Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN octombrie 21, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Încep acum capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”. Fiindcă e un capitol mai lung, prezint acum primele 2 subcapitole ale acestuia – cel de introducere și cel legat de inducerea în eroare făcută nemijlocit de conducerea CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
Preluarea puterii de către CFSN

Capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea) este de fapt partea de rechizitoriu în care sînt explicitate faptele pe care se întemeiază trimiterea în judecată a inculpaților.

Primul subcapitol – introducerea – prezintă niște considerații teoretice cu privire la folosirea dezinformării și diversiunii. Sînt lucruri care se predau în Academiile Militare din multe țări, inclusiv România.

Se invocă, printre altele, „Manualul privind planificarea şi executarea inducerii în eroare a adversarului la nivelurile operativ şi tactic” – Ediţia 2013. Pentru puterea argumentației juridice, ar fi fost de preferat invocarea unui manual asemănător tipărit în perioada regimului ceaușist. Se invocă însă și „DO-5 – ordin privind mascarea obiectivelor şi acţiunilor militare la pace şi în situaţii de criză”. Nu se spune din ce an e ordinul acesta. Dacă este de dinainte de 1989, e un argument juridic bun. (more…)

 

Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu septembrie 12, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în dimineața de 22 decembrie 1989, sinuciderea fostului ministru al apărării Vasile Milea, numirea lui Stănculescu în funcția de ministru, ședința C.P.Ex. din dimineața de 22 decembrie și fuga Ceaușeștilor din clădirea CC. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada

În ceea ce privește moartea generalului Vasile Milea, Parchetul concluzionează că a fost o sinucidere. „S-a realizat chiar şi o reconstituire a stării de fapt existente şi s-a conchis că scenariul asasinării ministrului apărării s-a dovedit imposibil, singura concluzie viabilă fiind aceea a sinuciderii”. Se citează din nou din raportul Comisiei Senatoriale (care, reamintesc, a fost boicotată la Timișoara): „Dacă gl. Milea ar fi executat întocmai ordinul lui Ceauşescu şi ar fi deschis focul cu tot armamentul asupra revoluţionarilor, am fi avut mii de victime şi poate întreaga acţiune ar fi fost înecată în sînge”. Se susține astfel că regimul comunist ar fi fost capabil în 22 decembrie 1989 să oprească revoluția. Pentru mine, care în 16 decembrie 1989 m-am alăturat revoluției lîngă casa preotului Laszlo Tokes cînd erau acolo sub 200 de persoane, cu gîndul că e foarte posibil să răsturnăm regimul (nu știam sigur că vom izbuti să-l răsturnăm, dar consideram asta ca o variantă deplin posibilă), ideea că regimul ar mai fi putut să oprească revoluția în 22 decembrie 1989, după ce deja se revoltaseră mai multe orașe din țară și ieșiseră în stradă zeci de mii de bucureșteni, mi se pare aberantă. De altfel, însăși declarația lui Stănculescu, citată de Parchet, spune că la acel moment rezistența era inutilă și că printre cei din C.C. era o „panică pe care nu o vezi decît poate o singură dată în viaţă”.

Dar pe lîngă ce scrie Comisia Senatorială sînt amintite și cercetări proprii făcute de Parchet. Se lansează ipoteza: „Este foarte probabil ca încă înaintea sinuciderii ministrului apărării, pe fondul nemulţumirilor privind eficienţa represiunii, comandantul suprem să fi luat decizia numirii gl.lt. Stănculescu în funcţia de ministru al apărării”. Se sugerează astfel, fără să se spună explicit, că Milea s-ar fi sinucis după ce și-a dat seama că a căzut în dizgrația lui Ceaușescu. Martorul Silviu Curticeanu enumeră astfel ipotezele motivului sinuciderii lui Milea: „Ori s-a speriat de faptul că Ceauşescu l-a ameninţat că îl pune în faţa plutonului de execuţie, ori a văzut că armata nu-i mai răspunde şi nu mai poate face nimic, sau pentru că ştia că şi armata poartă o vină în legătură cu cele întîmplate”. (more…)

 

Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada iulie 8, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 21 decembrie 1989 și noaptea de 21/22 decembrie 1989. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu
Timișoara – autoritate de lucru judecat

Și în acest fragment se vede problema recurentă și de fond a rechizitoriului, de a se bizui pe cercetările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc contestarea activității acelei comisii chiar în perioada cînd își desfășura lucrările:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește organizarea mitingului din 21 decembrie 1989, Parchetul consideră că inițiativa i-a venit personal lui Nicolae Ceaușescu, în mod „spontan”. Este citată o declarație a lui Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei Prezidențiale, care descrie felul cum Nicolae Ceaușescu a hotărît mitingul, cum a discutat cu Barbu Petrescu, primarul capitalei, pentru organizarea acestuia și surprinderea lui Iulian Vlad, șeful securității, cînd a aflat că se plănuiește acest miting. Cu alte cuvinte, ideea că mitingul a fost pus la cale de securitate cade.

Tulburarea mitingului este pusă pe seama unor benzi cu sunete de joasă frecvență care au fost difuzate din autospeciale ale UM 02348 București. Este citată mărturia ofițerului Ionel Dumitrescu, dată în 30 octombrie 2017 la Parchet, același martor precizînd însă că benzile magnetice respective nu apăreau ca fiind înregistrate în evidențele unității. De altfel, la scurt timp după obținerea acelei mărturii, Parchetul a dat și un comunicat (linc) în care anunțat că a lămurit dezorganizarea mitingului din 21 decembrie 1989 și declanșarea protestelor din București. Mi-am exprimat la vremea respectivă scepticismul față de descoperirile parchetului, în articolul Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989 (linc). (more…)

 

Pe străzile Bucureștilor, 24-25 decembrie 1989. „Fac un apel la toți care avem actele depuse pentru străinătate… Să stăm în țara noastră! Că aci e locul nostru!”; „Fiecare bloc din toată țara să formeze comitete de apărare. Fiți vigilenți la noapte. Vor profita de acest crăciun”; „Să ne ferim de demagogii care se nasc chiar în clipa asta” (video) februarie 1, 2019


Filmare pe străzile Bucureștilor, în zilele de 24-25 decembrie 1989. Revoluționari fac controale la mașinile care treceau, oameni comentează căderea regimului Ceaușescu. Cea mai mare parte a filmărilor este din 24 decembrie 1989 și sînt realizate de o femeie blondă pe care am numit-o reporteriță, dar nu știu sigur dacă era angajată a televiziunii. Dacă dintre cititori cineva o poate identifica rog să scrie la rubrica de comentarii (valabil în cazul oricărei alte persoane care apare în filmările de pe acest blog și nu e identificată). Filmarea are sigla TVR, dar nu sînt sigur că în decembrie 1989 TVR a transmis această filmare.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Revista Historia: Elena Ceaușescu și Nicu Ceaușescu complotau, alături de ruși, să-l răstoarne pe Nicolae Ceaușescu ianuarie 9, 2019


Revista bucureșteană „Historia” publică un articol semnat „Redacția” (adică anonim) cu titlul „Gen. Nicolae Pleșiță: Cu acordul lui Gorbaciov, Leana voia să-l răstoarne pe Ceaușescu” (linc). În articol sînt redate alegațiile generalului de securitate Nicolae Pleșiță (răposat în 2009 – linc), publicate în cartea lui Viorel Patrichi „Ochii și urechile poporului – convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiță” (editura Ianus Inf, 2001) conform cărora nevasta și fiul lui Nicolae Ceaușescu complotau ca să-l răstoarne pe acesta de la putere. Totul cu acordul lui Mihail Gorbaciov, acest complotist-șef fără de care orice complot împotriva lui Ceaușescu nu poate avea credibilitate. (more…)

 

Anchetarea procesului Ceaușescu la secția pentru magistrați a parchetului. Ce mi-a declarat Dan Voinea noiembrie 5, 2018


În urmă cu cîteva zile toate mijloacele de informare în masă mai importante din București au răspîndit știrea că procurorul Dan Voinea, care a făcut rechizitoriul în procesul soților Ceaușescu, este anchetat de secția pentru magistrați a parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție. Secția a fost recent înființată.

Alex Dumitrescu scria în „Evenimentul Zilei”: Bombă în dosarul Ceaușescu, după 29 de ani. Procurorul va fi anchetat (linc). Asemănător anunța și Digi24 TV: Dan Voinea, anchetat pentru procesul soților Ceaușescu de Secția înființată de Toader și Iordache (linc). Știrea e anunțată și pe activenews (linc), Newsweek România (linc), Puterea (linc) și în alte surse.

Am toate temeiurile să cred că e vorba de dosarul despre care am scris din 19 februarie 2018 pe acest blog: Înalta Curte de Casație și Justiție desființează ordonanța de NUP și trimite cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru Ion Iliescu, Dan Voinea și alții, într-un proces legat de execuția soților Ceaușescu. Cine e Gheorghe Bozgan, autorul plîngerii penale (linc). Adică e un dosar întocmit ca urmare a plîngerii asociației „Erori Judiciare” condusă de domnul Gheorghe Bozgan, fost judecător exclus din magistratură și condamnat penal, care depusese o reclamație legată de procesul Ceaușescu, în care inculpații ar fi fost supuși la „tratamente neomenoase”. Reclamația a fost depusă împotriva lui Ion Iliescu, Ioan Nistor, Corneliu Sorescu, Ion Zamfir și Dan Voinea. Inițial plîngerea a primit rezoluție de clasare (NUP), asociația „Erori judiciare” a atacat soluția în instanță, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar 4734/2/2017 (linc), a dispus anularea rezoluției de clasare și restituirea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale. Nu este precizat în hotărîrea ÎCCJ împotriva cui trebuie să înceapă urmărirea penală. Hotărîrea respectivă nu are înțelesul constatării unei vinovății a vreunei persoane în această cauză, ci doar acela că infracțiunea de „tratamente neomenoase” care a fost reclamată în acest caz trebuie investigată. (more…)

 

Înalta Curte de Casație și Justiție desființează ordonanța de NUP și trimite cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru Ion Iliescu, Dan Voinea și alții, într-un proces legat de execuția soților Ceaușescu. Cine e Gheorghe Bozgan, autorul plîngerii penale februarie 19, 2018


În 9 ianuarie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît admiterea plîngerii asociației „Erori Judiciare”, desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lîngă ÎCCJ, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de „tratamente neomenoase”, într-un proces în care sînt intimați (adică se depusese plîngere împotriva lor că ar fi prezumtivi vinovați, dar neîncepîndu-se urmărirea penală nu au calitatea de inculpați) Ion Iliescu, Dan Voinea, Ioan Nistor, Corneliu Sorescu și Ion Zamfir. Știrea poate fi găsită pe saitul ÎCCJ (linc). Procesul a fost deschis în legătură cu omorîrea soților Ceaușescu în decembrie 1989, iar persoana care pretinde că se află în spatele asociației „Erori Judiciare” este Gheorghe Bozgan, care în 18 ianuarie a pus următorul mesaj pe pagina sa de facebook (linc) (la citatele din acest articol am făcut mici corecturi ortografice și am adăugat diacritice):

DREPTATE PENTRU TOȚI

Prin Încheierea nr. 12 din 09.01.2018, ÎCCJ a admis în dosarul 4734/2/2017, plîngerea Asociației „Erori Judiciare” pe care o conduc și a dispus ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE împotriva celor implicați în asasinarea soților Ceaușescu. Criminalii Iliescu, Măgureanu, Voiculescu, Voinea, etc sînt din acest moment pasibili de arestare preventivă, pentru că infracțiunea pentru care sînt cercetați, art 358 al 2 lit „e” C. pen din 1968, este considerată o infracțiune contra păcii și omenirii „condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege” atrage pedeapsa DETENȚIUNII PE VIAȚĂ. Am început acest demers în 1992, cînd proaspăt judecător stagiar am făcut un denunț penal la Parchetul Militar în acest sens, cerînd tragerea la răspundere penală pentru omor deosebit de grav, în cazul soților Ceaușescu, de către Iliescu și tovarășii lui. Am cerut să fiu audiat și de Comisia parlamentară Decembrie 1989, pe această chestiune. Am fost audiat de Comisie, gest care a înnebunit efectiv de draci conducerea ministerului de Justiție. Efectul: parchetul militar a ignorat denunțul meu, iar Ministerul de justiție, cu care eram deja în război pe altă chestiune, m-a dat afară. În 2008, după cîștigarea unui proces la CEDO mi se permite în sfîrșit să înregistrez Asociația „Erori Judiciare” și iar am început-o cu … asasinarea soților Ceaușescu. N-am fost un fan al Ceaușeștilor, dar am crezut tot timpul că orice om, indiferent ce păcate are, trebuie să beneficeze de o justiție DREAPTĂ. În clipa cînd Ceaușeștilor nu li s-a respectat nici ultima lor dorință, aceea DE A NU FI LEGAȚI LA MÎINI (ultima dorință a respectat-o pînă și justiția medievală, în cazul lui Horea și Cloșca) am înțeles că totul este un asasinat politic, unde magistrații fac doar alibiul. Statul de drept și justiția română nu au nici o șansă cît timp sînt fundamentate pe un ASASINAT, pe care caută să-l acopere.

(more…)