Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN octombrie 21, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Încep acum capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”. Fiindcă e un capitol mai lung, prezint acum primele 2 subcapitole ale acestuia – cel de introducere și cel legat de inducerea în eroare făcută nemijlocit de conducerea CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
Preluarea puterii de către CFSN

Capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea) este de fapt partea de rechizitoriu în care sînt explicitate faptele pe care se întemeiază trimiterea în judecată a inculpaților.

Primul subcapitol – introducerea – prezintă niște considerații teoretice cu privire la folosirea dezinformării și diversiunii. Sînt lucruri care se predau în Academiile Militare din multe țări, inclusiv România.

Se invocă, printre altele, „Manualul privind planificarea şi executarea inducerii în eroare a adversarului la nivelurile operativ şi tactic” – Ediţia 2013. Pentru puterea argumentației juridice, ar fi fost de preferat invocarea unui manual asemănător tipărit în perioada regimului ceaușist. Se invocă însă și „DO-5 – ordin privind mascarea obiectivelor şi acţiunilor militare la pace şi în situaţii de criză”. Nu se spune din ce an e ordinul acesta. Dacă este de dinainte de 1989, e un argument juridic bun. (more…)

 

Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989 septembrie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu și pînă la orele 16.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:

– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu

În acest fragment se descriu evenimentele de după fuga lui Ceaușescu (cînd se consideră că acesta a pierdut puterea), pînă la ora 16, cînd s-a consolidat „grupul Iliescu”. Au fost cucerite de revoluționari sediul securității, televiziunea și radioul. Deasemeni și în provincie revoluționarii au ocupat sediile comitetelor județene PCR, ale miliției și securității.

Puțin înainte de fuga președintelui din C.C., fratele său, generalul Ilie Ceaușescu, dăduse un ordin – notă telefonică – ca toate unitățile militare să acționeze conform stării de necesitate, dar această notă telefonică a fost primită numai de o parte dintre unități (după cum reiese din jurnalele acțiunilor de luptă și din declarația lui Victor Stănculescu).

În jurul orei 14,10 generalul Eftimescu transmite o notă telefonică prin care se poruncește tuturor unităților să se retragă în cazărmi și să execute doar ordinele primite de la Ministerul Apărării Naționale. Parchetul apreciază că acesta e momentul în care conducerea superioară a armatei a preluat prerogativele comandantului suprem Nicolae Ceaușescu.

La 5 minute după acest moment generalul Stănculescu trimite trupe la Televiziunea Română, iar mai tîrziu, pînă la orele 16, vor fi înconjurate cu trupe și alte obiective (sediul CC, Radiodifuziunea, Banca Națională, Casa Scînteii – unde erau redacțiile și tipografia multor ziare, Palatul Primăverii, mari întreprinderi din București). La acele momente în toată țara situația era calmă și astfel „nu existau motive întemeiate pentru reînarmarea trupelor și trimiterea lor în stradă”, explică Parchetul.

În sediul CC se încercau constituirea a diferite comitete revoluționare care să preia puterea. Iosif Dan a declarat că au fost vreo 14 guverne, „la fiecare etaj s-a făcut un guvern”. Din alte declarații reies și unii dintre cei care încercau să încropească o nouă putere: Ion Moțoi Chicideanu, Ilie Verdeț, Constantin Dăscălescu (prim-ministrul lui Ceaușescu), Dumitru Mazilu, Nicolae Dide.

La Televiziunea Română, după ce a fost cucerită de revoluționari, începînd cu ora 15 a fost instituit un comandament militar, în frunte cu generalul Nicolae Tudor și cu inculpatul Emil (Cico) Dumitrescu, care a avut drept scop „cenzura și controlul informațiilor”. Cu alte cuvinte, Televiziunea Română Liberă (cum se prezenta) nu a mai fost chiar așa de liberă după ora 15.

VI. Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989 (more…)

 

Dumitru Diacov: „Deputaţii îl întrebau pe Gorbaciov ce se întîmplă în România frăţească şi Gorbaciov de la tribună a spus foarte sincer că nu prea înţelegem ce se întîmplă” (video) august 9, 2011


Dumitru Diacov, fostul preşedinte al parlamentului Republicii Moldova (1998-2001) a dat un interviu în care vorbeşte şi despre experienţa sa din decembrie 1989, cînd era şeful biroului de la Bucureşti al agenţiei oficiale de informaţii sovietice TASS. Înainte de asta Diacov activase la Moscova în Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În prezent Dumitru Diacov e preşedinte de onoare al Partidului Democrat de la Chişinău, partid din care a provenit actualul preşedinte interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu. Un interviu pe care-l cred interesant şi pentru cititorii acestui blog.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Samoşchin: Cine fură revoluţia şi de ce? (2). Această deplasare a „dreptului de autor” în materie de Revoluţia Română şi, respectiv, în materie de victime omeneşti, spre factorul extern, convine cel mai mult celor care au fost atunci în vîrful armatei aprilie 28, 2010


Viaceslav Samoşchin

Prezint a doua parte (şi ultima) a articolului ziaristului rus Viaceslav Samoşchin despre revoluţia română. Această parte a fost publicată pe saitul agenţiei inforusia în 13 aprilie 2010 (linc).

Vezi şi prima parte a acestui articol: Schema, care nu are la bază fapte reale, se cere umplută cu asemenea fapte (linc).

Opiniile din articol aparţin autorului, comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. (more…)

 

Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul „Adevărul” martie 14, 2010


Fostul general Victor Atanasie Stănculescu, osîndit la 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara, are regim privilegiat la puşcărie. Ca în toate ţările Uniunii Europene, există şi în România posibilitatea ca puşcăriaşii să beneficieze de întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme medicale care nu pot fi rezolvate în sistemul penitenciar. Domnul Stănculescu a beneficiat şi dînsul de această prevedere a legii. Dar, pe lîngă asta, special pentru Victor Atanasie Stănculescu, în sistemul penitenciar românesc au mai apărut nişte inovaţii: învoire de la puşcărie pentru a merge la teatru (linc) şi învoire de la puşcărie pentru a participa la o emisiune televizată. (more…)

 

Viaceslav Samoşchin: În 1989 Ceauşescu se adresase conducerii sovietice cu rugămintea de a creşte numărul turiştilor sovietici care vizitează România ianuarie 19, 2010


Viaceslav Samoşchin

S-a vorbit mult, în discuţiile legate de revoluţia română, despre o invazie de turişti sovietici care ar fi fost văzuţi în România în perioada revoluţiei. Viaceslav Samoşchin, care în 1989 era şef al biroului de la Bucureşti al agenţiei de presă sovietice „Novosti”, a scris un articol interesant pe acest subiect pe saitul agenţiei de ştiri inforusia.ro (linc). Reproduc mai jos articolul domnului Samoşchin, care şi în prezent îşi desfăşoară activitatea de ziarist în România. Dînsul este cunoscut şi ca traducător care a făcut cunoscute în spaţiul fost sovietic valori ale spiritualităţii româneşti. Înainte de revoluţie a tradus o carte a lui Florea Ceauşescu (fratele dictatorului) iar după revoluţie un roman de Liviu Rebreanu. Mai jos prezint date biografice mai amănunţite ale domnului Samoşchin şi încercările mele de a obţine o confirmare a celor scrise de dumnealui: (more…)