Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Idei UE de azvîrlire a banilor pe fereastră: 1,8 miliarde euro necesare pentru desfiinţarea ghenelor de gunoi de la blocuri mai 17, 2011


„România are nevoie de 1,8 miliarde de euro pentru a desfiinţa ghenele de gunoi de la blocuri”, a anunţat recent Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu (linc). Motivul este că, datorită toboganelor de la blocuri, gunoiul românesc nu este colectat selectiv într-o proporţie îndestulătoare, ceea ce a deranjat însăşi Măria Sa Comisia Europeană. (more…)

 

Uniunea Europeană ustură la buzunar. De ce s-a scumpit evacuarea gunoiului în judeţul Timiş septembrie 17, 2010


Firma timişoreană Retim, care are ca obiect de activitate adunarea gunoiului din gospodăriile populaţiei, îi explică unui cetăţean din satul Chişoda de lîngă Timişoara de ce taxa de colectare a gunoiului s-a scumpit, de la 2,94 lei la 8,82 lei/gospodărie (la care se adaugă TVA). Adică, noul tarif e de 3 ori mai mare decît cel vechi.

„Gestionarea deşeurilor (…) din municipiul Timişoara şi comunele limitrofe s-a schimbat complet.

Pentru noul sistem de gestiune, care prevede balotarea şi depozitarea deşeurilor municipale pe o perioadă de maxim un an de zile, S.C. Retim Ecologic Service S.A. a achiziţionat o instalaţie modernă de balotare cu folie stretch rezistentă la razele ultraviolete, sistem care permite depozitarea în condiţii de securitate din punct de vedere al protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei. Funcţionarea acestei instalaţii necesită consumuri energetice relativ mari, fapt ce duce implicit la creşterea costurilor cu neutralizarea. Pe lîngă consumurile energetice, la creşterea costurilor contribuie în mod substanţial şi cheltuielile cu ambalarea şi costul foliei speciale.

Deşeurile astfel ambalate trebuie transportate în mod obligatoriu la depozitul ecologic Ghizela.

Datorită acestor cheltuieli suplimentare este necesară modificarea tarifului în sensul creşterii acestuia”, se explică în răspunsul semnat de directorii Retim inginer Florin Cepănariu şi economist Gheorghe Para. (more…)

 

Primăria Timişoara a distrus un puiet de măr pe care-l sădisem iunie 28, 2010


Săptămîna trecută o hoardă de angajaţi ai Primăriei Timişoara, înarmaţi cu motocositoare, s-au apucat să taie iarba de lîngă blocul în care locuiesc. Cu acest prilej au tăiat şi un puiet de măr pe care îl sădisem anul acesta. La început i-am dus apă zilnic cu găleata, apoi a fost vreme ploioasă şi n-a mai fost nevoie. Mă bucurasem că puietul s-a prins, dăduse frunze şi începea să crească. Era de peste un metru înălţime, în nici un caz nu se confunda cu iarba din jur. Mă gîndeam deja că peste cîţiva ani copiii cartierului vor avea de unde să culeagă mere, cu puţin noroc şi fiică-mea ar fi putut culege cîteva fructe (dacă copiii de ţigani din zonă le mai lăsau neculese). Au avut grijă angajaţii Primăriei Timişoara să-mi strice bucuria. (more…)

 

Comuna Variaş sfidează Uniunea Europeană iunie 5, 2009


Consiliul local al comunei Variaş (judeţul Timiş) a hotărît să ignore directivele europene şi să menţină deschisă groapa de gunoi comunală, ne anunţă „Renaşterea Bănăţeană” din 29 mai 2009. (more…)

 

Uniunea Europeană ustură la buzunar: S-a scumpit taxa pentru colectarea gunoiului la Timişoara februarie 28, 2009


Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au început să curgă şi binefacerile aferente. Printre altele, Uniunea Europeană ne ajută să depozităm gunoiul în condiţii ecologice.

Ca urmare a normelor de mediu adaptate standardelor europene, Ministerul Mediului a interzis folosirea gropii de gunoi de la Parţa, lîngă Timişoara. Gunoaiele vor trebui duse mai departe, ceea ce înseamnă costuri suplimentare. Îmi îngădui să observ că înseamnă şi poluare suplimentară, căci miile de tone de gunoaie sînt transportate cu camioane care ard benzină, deci poluează mediul înconjurător şi contribuie la încălzirea globală a planetei. Treaba asta nu pare însă să deranjeze Ministerul Mediului. Important e să se poată raporta la Bruxelles că respectăm standardele de depozitare a gunoaielor.

Rezultatul concret al acestei stări de fapt este dublarea preţului la serviciul de salubritate. Dacă în decembrie 2008 acest serviciu costa 4,19 lei/persoană/lună, din ianuarie 2009 timişorenii plătesc 8,37 lei/persoană/lună. Asta după ce în mai 2008 mai existase o mărire a taxei de salubritate cu 20%.

Nu numai timişorenii simt pe piele proprie scumpirea taxei pentru evacuarea gunoiului, ci şi locuitorii satelor timişene, căci normele europene înseamnă „desfiinţarea obligatorie a gropilor de gunoi comunale”, cum explică „Renaşterea Bănăţeană” din 22 februarie 2009.

De fapt, nu e nici o tragedie pentru mediul înconjurător dacă lîngă fiecare localitate, urbană sau rurală, există cîte un loc cu destinaţia groapă de gunoi. Birocraţii fac însă ceea ce se pricep ei mai bine: decretează existenţa unor grave probleme cu a căror rezolvare trebuie ei să se ocupe. Pe banii noştri, desigur.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
Poruncă „ecologistă” a Uniunii Europene: Români, produceţi cît mai multe deşeuri!
Uniunea Europeană ustură la buzunar: Trei milioane de şoferi ar putea fi siliţi să renunţe la maşini
Uniunea Europeană ustură la buzunar: Gazul metan. În pregătire: centralele de apartament

 

Ambalarea şi etichetarea obligatorie – metodă prin care Statul Maximal elimină de pe piaţă micii producători ianuarie 19, 2009


Ţăranii care vin cu brînză sau caş în pieţe vor trebui să ambaleze marfa şi să o eticheteze, conform unor noi reglementări ale Direcţiei Sanitar-Veterinare. Cei care nu se conformează riscă o amendă de pînă la 30 milioane lei vechi.

Este o nouă măsură impusă de alinierea României la standarde europene, prin care se realizează unul din adevăratele obiective ale Uniunii Europene: eliminarea de pe piaţă a micilor producători, în favoarea marilor trusturi susţinute de birocraţia de la Bruxeles.

Propagandistic, lucrurile sînt prezentate ca o expresie a grijii faţă de om care-i animă pe birocraţi, pe necesitatea protecţiei consumatorului. Dacă marfa are o etichetă pe care scrie numele producătorului şi termenul de garanţie, consumatorul nemulţumit ştie pe cine să reclame dacă i s-a vîndut marfă proastă.

De fapt, în pieţele ţărăneşti există un fel mult mai eficient de protecţie a consumatorului: acesta are dreptul să guste din marfă înainte de cumpărare. Astfel, clienţii pot să-şi dea seama de calitatea mărfii mult mai bine decît pe baza unei etichete care să certifice corespunderea cu nu ştiu care standard înregistrat la Direcţia Sanitar-Veterinară. Degustarea este prevăzută şi în legislaţie ca drept al cumpărătorului. Art. 1301 din Codul Civil spune: „În privinţa vinului, oloiului şi altor asemenea lucruri care, după obicei, se gustă înainte de a se cumpăra, vinderea nu există pînă ce cumpărătorul nu le-a gustat şi n-a declarat că-i convin”. Dar în scumpa noastră patrie instrucţiunile Direcţiei Sanitar-Veterinare sînt mai importante decît legi organice precum Codul Civil. Exact acest drept de degustare al clientului, care este unul din principalele avantaje ale pieţii ţărăneşti, este eliminat prin noile reglementări de tip „european”. Consumatorul, a cărui protecţie se invocă, nu mai are dreptul să controleze singur calitatea mărfii, prin degustare, ci trebuie să se încreadă în echipele de birocraţi ale Direcţiei Sanitar-Veterinare care vor face controale periodice în gospodăriile producătorilor şi vor emite certificate de calitate.

Gospodăriile ţărăneşti nu dispun de linii de ambalare şi etichetare a produselor, şi tocmai asta e ideea – ţăranii să nu mai vîndă direct în piaţă, ci numai prin intermediul marilor firme. Investiţia într-o linie de ambalare şi etichetare este prea împovărătoare pentru o gospodărie ţărănească, ea se justifică numai la firmele mari, care au de ambalat cantităţi de ordinul tonelor. Dacă firmele mari oferă ţăranilor preţuri prea mici pentru producţia lor, acestora nu le rămîne decît să protesteze zadarnic (cum au mai făcut-o), dar modalitatea eficientă de protest – refuzul de a mai livra procesatorilor şi vînzarea mărfii direct către consumatori – devine imposibilă ca urmare a acţiunilor funcţionarilor Statului Maximal.

Deocamdată, ţăranii români adoptă rezistenţa pasivă. După cum scrie ziarul „Deşteptarea” din Bacău, în acel judeţ doar 33 de producători s-au înregistrat la Direcţia Sanitar-Veterinară, acesta fiind şi motivul pentru care respectivul organism birocratic a stabilit deocamdată un nivel relativ scăzut al taxelor. Dar după ce producătorii vor fi prinşi în angrenajul birocratic taxele vor fi treptat mărite şi se vor introduce noi obligaţii privind controale periodice, care se vor face desigur tot contra cost. Scopul urmărit este de a face ca preţurile de pe piaţa ţărănească să nu fie mai scăzute decît cele înregistrate la supermarcheturi. În Uniunea Europeană se acceptă ca pe piaţa ţărănească să se vîndă maxim 5% din produse, şi numai pe segmentul de preţuri înalte.

Eforturile birocraţilor dau rezultate: în judeţul Braşov, de pildă, numărul bovinelor s-a redus cu 20% numai în ultimul an, tot mai mulţi crescători de animale renunţînd la afacere.

Un alt efect al obligativităţii ambalării şi etichetării produselor îl constituie creşterea cantităţii de deşeuri produse de fiecare gospodărie. La blocul meu, de pildă, în urmă cu 2-3 ani erau destule 2 tomberoane de gunoi, iar acum sînt 3 tomberoane care devin arhipline pînă la ziua ridicării gunoiului. Creşterea cantităţii de gunoaie este bucuria ecologiştilor, care au astfel obiect de activitate (şi de încasat bani) din afacerile cu reciclarea ecologică a deşeurilor.

Evoluţia actuală a fost anticipată într-un alt articol al meu mai vechi: Uniunea Europeană interzice libera concurenţă.

 

Ideologia Statului Maximal, triumfătoare în Timişoara: pentru orice copac sădit trebuie autorizaţie noiembrie 18, 2008


Primăria Timişoara este cunoscută pentru lupta pe care o duce împotriva copacilor din oraş. Recent, în multe zone ale oraşului au fost ciuntiţi copacii, de le-au rămas doar trunchiurile. Pentru asemenea fapte, a ajuns să fie amendată de garda de mediu.

Acum, primăria pregăteşte un nou regulament privind factorii de mediu. Desfiinţarea pomilor fructiferi din oraş şi obligativitatea obţinerii de aprobare de la primărie atunci cînd se doreşte tăierea sau sădirea oricărui „material dendrologic” sînt cîteva din prevederile noului regulament.

Nu cred că au existat timişoreni care s-au plîns la primărie de existenţa pomilor fructiferi. Una din caracteristicile birocraţilor este însă faptul că ei pot stabili nevoi ale cetăţenilor de care cetăţenii înşişi nu-şi dau seama. Cu ce anume încurcă existenţa răzleaţă a unor pomi fructiferi în Timişoara? Explică Vasile Ciupa, şeful Direcţiei de Mediu a Primăriei: sînt anumite specii cu probleme, care n-ar fi bine să fie plantate. Pomii fructiferi vor dispărea din oraş! Conform legii, aceştia nu mai au ce căuta în oraş, aşa că se interzice plantarea de pomi fructiferi”, adăugînd: „un studiu arată că 70 la sută din pomii fructiferi de pe străzile Timişoarei nu mai fac fructe, sînt neproductivi”.

Am îndoieli cu privire la exactitatea acestui studiu, dar chiar dacă ar fi aşa, pentru ce e nevoie de înlocuirea acestor pomi? Cu ce e mai bun un copac care 100% nu face fructe decît un pom care are 30% şanse să rodească? Una din bucuriile copilăriei – de a culege fructe din pomi – e pe cale să fie interzisă în Timişoara!

Dl. Ciupa foloseşte şi argumentul suprem: „conform legii”. Nu spune despre care lege e vorba. Unul din avantajele sistemului legislativ foarte complicat, tipic Statului Maximal, este că birocraţii pot oricînd să închidă gura cetăţeanului cu expresia „aşa zice legea”. Cetăţeanul, care n-are de unde şti toate legile existente, nu poate practic să verifice afirmaţiile birocraţilor. Ăsta e şi scopul supralegiferării – a face din lege un apanaj al unei tagme restrînse – avocaţi, consilieri juridici – şi a putea îmbrobodi oricînd cetăţeanul obişnuit, care n-are bani să-şi angajeze avocaţi. Pun la îndoială spusele domnului Ciupa, căci Legea pomiculturii nr. 348/2003 (republicată în M.O. 300 din 17 aprilie 2008) prevede:

art. 6: (1) Plantaţiile de pomi fructiferi, arbuşti fructiferi şi căpşuni se realizează cu precădere în zonele consacrate, pe terenuri cu condiţii ecologice favorabile fiecarei specii, denumite areale pomicole.

(3) Pomii şi arbuştii fructiferi situaţi în curţi, grădini, păşuni, fîneţe, aliniamente şi ale căror produse nu fac obiectul comercializării pe piaţă fac parte din categoria pomi răzleţi şi nu se evidenţiază în cadastrul pomicol.

art. 9: (1) Înfiinţarea plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni se face în zone consacrate, alegerea speciilor şi soiurilor este opţiunea liberă a oricărui proprietar sau deţinător de teren, la recomandarea specialiştilor autorizaţi în acest scop, conform prevederilor legale.

art. 13: (3) Sînt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de plantare colecţiile de pomi şi arbuşti fructiferi, culturile pomicole de concurs şi parcelele experimentale.

Deci chiar şi legea pomiculturii, tributară ideologiei statului maximal, vorbeşte de nevoia de autorizaţii numai pentru plantaţii de pomi fructiferi, nu pentru pomii răzleţi, cum sînt în oraşe. Personal, nici în cazul livezilor de mari dimensiuni, nu înţeleg nevoia autorizării cerută de legea pomiculturii. Este vreun proprietar care vrea să înfiinţeze o livadă într-un loc în care specialiştii autorizaţi consideră că nu sînt condiţii ecologice favorabile? Problema lui, n-are decît să dea faliment, de ce se amestecă Statul în asta?

Iniţiativa interzicerii pomilor fructiferi aparţine numai Primăriei Timişoara. Obligarea la obţinerea autorizaţiei pentru tăierea unui copac e firească cînd se taie un copac de pe terenul Primăriei, dar în curtea proprie oamenii ar trebui să poată face ce vor. Iniţiativele cetăţeneşti spontane de sădire a copacilor pe spaţiile verzi ar trebui încurajate. Dar primăria are o Direcţie de Mediu cu o mulţime de angajaţi care trebuie să-şi justifice salariile. Pentru păstrarea acestor angajaţi e nevoie de planuri de tăiere a anumitor copaci, pentru a se pune alţii în loc, şi de proceduri birocratice pentru fiecare copac sădit (sădeşti copacul în jumătate de oră, dar umbli trei zile pentru autorizaţie). Poate vor face şi o bază de date cu fiecare copac din oraş – nu că ar ajuta asta cu ceva pe timişoreni, dar se mai desfăşoară o activitate. Nimic mai rău decît cetăţeanul care se apucă de capul lui să sădească un copac lîngă casa (blocul) său, fără să ceară bani de la primărie. Păi direcţia de mediu a primăriei are un buget de cheltuit, cu ce o să-şi mai cheltuie banii dacă oamenii îşi amenajează singuri spaţiile verzi? Şi, o ştie orice birocrat: bugetul necheltuit anul ăsta înseamnă reducere de buget pe anul următor.

Prin regulamentul plănuit, primăria va mai realiza un obiectiv: va da de lucru şi poliţiştilor comunitari, care vor trebui să controleze şi să amendeze persoanele care sădesc copaci fără autorizaţie. Cu cît mai multe autorizaţii necesare pentru orice fleac, cu atît mai necesari sînt cei care eliberează autorizaţiile, controlează respectarea lor şi sancţionează abaterile. Cu atît, Statul Maximal se consolidează mai tare. Important e ca cetăţeanul să ştie că nu e de capul lui. Pe cînd autorizaţie pentru respiraţie?

Citeşte şi: Primăria Timişoara îndeplineşte planul european la spaţii verzi