unde s-a transmis (primit) // Cine a primit (transmis) // Hotărîrea şi măsurile luate (ordonate), cui s-au transmis // Cine a primit. Fiindcă acum reproduc doar însemnările din 18 decembrie 1989 nu voi mai repeta că e vorba de 18 decembrie. La transcrierea jurnalului indic doar ora şi apoi în continuare conţinutul celorlalte rubrici separate prin “//”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii sau completări care îmi aparţin.

ora 0,00 // La cinema Dacia un grup f[oarte] mare strigă „Feriţi-vă de poliţia comunistă” // Plt [plutonier] Lungu I. // Lt. Sîrbu V. // cpt. [căpitan] Irimescu C. // cpt. Irimescu

Verificarea armamentului securităţii şi miliţiei din Timişoara

În 8 ianuarie 1990, o comisie formată din cadre ale Ministerului Apărării Naţionale formată din căpitan Mihai Diaconu, locotenent-colonel Ştefan Demeter, maistru militar Ambrosie Pantea, plutonier Vasile Ciuhan, plutonier Vasile Cuciureanu şi sergent major Gabriel Rotaru, a verificat armamentul cadrelor de miliţie şi securitate din judeţul Timiş. Pe multe arme s-au găsit urme de funingine, ceea ce arată că s-a tras cu ele, dar nu s-a putut stabili cînd şi în ce împrejurări, şi dacă s-a tras în aer sau în manifestanţi. Nici în cazul armelor care n-au avut urme de funingine, nu se poate trage o concluzie definitivă, deoarece aceste urme dispar dacă arma este curăţată. Regula generală în 1989 era ca armamentul să fie curăţat după folosire, dar în decembrie 1989 evoluţia rapidă a evenimentelor a făcut ca această regulă să se neglijeze.

Documentul pe care-l reproduc aici nu constituie o dovadă pe baza căreia s-ar putea trage concluzii cu privire la cei care ar fi tras în populaţie în timpul revoluţiei, ci doar un indiciu care, dacă nu se coroborează şi cu alte dovezi, nu poate demonstra nimic. Consider însă documentul interesant, de aceea îl reproduc aici.