Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cu Brîndușa Armanca în 1997. „În linii mari adevărul se cam cunoaște… Problema este că s-au scris atîtea minciuni despre revoluție… Nu e vorba să descoperim acuma roata… ci pur și simplu să lămurim opinia publică despre care este adevărul” (video) octombrie 18, 2019


În 1997 am fost invitat la o emisiune a TVR Timișoara, a cărei realizatoare era Brîndușa Armanca, pentru a vorbi despre cărțile mele care apăruseră pînă atunci – „Falsificatorii istoriei” și „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” (aceasta din urmă apăruse chiar în acel an). Cred că emisiunea a fost difuzată în 17 decembrie 1997 și titlul ei era „Remember”.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)

 

Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu iunie 21, 2019


Actualizare 23 iunie 2019: Mici schimbări în ordinea unor propoziții la comentarii.

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod: „Constituirea grupului dizident Iliescu”. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
Considerații generale. Contextul intern și internațional

Și în acest fragment al rechizitoriului se dau citate copioase din lucrările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc că activitatea acelei comisii a fost boicotată de asociații de revoluționari din Timișoara, boicot pe care chiar eu l-am inițiat. Am considerat că înființarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” la propunerea lui Sergiu Nicolaescu, membru al grupului care a preluat puterea în 1989, este parte din diversiunea menită să-i scape pe criminalii din 1989. Faptul că Sergiu Nicolaescu a folosit comisia pentru a propune o amnistie generală pentru evenimentele din decembrie 1989 (la audierea președintelui Ion Iliescu, în 16 decembrie 1994) îl consider o confirmare a intuiției mele.

Pentru acest aspect, citește pe acest blog:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește „grupul dizident Iliescu” caracterizat prin „total filosovietism”, Parchetul se bizuie pe laudele de sine ale unor presupuși membri ai acestui grup în fața Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” și pe unele declarații luate în 2017-2018 de către Parchet. Într-un singur loc se face precizarea că există și documente care se coroborează cu declarațiile – anume la Radu Nicolae se invocă 3 pagini provenite de la CNSAS, fără precizări despre conținutul acestora (instanța desigur are la dispoziție acele 3 pagini). (more…)

 

Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara iunie 10, 2019


Colonelul de securitate Filip Teodorescu, unul dintre inculpații primului proces al revoluției din Timișoara, autor al cărții „Un risc asumat” a cărei recenzie am publicat-o în 1993 (linc), a fost achitat în proces (linc). Chiar pe vremea cînd încă avea statut de inculpat directorul SRI Virgil Măgureanu l-a numit prim-adjunct al său. Într-un interviu acordat lui Ion Măldărescu și publicat în 6 decembrie 2011 pe saitul Art-Emis (linc), Filip Teodorescu povestește cîteva dintre culisele procesului în care a fost implicat. Redau cîteva fragmente din interviu. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele.

1. Discuții în particular între inculpatul Filip Teodorescu și președintele completului de judecată Cornel Bădoiu, făcute la inițiativa lui Cornel Bădoiu:

La finalul uneia din ultimele şedinţe ţinute la Timişoara, col. Cornel Bădoiu m-a chemat în biroul lui din spatele scenei, pentru a mă asigura că el va face tot ce trebuie pentru evidenţierea adevărului şi să avem răbdare. Între timp şi-a pus chipiul în geanta diplomat, un trenci subţire peste uniforma militară pentru a putea ieşi din clădire neobservat de timişorenii pregătiţi să-l huiduie copios şi să arunce probabil şi niscaiva ouă.

2. Intervenții ale lui Virgil Măgureanu, director al SRI numit de Ion Iliescu, pentru eliberarea lui Filip Teodorescu, dar care președintele completului de judecată, Cornel Bădoiu, le-a acceptat doar cu întîrziere:

Într-o pauză prelungită a procesului de la Timişoara, în luna mai 1990, am fost vizitat la închisoare de domnul Profesor Virgil Măgureanu, numit la conducerea nou înfiinţatului Serviciu de Informaţii (26 martie 1990). Pe scurt, domnia sa m-a întrebat dacă accept să-mi reiau activitatea ca adjunct al său. În glumă, i-am arătat că sunt în zeghe şi tuns zero şi nu voi putea ieşi din penitenciar în această stare, dar că accept să-mi reiau activitatea dacă este nevoie de mine. M-a asigurat că într-o săptămână voi fi eliberat şi mă pot prezenta la lucru la sediul central din str. Povernei. Mi-am exprimat scepticismul (…). A trecut mai mult de un an până când am fost pus în libertate.

3. Propunere a lui Virgil Măgureanu de avansare la grad de general a lui Filip Teodorescu, la care s-a renunțat fiind considerată inoportună fiindcă la acel moment încă nu se pronunțase sentința la procesul în care Filip Teodorescu era inculpat: (more…)

 

Decembrie 1989. Planul Securităţii de evacuare a lui Laszlo Tokes mai 7, 2018


Colonelul de securitate Filip Teodorescu, fost inculpat în procesul revoluţiei din Timişoara, încadrat în SRI de către regimul Iliescu, acum prezent deseori pe la televiziuni (recent, la sfîrşitul lui martie, a fost şi la TVR, la emisiunea „Profesioniştii” a Eugeniei Vodă), scria în cartea sa „Un risc asumat” (editura „Viitorul Românesc”, Bucureşti 1992): „Securitatea română nu numai că nu a fost inspiratoarea măsurilor administrative, inclusiv a procesului de evacuare din locuinţa parohială intentat de superiorul lui Laszlo Tokes pe linie de cult, dar a apreciat ca total inoportună o asemenea măsură. Dar cum hotărîrile cuplului prezidenţial erau inatacabile în concepţia cvasitotalităţii colaboratorilor săi, s-a procedat la aplicarea celei mai neinspirate măsuri” (pag. 46).

În documentele CNSAS există însă un plan al Securităţii legat anume de evacuarea lui Laszlo Tokes din locuinţă, cu scopul ca această evacuare să se facă fără scandal. Evacuarea familiei Tokes s-a petrecut în noaptea de 16/17 decembrie 1989, dar nu conform planului Securităţii, căci, spre surprinderea acesteia, scandalul a început înainte de respectiva evacuare. Prezint cititorilor acest plan, dactilografiat în 12 decembrie 1989, avînd număr de înregistrare din data de 13 decembrie 1989 la Serviciul I/A al Securităţii Timiş şi o ştampilă cu alt număr de înregistrare din 14 decembrie 1989 la alt departament al Securităţii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ AL MINISTERULUI DE INTERNE
Serviciul I/A

STRICT SECRET
Exemplar nr. 1

Nr. 0079339 din 13.XII.1989

APROB
ŞEFUL SECURITĂŢII
Colonel SIMA TRAIAN (semnătură)

NOTA DE ANALIZĂ
în D.U.I. [dosarul de urmărire informativă] „VASILE” [numele de cod a lui Laszlo Tokes]

1. În urma măsurilor informativ – operative întreprinse şi a exploatării mijloacelor speciale în cadrul urmăririi informative asupra preotului reformat TOKES LASZLO, în ultima perioadă, au rezultat următoarele aspecte esenţiale.

La începutul lunii decembrie obiectivul a conceput un memoriu prin care solicita ca enoriaşii să-şi exprime dorinţa pe bază de semnătură, de a nu se pune în executare sentinţa de evacuare silită din locuinţa parohială.

Pînă la data de 3 decembrie a.c. [anul curent], memoriul respectiv a fost semnat de cca 30-40 persoane care au forţat dispozitivul instituit de organele noastre la intrarea în locuinţa parohială.

Ca urmare a întăririi dispozitivului menţionat, pînă la data de 10 decembrie a.c. nu s-au înregistrat alţi semnatari, deşi la radio-televiziunea maghiară şi iugoslavă s-au făcut referiri la memoriu, fiind menţionate 526 adeziuni.

După slujba religioasă din 10 decembrie, ţinută de obiectivul „PROFESORUL”, memoriul a fost prezentat enoriaşilor prezenţi cu cererea de a fi semnat, ajungîndu-se la un număr de 405 semnături.

După această slujbă, tatăl obiectivului „VASILE” a plecat la Cluj-Napoca, fără a deţine asupra sa documentul în cauză. (more…)

 

Agenda personală a maiorului Radu Tinu și explicațiile pe care le-a dat pentru prezența numelui meu în agenda sa decembrie 16, 2017


În decembrie 1989 maiorul Radu Tinu, adjunct al șefului securității Timiș, și-a făcut diferite notițe în agenda personală. Respectiva agendă a fost recuperată de procurori și depusă la dosarul „procesului celor 25” în care a fost inculpat și Radu Tinu. Pe fila de agendă pretipărită cu data de 21 decembrie, dar pe care e scris de mînă 20 XII 1989, apare și numele meu. Prezint cititorilor filele din agenda maiorului Radu legate de zilele revoluției. (more…)

 

Un atac la adresa libertății de exprimare: Propunerea unei legi de incriminare a negării revoluției din 1989 decembrie 23, 2016


Domnul Adrian Niculescu, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române (linc), totodată conferențiar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (S.N.S.P.A.), lansează în revista „22” un apel către noul parlament al României (linc) în care cere o lege care să condamne negarea revoluției din 1989 după modelul legilor care interzic negarea holocaustului și a genocidului împotriva armenilor. Redau respectivul apel: (more…)