Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Scrisoarea mea din 13 septembrie 2004 către Alex Mihai Stoenescu octombrie 24, 2018


Am pomenit deja despre cartea „Interviuri după Revoluție” de Alex Mihai Stoenescu (editura Orizonturi, București 2016), în care îmi este dedicat un capitol (linc). În acel capitol sînt publicate 2 scrisori pe care le trimisesem lui Alex Mihai Stoenescu (pag. 87-99, 106-115), scrisorile pe care Stoenescu mi le trimisese mie, cît și unele comentarii făcute de Stoenescu pe marginea acestei corespondențe. Redau și pentru cititorii acestui blog prima dintre scrisorile mele. Între paranteze drepte cu litere cursive sînt comentarii ale mele de acum. Corespondența mea cu domnul Stoenescu a avut loc înainte de publicarea, de către dînsul, a cărții sale „Revoluția din decembrie 1989 – o tragedie românească” care reprezintă volumul IV din ciclul „Istoria loviturilor de stat în România” al acestui autor.

Stimate domnule Stoenescu,

Mulțumesc pentru scrisoare. Consider interesant să continuăm discuția referitoare la revoluția din 1989.

Ziarul „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” a fost publicat în 10 martie 2004, dar de reacționat la cele scrise de Jurnalul Național am făcut-o chiar mai repede, în forumul de discuții de la pagina de internet a acestui ziar. Intrați pe http://www.jurnalul.ro, de acolo pe forum și căutați la forumul „Agora” tema de discuție „decembrie 1989 și „manipulările lui Tucă” (deja tema s-a învechit și poate nu mai apare pe prima pagină) [acum nu mai găsesc pe internet forumul „Jurnalului Național”, care a dat faliment între timp, a renăscut sub denumire ușor schimbată iar arhiva electronică a fost preluată parțial de saitul antena3.ro]. Veți vedea că de multe ori reacția mea a fost la doar 24 de ore de la publicarea articolelor în Jurnalul Național. În 10 martie am publicat articolele publicate pe internet în ziar, dar și după 10 martie 2004 Jurnalul Național a continuat să scrie despre revoluție iar eu am continuat să dau replici. Deci, pe forumul de internet al Jurnalului Național veți găsi unele articole care nu apar în ziarul ce vi l-am trimis (au apărut însă în bilunarul timișorean „VIP în Banat”). Mai apoi mi s-a blocat accesul pe forumul Jurnalul Național, dar ziarul respectiv nici nu mai publică despre revoluție. (more…)

 

Cărţi despre revoluţia din 1989 publicate la Timişoara iunie 2, 2009


Dau mai jos o listă, poate incompletă, a cărţilor despre revoluţia din 1989 publicate la Timişoara. (more…)

 

Prima cărţulie despre revoluţia din 1989 de la Timişoara martie 1, 2009


medelet_zimanLa începutul lui 1990 doi istorici de la Muzeul Banatului, Florin Medeleţ şi Mihai Ziman, au publicat „O cronică a revoluţiei din Timişoara 16-22 decembrie 1989”. Este o broşură de 32 de pagini şi probabil prima încercare de a sintetiza informaţiile despre revoluţia timişoreană.

„Redactarea textului a fost încheiată în 25 ianuarie 1990, orele 15” se precizează la sfîrşitul lucrării. Broşura se bizuie pe analiza a „aproape 100 de mărturii”, care însă nu sînt individualizate în text. Mărturiile respective au fost strînse pînă în 20 ianuarie 1990. „Deşi înregistrarea mărturiilor mai continuă, se constată, o dată cu trecerea zilelor, o estompare a amintirilor (confuzii de zile, omisiuni de mare întindere), care este firească şi omenească. De aceea consemnările mărturiilor după data de 20 ianuarie 1990 le considerăm importante dar mai puţin relevante decît cele de dinainte de această dată pe care am stabilit-o arbitrar”, explică autorii (pag. 3). Pe lîngă mărturii, în unele locuri s-au folosit şi articole publicate în presa timişoreană imediat după revoluţie („Orizont”, „Luptătorul Bănăţean”, „Timişoara”).

Autorii dau o defăşurare cronologică, pe ore, a revoluţiei timişorene. Evenimentele sînt relatate ca un conflict militar. Ziua de 17 decembrie 1989, cînd s-au înregistrat cei mai mulţi morţi, este numită „ziua celor opt bătălii ale timişorenilor cu dictatura” (de la judeţeana de partid, din zona Pieţii Traian, din Piaţa Vasile Roaită, din Piaţa Libertăţii, din centrul oraşului, de la Băile Neptun, de pe Calea Girocului, din Calea Buziaşului; observ că lipseşte bătălia din Calea Lipovei). Pentru zilele de 18 şi 19 decembrie evenimentele sînt iarăşi împărţite în „bătălii”.

Cronica se încheie vineri la prînz, în 22 decembrie, cînd „s-a proclamat Republica România. Era şi republica noastră, a timişorenilor (…) La Timişoara, sub cerul albastru, oamenii plîngeau de bucurie şi durere. Poporul a învins”, explică autorii, adăugînd: „Considerăm că evenimentele ce au urmat în oraşul nostru după această dată aparţin procesului de făurire a noii Românii” (pag. 26-27).

E vorba, cum am amintit, de o broşură subţire, fără mari pretenţii. Valoarea broşurii constă în faptul că se bizuie pe mărturii culese „la cald”, imediat după desfăşurarea evenimentelor. La Muzeul Banatului broşura este încă disponibilă la vînzare, la un preţ simbolic. Cei care îmi vor comanda direct mie un colet poştal din cărţile mele vor primi această broşură gratuit.