Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Interviu cu Lorin Fortuna din ianuarie 1990. „Ne considerăm apartenenți ca obiectiv politic la platforma Frontului Salvării Naționale pînă în preajma alegerilor, la care dorim să ne prezentăm ca o formațiune politică de sine stătătoare” decembrie 4, 2018


În ianuarie 1990 ziarul „Luptătorul Bănățean” (fost „Drapelul Roșu” înainte de căderea lui Ceaușescu, fost tot „Luptătorul Bănățean” în anii stalinismului) și-a schimbat numele în „Renașterea”. A apărut cu acest nume un singur număr – în 4 ianuarie 1990, iar apoi, fiindcă la București apăruse o altă publicație care se chema tot „Renașterea”, și-a schimbat numele în „Renașterea Bănățeană” (pe care-l are și astăzi; este singura publicație tipărită zilnică care a supraviețuit în Timișoara). În acest unic număr în care ziarul s-a numit „Renașterea” a apărut și un interviu luat de Ion Dancea lui Lorin Fortuna, conducătorul comitetului revoluționar numit Frontul Democratic Român din timpul revoluției, devenit conducător al județului Timiș (răposat în 2016 – linc). Redau acest interviu. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

Preocupări la zi, obiective de perspectivă

Interviu cu domnul Lorin Ioan Fortuna, președintele Frontului Democrat Român, președintele Consiliului Județean al Frontului Salvării Naționale

LORIN IOAN FORTUNA. Născut în 1948, în localitatea Rădăuți, Bucovina. Absolvent al Facultății de electronică și telecomunicații din București, promoția 1972. A fost repartizat la Centrul teritorial de calcul electronic Timișoara. Din 1976, prin transfer, lucrează la Institutul politehnic „Traian Vuia”, în prezent fiind șef de lucrări suplinitor la catedra de electronică aplicată, Facultatea de electrotehnică. În calitate de șef al unui colectiv de cercetare s-a ocupat și s-a făcut cunoscut printr-o serie de rezultate obținute în domeniul vorbirii artificiale și a dialogului om-mașină. Este căsătorit. (more…)

 

Duplex Timişoara-Bucureşti despre revoluţie, în 1998, cu Vartan Arachelian (3). Există o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor iunie 3, 2010


Continuarea emisiunii realizată de Vartan Arachelian în 1998 despre revoluţia română. Invitaţi: Ion Coman, Marius Mioc, Marius Ghilezan, Lia Lucia Epure. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele două părţi ale acestei emisiuni:
Noi la Bucureşti am neglijat o perioadă de timp Timişoara, care avea o presă excepţională
Guşă vă raporta dumneavoastră. Deci eraţi şeful lui Guşă

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Fondul Libertatea – date contabile martie 13, 2009

Filed under: politica românească — mariusmioc @ 8:00 am
Tags: , , ,

În 2006, prin amabilitatea d-lui Călin Vasi, care era preşedinte al Fundaţiei „Fondul Libertatea”, am primit cîteva date despre acest fond, constituit imediat după revoluţie, în care cetăţenii erau îndemnaţi să facă donaţii pentru reconstrucţia României.

În perioada 1990 – februarie 2006 veniturile Fondului au fost în total de 46 miliarde lei. Donaţiile au fost de 2.317.282.940 lei, din care 2.197.571.098 lei în 1990, 60.773.563 lei în 1991 şi 58.938.279 lei în 1992. Din 1993 încoace nu s-au mai primit nici un fel de donaţii, Fondul trăind în principal pe baza veniturilor din dobînzi şi diferenţe de curs valutar.

Cheltuielile în aceeaşi perioadă au fost de 39,5 miliarde lei. Scopul fondului a fost stabilit prin Decretul-Lege 124/1990, care enumeră felurile de cheltuieli pentru care urma să se plătească bani din fond (printre acestea: repararea clădirilor şi altor obiecte distruse la revoluţie, inclusiv cele proprietate particulară, ajutoare băneşti pentru invalizii revoluţiei şi pentru familiile îndoliate din revoluţie, amenajarea cimitirelor eroilor, construirea monumentelor pentru revoluţie, încurajarea tinerelor talente, dotarea căminelor de elevi şi studenţi, creşelor, grădiniţelor de copii, căminelor de bătrîni, caselor tineretului, ajutoare pentru bolnavi nerecuperabili şi handicapaţi).
Simpla adunare a banilor cheltuiţi în toţi anii nu este relevantă, căci un leu în 1990 are o cu totul altă valoare decît un leu în 2005. Prezint o defalcare anuală a veniturilor şi cheltuielilor fondului, în %:

Veniturile fondului au provenit din: donaţii (98,9%) şi dobînzi (1,1%) în 1990; donaţii (17%), dobînzi (42,7%) şi diferenţe de curs valutar (40,3%) în 1991; donaţii (6,1%), dobînzi (67,4%) şi diferenţe de curs valutar (26,5%) în 1992; dobînzi (52,7%), diferenţe de curs valutar (47,1%) şi altele (0,2%) în 1993; dobînzi (74,9%), diferenţe de curs (24,9%) şi altele (0,2%) în 1994; dobînzi (59,6%), diferenţe curs (40,3%) şi altele (0,1%) în 1995; dobînzi (46,1%), diferenţe curs (53,7%), altele (0,2%) în 1996; dobînzi (33,7%), diferenţe curs (66,2%), altele (0,1%) în 1997; dobînzi (36,0%), diferenţe curs (63,9%), altele (0,1%) în 1998; dobînzi (18,6%), diferenţe curs (81,4%) în 1999; dobînzi (14,7%), diferenţe curs (63,9%), altele (21,8%) în 2000; dobînzi (22,0%), diferenţe curs (77,8%), altele (0,2%) în 2001; dobînzi (28,8%), diferenţe curs (71,2%) în 2002; dobînzi (28,2%), diferenţe curs (71,6%), altele (0,2%) în 2003; dobînzi (33,4%), diferenţe curs (66,6%) în 2004; dobînzi (14,0%), diferenţe curs (85,1%), altele (0,9%) în 2005.

Cheltuielile fondului s-au împărţit între cheltuieli efectuate conform scopurilor prevăzute în Decretul-Lege 124/1990 şi cheltuieli proprii de funcţionare. Procentajul cheltuielilor proprii de funcţionare a evoluat astfel: 0,8% (1990), 0,9% (1991), 1,7% (1992), 3,5% (1993), 4,5% (1994), 6,5% (1995), 4,6% (1996), 18,8% (1997), 23,5% (1998), 36,2% (1999), 67,2% (2000), 76,2% (2001), 67,7% (2002), 62,8% (2003), 62,5% (2004), 56,5% (2005).

Pe 2006 nu erau disponibile datele pe tot anul, iar din anii ulteriori nu mai am date.

A se observa că, dacă în primii ani era o oarecare seriozitate la cheltuirea banilor, cheltuielile proprii de funcţionare a fondului (salarii, indemnizaţii pentru membrii consiliului de administraţie, cheltuieli administrativ-gospodăreşti incluzînd chiria şi întreţinerea sediului) erau în procentaj mic comparativ cu totalul sumelor cheltuite, începînd cu anul 2000 majoritatea banilor cheltuiţi de „Fondul Libertatea” au fost pentru nevoi proprii.

În cadrul cheltuielilor proprii ale Fondului se remarcă creşterea procentuală, de-a lungul vremii, a cheltuielilor cu indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie, pînă în 2005, cînd s-a hotărît ca aceştia să nu mai primească bani pentru munca lor (în 2005 s-au mai plătit indemnizaţii o parte a anului). Mai jos arăt cît au reprezentat anual indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie (în ROL şi % din cheltuielile totale ale Fondului), cît şi totalul cheltuielilor de personal (personal salariat, indemnizaţiile consiliului de administraţie, cenzori şi colaboratori) ca % din cheltuielile fondului:

1990: Indemnizaţii consiliu administraţie 65.151 lei (0,2%), total cheltuieli personal 0,8%
1991: Indemnizaţii consiliu administraţie 728.389 lei (0,2%), total cheltuieli personal 0,8%
1992: Indemnizaţii consiliu administraţie 1.601.406 lei (0,3%), total cheltuieli personal 1,3%
1993: Indemnizaţii consiliu administraţie 2.982.775 lei (0,5%), total cheltuieli personal 3,0%
1994: Indemnizaţii consiliu administraţie 7.720.100 lei (0,8%), total cheltuieli personal 3,7%
1995: Indemnizaţii consiliu administraţie 19.473.600 lei (1,9%), total cheltuieli personal 5,6%
1996: Indemnizaţii consiliu administraţie 57.463.080 lei (2,0%), total cheltuieli personal 4,1%
1997: Indemnizaţii consiliu administraţie 120.735.330 lei (8,7%), total cheltuieli personal 16,9%
1998: Indemnizaţii consiliu administraţie 231.582.869 lei (11,6%), total cheltuieli personal 21,4%
1999: Indemnizaţii consiliu administraţie 332.466.642 lei (16,7%), total cheltuieli personal 31,8%
2000: Indemnizaţii consiliu administraţie 890.995.102 lei (37,4%), total cheltuieli personal 59,4%
2001: Indemnizaţii consiliu administraţie 1.024.019.815 lei (42,6%), total cheltuieli personal 68,4%
2002: Indemnizaţii consiliu administraţie 1.194.175.250 lei (29,2%), total cheltuieli personal 48,1%
2003: Indemnizaţii consiliu administraţie 1.321.513.053 lei (20,2%), total cheltuieli personal 34,0%
2004: Indemnizaţii consiliu administraţie 1.839.038.982 lei (24,2%), total cheltuieli personal 39,2%
2005: Indemnizaţii consiliu administraţie 674.359.600 lei (15,5%), total cheltuieli personal 38,9%

În 2005 doar o parte a anului s-au plătit indemnizaţii pentru consiliul de administraţie. Interesantă situaţia din anii 2000 şi 2001, cînd indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie au depăşit suma plătită de Fond conform DL 124/1990. Adică: la şedinţe se hotăra alocarea în scopurile nobile prevăzute de DL 124/1990 a unei anumite sume de bani, dar indemnizaţiile celor care hotărau cui să se aloce banii depăşeau suma alocată.

Conform Legii 42/1990, în consiliul de administraţie al Fondului Libertatea au intrat şi 9 reprezentanţi ai organizaţiilor de revoluţionari legal constituite pînă la intrarea în vigoare a Legii 42/1990. Prin art. 15 din Legea 341/2004 Fondul „Libertatea” a ajuns în subordinea SSPR (după aceea luîndu-se hotărîrea să nu se mai plătească indemnizaţii pentru consiliul de administraţie).

Situaţia Fondului în anul 2006, conform lui Călin Vasi: mai sînt vreo 3 angajaţi, iar de cînd nu se mai plătesc indemnizaţii pentru membrii consiliului de administraţie mulţi dintre aceştia nu se mai prezintă la şedinţe, astfel că el (Vasi) n-a izbutit să ţină vreo şedinţă statutară şi nici n-a putut lua vreo decizie. A cerut să se facă o verificare contabilă pentru perioadele anterioare, dar nimeni nu pare interesat.

Nu cunosc cum a evoluat acest fond după 2006, dar, din auzite, a stagnat. Din dobînzile banilor rămaşi în Fond se plătesc salariile cîtorva angajaţi, care practic nu fac nimic. Banii rămaşi în cont ajung doar cît să se obţină dobînzile necesare cheltuielilor proprii ale Fondului, practic nu mai sînt bani pentru alte cheltuieli.

Citeşte, pe tema Fondului Libertatea, un articol a lui Romulus Cristea din „România Liberă” din 19 iulie 2006.