Actualizare 25 februarie 2021: A doua zi după ce am publicat articolul ăsta apare articolul Loredanei Codruț pe saitul „știri pe surse”: „România ar avea propria TULPINĂ de coronavirus – Presa străină scria de ea de anul trecut” (linc). Carevasăzică, nu sîntem mai prejos de engleji, brazilieni, sudafricani, americani și avem și noi o nouă variantă de covid. Ba încă, ar fi o variantă de calitate: „Cercetătorii chinezi au descoperit că tulpina românească e mai rezistentă la anticorpi decît varianta originală a COVID-19”.
Am prezentat deja textul integral (linc) al comunicatului din 18 decembrie 2017 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție legat de cercetările din așa-zisul dosar al revoluției. Este interesant și felul cum a fost prezentat acest comunicat în unele mijloace de informare în masă românești.
În 2004 „Jurnalul Național”, sub conducerea lui Marius Tucă, a declanșat o viguroasă campanie de rescriere a istoriei revoluției, cu articole aproape zilnice pe acest subiect. Aceasta m-a determinat să public ziarul-ediție specială „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” (10 martie 2004) iar apoi să scriu cartea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național”, publicată în 2005. Întreaga campanie se desfășura sub lozinca „vrem adevărul despre revoluție”, lozincă folosită de altfel de toți falsificatorii istoriei.
Campania din „Jurnalul Național” era legată, după părerea mea, de rejudecarea procesului Chițac-Stănculescu care avea loc la acea vreme. Ziarul s-a manifestat consecvent ca un apărător al generalului Stănculescu și ca mijloc de presiune mediatică asupra instanței de judecată pentru a obține achitarea sa, ori după ce aceasta nu s-a produs, eliberarea din închisoare (linc).
Continui prezentarea de documente din dosarul de securitate a lui Gelu Voican Voiculescu, după ce am obținut documente necenzurate de CNSAS. Azi voi prezenta niște declarații prin care studenta Stoian și conferențiarul Haralambie Niculescu (pe care Vladimir Tismăneanu, într-un articol din „Evenimentul Zilei” – linc, îl consideră „incomod” pentru partid) dezvăluie o activitate subversivă desfășurată de Gelu Voican Voiculescu în anul 1968. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt explicații adăugate de mine.
Declarație
Subsemnata Stoian Victoria studentă anul V Facultatea de Filozofie declar următoarele:
În seara zilei de 26 XII 1968 la orele 20,30 în timpce mă aflam în aula Facultății de Drept la un spectacol studențesc a venit un necunoscut la mine și m-a întrebat de cine este prezentat spectacolul. I-am răspuns că bănuiesc că este susținut de studenții de la matematică. S-a interesat din cine este formată masa spectatorilor (de la ce facultăți) și îndeosebi dacă cumva sînt studenți de la teatru în sală.
M-a întrebat apoi dacă se intră greu la acest spectacol. I-am răspuns: cu bilet de intrare oricine poate intra foarte simplu.
Direct m-a întrebat ce știu sau mai exact dacă dacă au avut loc demonstrații studențești (simula faptul că nu știe nimic pentru a reveni mai apoi cu amănunte). Singur mi-a spus că a fost arestată Ana Șincai [răposată în iunie 2013; Vladimir Tismăneanu amintește că a fost arestată după ce fusese conducătoarea marșului studențesc „Crăciun 1968” (linc)] de la regie (deci a revenit cu amănunte).
M-a întrebat dacă am avut adunare UTC și ce s-a discutat. I-am răspuns că din moment ce este student trebuie să știe.
Mi-a spus apoi că el a terminat biologia și nu mai poate ocupa un loc într-o facultate pentru a se solidariza cu restul studenților pentru a cere eliberarea studenților arestați. I se părea că asta contravine regimului socialist.
Un articol al meu din 2002, pe care l-am inclus apoi şi în cartea „Libertatea şi politrucii” din 2003. Îl reiau acum după dispariţia patronului „României Mari”.
O descoperire macabră face săptămînalul „România Mare” din 28 decembrie 2001: „Poporul român este pe cale să-şi dea sufletul”. Sub acest titlu este publicată o scrisoare către preşedintele american George W. Bush, prin care i se cere acestuia să trimită o comisie în România care să verifice: modul în care au fost irosiţi cei 5 miliarde de dolari găsiţi după asasinarea lui Ceauşescu; privatizările făcute din 1990 pînă în prezent; averea tuturor celor îmbogăţiţi peste noapte; motivele pentru care dosarele hoţilor, tîlharilor, escrocilor se prăfuiesc la Poliţie, Procuratură şi Judecătorii. Deasemenea, Comisia respectivă ar urma să stîrpească corupţia de pe plaiurile mioritice şi ar stabili nomenclaturiştii, securiştii şi miliţienii din structurile puterii. Citește în continuare „Săptămînalul „România Mare” – duşman al suveranităţii naţionale a României!”→
Evenimentul Zilei din 12 iunie 2014 publică un articol a lui Petrișor Cana (linc) conform căruia Daniel Pavel, fostul director de cabinet a lui Victor Socaciu pe vremea cînd acesta conducea SSPR, ar fi folosit o diplomă falsă de jurist ca să se angajeze la această instituție.
Daniel Pavel este „unul dintre revoluţionarii care au intrat, în decembrie 1989, în sediul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), actualul sediu al Ministerului Afacerilor Interne (…) Fotografia sa, surprinsă alături de alţi revoluţionari, în Cabinetul 1, al fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu, a fost publicată în celebra publicaţie franceză „Paris Match” şi a făcut înconjurul lumii”, scrie Evenimentul Zilei. Citește în continuare „Dan Pavel, fost director de cabinet al secretarului de stat al SSPR, acuzat că a folosit o diplomă falsă”→
Rebranding (linc), în limbajul specialiştilor în publicitate, este o operaţiune prin care se realizează modificarea percepţiei consumatorului faţă de un anumit produs. După 1989, specialiştii în publicitate politică, adică propagandiştii, au desfăşurat o activitate susţinută de rebranduire a lui Nicolae Ceauşescu. Dînsul avea o imagine extrem de proastă în rîndul „consumatorilor”, adică a românilor, care simţiseră pe proprie piele felul cum acesta a condus România. A transforma percepţia negativă aproape unanimă a opiniei publice într-o percepţie pozitivă nu era un lucru uşor. S-a muncit însă serios în această direcţie şi, după aproape 25 de ani, putem zice că s-a realizat un progres însemnat.
Principala direcţie propagandistică a acţiunii de rebranduire a lui Nicolae Ceauşescu este schimbarea etichetei de comunist cu cea de naţionalist. Ceauşescu însuşi în întreaga sa viaţă adultă s-a declarat comunist, iar Partidul Comunist la care Ceauşescu aderase încă din tinereţe era un adversar hotărît al naţionalismului. După venirea la putere, comuniştii (în conducerea cărora se afla şi Ceauşescu) au trimis mulţi naţionalişti în închisori pentru convingerile lor politice. Dar, după moartea lui Ceauşescu propagandiştii încearcă să-l transforme în reprezentant al naţionalismului românesc. Pentru propagandişti adevărul istoric nu va fi niciodată o piedică. Citește în continuare „După rebranduirea lui Ceauşescu urmează rebranduirea lui Iliescu”→
Cristian Troncotă este un istoric la modă, care apare des în diferite emisiuni televizate (de pildă, în serialul „Moştenirea clandestină” al Monicăi Ghiurco). Pe saitul CNSAS poate fi citită revista „Securitatea” din decembrie 1987 (linc), publicaţie cu circuit închis a fostului Departament al Securităţii Statului, la care colabora cu un articol şi locotenentul major Cristian Troncotă. Avem deci explicaţia faptului că atîta lume din presa dîmboviţeană de astăzi îl consideră pe domnul Troncotă un expert în probleme de istorie recentă a României.