Etichetă: FDR

22 decembrie 1989 la Timișoara – Piața Operei și în clădirea Operei. Florentin Cîrpan și Radu Bălan propuși la funcția de șef al statului (video)

Actualizare 25 decembrie 2021: Am finalizat transcrierea înregistrării. Cititorii care pot completa ori corecta această transcriere (sînt unele fragmente în care nu se deslușește prea bine ce s-a vorbit) ori pot indica numele exact al persoanelor care au luat cuvîntul, rog să adauge comentarii la acest articol (în josul articolului puteți adăuga comentarii) pentru a face o transcriere cît mai corectă și completă. Rugămintea e valabilă pentru toate înregistrările prezentate cu transcriere pe acest blog, pe care le găsiți mai ales în paginile „Revoluția din Timișoara (înregistrări audio-video)”, „TVR în decembrie 1989” și „Revoluția din București”.

O altă filmare din 22 decembrie 1989 de la Timișoara. Se vede mulțimea din Piața Operei și sînt deasemeni și secvențe filmate înăuntrul clădirii Operei, unde fostul prim secretar PCR Radu Bălan venise să discute cu membrii comitetului revoluționar „Frontul Democratic Român”.

Transcriere înregistrare (nu am finalizat-o; o voi finaliza mai apoi, articolul se va actualiza): Citește în continuare „22 decembrie 1989 la Timișoara – Piața Operei și în clădirea Operei. Florentin Cîrpan și Radu Bălan propuși la funcția de șef al statului (video)”

Timișoara, 22 decembrie 1989. Piața Operei (video)

O filmare pe care încă n-o pusesem pe blog (pe canalul meu youtube am pus-o din 1 decembrie 2020) din Piața Operei, din 22 decembrie 1989. Sînt și filmări din interiorul clădirii Operei, unde se constituise comitetul revoluționar Frontul Democratic Român. Un reprezentant al armatei vorbește mulțimii. La un moment dat, Radu Bălan, care era atunci prim-secretarul PCR Timiș, scrie ceva (dă autografe?) pe buletinele de identitate pe buletinele de identitate ale revoluționarilor din jur. Mulțimea din piață cîntă „Deșteaptă-te române!” (care avea să devină noul imn al României), dar și „Internaționala”.

Conform orei indicată pe casetă, filmarea începe de la ora 13,21, adică după ce Ceaușescu fugise deja din sediul Comitetului Central PCR. Citește în continuare „Timișoara, 22 decembrie 1989. Piața Operei (video)”

A murit Claudiu Iordache, revoluționar timișorean și fost director al Institutului Revoluției Române. Puțin înainte de moarte, se întreba: „Pe cînd ziua eliberării totale de Regimul c0vid?”

Claudiu Iordache, unul dintre revoluționarii care în decembrie 1989 au alcătuit comitetul revoluționar „Frontul Democratic Român” din Timișoara, a murit în 20 noiembrie. Pe blogul său și pe pagina sa de facebook a apărut în 22 noiembrie un articol în amintirea sa (linc) care trebuie să fi fost publicat de cineva dintre apropiați (destul de apropiat ca să i se încredințeze parola de la blog și facebook), în care se afirmă: Ar fi putut fi în viață în acest moment dacă aceia chemați în ajutorul vieții lui ar fi pus un diagnostic corect, urmat de un tratament salvator. Dacă empatia, umanitatea le-ar fi condus pașii pe drumul salvării unei vieți.

Claudiu Iordache s-a născut în 1942 la București. În 1989 era proiectant la IPROTIM. În ședința care s-a ținut la acest institut în 18 decembrie 1989 a avut curajul să-l contrazică pe directorul care îi înfiera pe manifestanții din 16-17 decembrie 1989. În 20 decembrie 1989 a fost a treia persoană care a luat cuvîntul de la balconul Operei din Timișoara: Timişoara 20 decembrie 1989: Primele cuvîntări din balconul Operei (audio – linc). Citește în continuare „A murit Claudiu Iordache, revoluționar timișorean și fost director al Institutului Revoluției Române. Puțin înainte de moarte, se întreba: „Pe cînd ziua eliberării totale de Regimul c0vid?””

A murit Ioan Marcu, figură marcantă a revoluției din Timișoara

Ioan Marcu, figură marcantă a revoluției de la Timișoara, a murit ieri, la vîrsta de 72 de ani.

În 20 decembrie 1989 Ioan Marcu a condus coloana de demonstranți îmbrăcat într-un cearșaf alb. A fost printre cei care a participat la discuțiile cu prim-ministrul comunist Constantin Dăscălescu care s-au desfășurat în clădirea comitetului județean PCR (acum, clădirea consiliului județean Timiș). Era pe atunci muncitor la una dintre principalele fabrici timișorene – Uzina Mecanică.

În 21 decembrie 1989 domnul Marcu a spus oamenilor adunați în Piața Operei informația falsă că prim secretarul PCR Timiș, Radu Bălan, ar fi fost arestat (linc). Asta a contribuit la aclamarea lui Radu Bălan de către mulțime a 2-a zi (linc), după fuga lui Ceaușescu. Citește în continuare „A murit Ioan Marcu, figură marcantă a revoluției din Timișoara”

Interviu cu Lorin Fortuna din ianuarie 1990. „Ne considerăm apartenenți ca obiectiv politic la platforma Frontului Salvării Naționale pînă în preajma alegerilor, la care dorim să ne prezentăm ca o formațiune politică de sine stătătoare”

În ianuarie 1990 ziarul „Luptătorul Bănățean” (fost „Drapelul Roșu” înainte de căderea lui Ceaușescu, fost tot „Luptătorul Bănățean” în anii stalinismului) și-a schimbat numele în „Renașterea”. A apărut cu acest nume un singur număr – în 4 ianuarie 1990, iar apoi, fiindcă la București apăruse o altă publicație care se chema tot „Renașterea”, și-a schimbat numele în „Renașterea Bănățeană” (pe care-l are și astăzi; este singura publicație tipărită zilnică care a supraviețuit în Timișoara). În acest unic număr în care ziarul s-a numit „Renașterea” a apărut și un interviu luat de Ion Dancea lui Lorin Fortuna, conducătorul comitetului revoluționar numit Frontul Democratic Român din timpul revoluției, devenit conducător al județului Timiș (răposat în 2016 – linc). Redau acest interviu. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

Preocupări la zi, obiective de perspectivă

Interviu cu domnul Lorin Ioan Fortuna, președintele Frontului Democrat Român, președintele Consiliului Județean al Frontului Salvării Naționale

LORIN IOAN FORTUNA. Născut în 1948, în localitatea Rădăuți, Bucovina. Absolvent al Facultății de electronică și telecomunicații din București, promoția 1972. A fost repartizat la Centrul teritorial de calcul electronic Timișoara. Din 1976, prin transfer, lucrează la Institutul politehnic „Traian Vuia”, în prezent fiind șef de lucrări suplinitor la catedra de electronică aplicată, Facultatea de electrotehnică. În calitate de șef al unui colectiv de cercetare s-a ocupat și s-a făcut cunoscut printr-o serie de rezultate obținute în domeniul vorbirii artificiale și a dialogului om-mașină. Este căsătorit. Citește în continuare „Interviu cu Lorin Fortuna din ianuarie 1990. „Ne considerăm apartenenți ca obiectiv politic la platforma Frontului Salvării Naționale pînă în preajma alegerilor, la care dorim să ne prezentăm ca o formațiune politică de sine stătătoare””

Scrisoarea mea din 13 septembrie 2004 către Alex Mihai Stoenescu

Am pomenit deja despre cartea „Interviuri după Revoluție” de Alex Mihai Stoenescu (editura Orizonturi, București 2016), în care îmi este dedicat un capitol (linc). În acel capitol sînt publicate 2 scrisori pe care le trimisesem lui Alex Mihai Stoenescu (pag. 87-99, 106-115), scrisorile pe care Stoenescu mi le trimisese mie, cît și unele comentarii făcute de Stoenescu pe marginea acestei corespondențe. Redau și pentru cititorii acestui blog prima dintre scrisorile mele. Între paranteze drepte cu litere cursive sînt comentarii ale mele de acum. Corespondența mea cu domnul Stoenescu a avut loc înainte de publicarea, de către dînsul, a cărții sale „Revoluția din decembrie 1989 – o tragedie românească” care reprezintă volumul IV din ciclul „Istoria loviturilor de stat în România” al acestui autor.

Stimate domnule Stoenescu,

Mulțumesc pentru scrisoare. Consider interesant să continuăm discuția referitoare la revoluția din 1989.

Ziarul „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” a fost publicat în 10 martie 2004, dar de reacționat la cele scrise de Jurnalul Național am făcut-o chiar mai repede, în forumul de discuții de la pagina de internet a acestui ziar. Intrați pe http://www.jurnalul.ro, de acolo pe forum și căutați la forumul „Agora” tema de discuție „decembrie 1989 și „manipulările lui Tucă” (deja tema s-a învechit și poate nu mai apare pe prima pagină) [acum nu mai găsesc pe internet forumul „Jurnalului Național”, care a dat faliment între timp, a renăscut sub denumire ușor schimbată iar arhiva electronică a fost preluată parțial de saitul antena3.ro]. Veți vedea că de multe ori reacția mea a fost la doar 24 de ore de la publicarea articolelor în Jurnalul Național. În 10 martie am publicat articolele publicate pe internet în ziar, dar și după 10 martie 2004 Jurnalul Național a continuat să scrie despre revoluție iar eu am continuat să dau replici. Deci, pe forumul de internet al Jurnalului Național veți găsi unele articole care nu apar în ziarul ce vi l-am trimis (au apărut însă în bilunarul timișorean „VIP în Banat”). Mai apoi mi s-a blocat accesul pe forumul Jurnalul Național, dar ziarul respectiv nici nu mai publică despre revoluție. Citește în continuare „Scrisoarea mea din 13 septembrie 2004 către Alex Mihai Stoenescu”

Lorin Fortuna, conducătorul Frontului Democratic Român din timpul revoluției, internat la terapie intensivă

După cum am aflat din mesaje pe facebook ale unor revoluționari, dar și din „Ziua de Vest” (linc), Lorin Fortuna, cel care în decembrie 1989 a condus Frontul Democratic Român de la Timișoara, a fost internat la Spitalul Județean din Timișoara, la terapie intensivă. Dînsul a avut sîngerare internă, urmare a unui ulcer duodenal perforat , și a fost operat de urgență.

Îi doresc însănătoșire grabnică.

Paraşutiştii din Caracal: De partea revoluţiei ori a reprimării?

Victoria6_0890_poligrafie_0001Victoria6_0890_poligrafie_0002Pe saitul ziarului „Gîndul” din 2 martie 2016 e publicat un articol al Cristinei Andrei despre revoluţionarii cu rol determinant din parlament (linc). Printre aceştia este şi domnul Niculae Mircovici (linc), general în rezervă (în 2004 a fost comandantul garnizoanei Timişoara), reprezentant al Uniunii Bulgare din Banat, membru (de mai multe legislaturi) al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor.

Cu privire la activitatea din timpul revoluţiei a domnului Mircovici, aflăm din „Gîndul”:

Un alt politician care s-a aflat ieri pe lista celor care au primit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”, este deputatul Niculae Mircovici (…). Acesta a spus pentru Gîndul că rolul important pe care l-a jucat la Revoluţie a început cu o mutare disciplinară la Centrul Militar din Timişoara, acolo unde a fost transferat disciplinar pentru că cineva „trăia cu sentimentul că ceva nu e în regulă” fiindcă ţinea pe birou Glasnost şi Petrestroika. „Momentul Revoluţiei m-a prins exact în centrul Timişoarei, fiind vecini cu balconul Operei. Structura noastră, fiind centru militar, nu a participat sub nicio formă la represiune”, explică Mircovici.

„Eu îl cunoscusem din data de 18 pe Ion Marcu, unul dintre liderii Revoluţiei în sensul de lider real, nu ca lider formal, un om extrem de vocal, şi i-am spus în ziua de 19 că măcar atît ar fi trebuit să înţeleagă ei, muncitorii, că sînt o forţă şi nu trebuie să iasă noaptea, ca hiena sau ca şacalul, trebuie să iasă ziua, ca leul, pentru că ziua toată lumea va fi cu ei”, a declarat deputatul.

Niculae Mircovici arată şi întîmplarea a făcut ca şeful unităţii de paraşutişti de la Caracal care fusese trimisă la Timişoara pentru represiune să fie colegul său de promoţie şi prieten foarte bun şi îşi aminteşte cum în noaptea în care aceştia au sosit, au discutat şi l-a convins că nu trebuie să intervină pentru reprimarea mişcării.

„În dimineaţa de 20, în loc să intervină în forţă, paraşutiştii au mers alături de coloanele de manifestanţi, cu garoafe în arme şi, pentru prima dată, s-a strigat ‘Armata e cu noi!’”, spune politicianul, acesta fiind un moment în care manifestaţii se simţeau „ca leii în savană”.

De la acest punct, deputatul spune că a avut o apropiere evidentă faţă de revoluţionari în mod direct şi îşi dovedeşte contribuţia prin faptul că din data de 20 în care „a fost ocupată clădirea Operei, am sprijinit pe partea de pază a Operei cu cunoştinţele necesare pentru a se putea identifica, pentru a stabili parole şi aşa mai departe, cunoscînd un alt subinginer, eu care fusesem în garda Operei. Iar după 22 decembrie am preluat miliţia şi securitatea din Timiş”. Cam acestea ar fi elementele prin care Niculae Mircovici a „prevenit un măcel”, asigurînd „convingerea multora dintre cei care erau la momentul respectiv în primele rînduri că nu vor ‘beneficia’ de represiunea ca atare ci, dimpotrivă, că armata va fi cu ei”.

Citește în continuare „Paraşutiştii din Caracal: De partea revoluţiei ori a reprimării?”

Timişoreanul Adrian Sanda îl înlocuieşte pe Victor Socaciu la şefia Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist

Prin deciziile 160 şi 161 ale primministrului Victor Ponta, publicate în Monitorul Oficial nr. 248 din 7 aprilie 2014, Adrian Sanda îl înlocuieşte pe Victor Socaciu în funcţia de secretar de stat la SSLÎRC (Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist, structură care a înlocuit fostul secretariat de stat pentru revoluţionari – linc). Domnul Socaciu va fi consul al României la Montreal.

Citește în continuare „Timişoreanul Adrian Sanda îl înlocuieşte pe Victor Socaciu la şefia Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist”

Revoluţionarul Romeo Dunca s-a întors de la Polul Sud

„Primii români care au ajuns la Polul Sud pe schiuri s-au întors acasă, la timp să petreacă Sărbătorile cu familiile. Milionarul Romeo Dunca şi alpinistul Coco Galescu au străbătut în 11 zile, aproape 500 km, de la Paralela 88 pînă la cel mai sudic punct al Pămîntului”, scrie Ştefan Both în ziarul „Click” (linc). Citește în continuare „Revoluţionarul Romeo Dunca s-a întors de la Polul Sud”