La sfîrșitul campaniei electorale, în 17 mai 1990, Televiziunea Română a organizat o dezbatere între cei 3 candidați la președinția României: Ion Iliescu (candidat FSN), Ion Rațiu (candidat PNȚCD) și Radu Câmpeanu (candidat PNL). O transcriere a acelei emisiuni televizate, fără înregistrare video, a prezentat-o Ion Iliescu pe blogul său (linc partea 1, linc partea 2) cu mulți ani în urmă. Am făcut rost de înregistrarea video, din care, din păcate, lipsesc ultimile cîteva minute. Verificînd transcrierea înregistrării de pe blogul domnului Iliescu am găsit unele fragmente lipsă, care în transcrierea pe care o dau mai jos le-am pus cu litere cursive. Tot cu litere cursive, dar între paranteze drepte, am adăugat comentarii ale mele și am adăugat transcrierea finalului emisiunii conform celor consemnate pe blogul domnului Iliescu. Mai apar unele mici schimbări de cuvinte în transcrierea mea, făcută conform înregistrării video, față de transcrierea de pe blogul domnului Iliescu.
Dumitru Dincă, unul din revoluționarii din decembrie 1989 de la București, prezent atît în 21 decembrie în Piața Universității cît și în 22 decembrie, cînd a fost printre cei intrați în clădirea Comitetului Central, povestește în 1990 despre revoluție dar și despre evenimentele anului 1990 (manifestațiile din 12 ianuarie, 28 ianuarie, contramanifestațiile feseniste).
Interviul îl găsiți la lincul indicat. În principiu, ni se povestește despre Moscova atotștiutoare. Nu degeaba l-am numit acum vreo 10 ani pe domnul Măgureanu „anticaghebistul feroce” (linc). Amintesc doar că de multă vreme am atras atenția că Virgil Măgureanu este printre cei care dezinformează cu privire la revoluția din 1989. În 1994, cînd dumnealui conducea SRI-ul și se publicase raportul SRI cu privire la revoluția din 1989, am făcut o conferință de presă, în numele asociației „17 Decembrie” Timișoara a răniților și familiilor îndoliate din revoluție (în cadrul căreia înființasem „Comisia pentru Adevăr și Dreptate”), în care am arătat minciunile din acel raport și am cerut destituirea lui Virgil Măgureanu (linc). Textul acelei conferințe de presă l-am publicat și în cartea mea „Falsificatorii istoriei” (prima ediție 1994, a 2-a ediție 1995, apoi și în „Revoluția din Timișoara și falsificatorii istoriei”, 1999). Citește în continuare „După 30 de ani, „Europa Liberă” ne învață istoria revoluției din 1989 prin spusele lui Virgil Măgureanu”→
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
În acest fragment continui prezentarea stării de fapt cu evenimentele începute în după amiaza de 13 iunie 1990, cînd cetățeni ai capitalei au reacționat înfuriați de violențele care se petrecuseră dimineața împotriva manifestanților.
4. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
În fragmentul următor continui prezentarea stării de fapt cu intervenția forțelor de ordine din dimineața de 13 iunie 1990, atacul asupra1111111 Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” și intervenția muncitorilor de la IMGB.
1. Intervenţia din Piaţa Universităţii, 13 iunie 1990, ora 04:00
În dimineața zilei de 13.06.1990, în jurul orelor 04:00 a început acțiunea de degajare efectivă a Pieței Universității, care a durat câteva zeci de minute și a constat în ridicarea corturilor unde efectuau greva foamei cei care recurseseră la această formă de protest și a persoanelor care ocupau zona, precum și în unele acțiuni de curățenie.
Actualizare 9 iunie 2019: Adăugare filmare cu discuții în CPUN despre evenimentele din Piața Universității.
28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
În fragmentul de acum prezint, din ceea ce Parchetul numește „starea de fapt”, evenimentele din perioada 8-12 iunie 1990, cînd s-a pregătit intervenția din Piața Universității.
IV. STAREA DE FAPT
La data de 9 iunie 1990, au fost convocate, în prima şedinţă, cele două camere ale Parlamentului, Camera Deputaţilor, respectiv Senatul, pentru a stabili comisiile de validare a mandatelor de deputaţi şi senatori, făcându-se astfel aplicarea art. 79 din Decretul Lege nr. 92/1990.
În data de 8 iunie 1990, la sediul F.S.N. din str. Varşoviei nr. 4, a avut loc o întâlnire la care au participat inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman, Dumitru S. Nicolae, Cazemir Benedict Ionescu, precum şi (…) şi alţii. În cadrul acestei întâlnirii s-a pus în discuţie eliberarea Pieţei Universităţii, discutându-se trei posibile scenarii şi anume: neintervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea manifestanţilor, intervenţia forţelor de ordine pentru eliberarea Pieţei Universităţii de persoanele care au mai continuat să demonstreze, iar cel de-al treilea scenariu l-a reprezentat implicarea muncitorilor în eliberarea Pieţei Universităţii şi, în mod special, a minerilor având în vedere precedentele intervenţii ale acestora, din 28-29 ianuarie 1990 şi respectiv 18-19 februarie 1990. Unii dintre cei prezenţi s-au opus eliberării Pieţei Universităţii, cu motivarea că numărul celor prezenţi în Piaţă este în continuă scădere, iar demonstraţiile se vor stinge de la sine. La un moment dat, inculpaţii Ion Iliescu şi Petre Roman au părăsit sediul F.S.N., iar întâlnirea celor menţionaţi s-a încheiat fără a se lua vreo decizie referitoare la Piaţa Universităţii (…). Citește în continuare „Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (4). Starea de fapt (8-12 iunie 1990)”→
28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).
Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.
28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) și Dumitru Dincă (în spatele lui Mărieș). La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook
Actualizare 23 mai 2019, ora 10,47: Adăugare păreri legate de presupusul contact cu cancelarii europene ale unor dizidenți.
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
În această parte rechizitoriul face o expunere istorică a evenimentelor pînă la începerea manifestației din Piața Universității, ajungînd cu expunerea și la manifestațiile din Valea Jiului din 1977. Se afirmă în rechizitoriu că după evenimentele din 1977 cadre ale securității au fost încadrate ca muncitori în minele din Valea Jiului, cu scopul de a-i supraveghea și intimida pe mineri (asta-mi amintește de o lozincă de la mitingurile din 1990: „securiștii-n mină, să ne dea lumină”), dar nu se indică documente în sprijinul acestei afirmații. Printre intelectualii din CFSN care sînt enumerați ca fiind „cunoscuţi pentru poziţia lor anticomunistă manifestată încă din timpul dictaturii comuniste şi care, în acea perioadă, reuşiseră să intre în contact cu cancelariile europene”, Parchetul îi numește pe Ion Caramitru și Domokos Geza. Rog cititorii acestui blog să-mi indice manifestări ale pozițiilor anticomuniste ale acestor persoane de dinainte de decembrie 1989. Deasemeni, și în cazul celorlalte persoane care se manifestaseră împotriva dictaturii amintite de Parchet, faptul că intraseră în contact cu cancelariile europene ar trebui dovedit, nu doar afirmat. Mărturisesc că nu știu ce dovezi există că Aurel Dragoș Munteanu, de pildă, a intrat în contact cu vreo cancelarie europeană. Niște scrisori ale lui fuseseră transmise la „Europa Liberă”, dar asta nu înseamnă automat „contact cu cancelarii europene”. Poate a existat un asemenea contact, dar Parchetul ar trebui să indice dovezi, fiindcă un rechizitoriu trebuie să se bizuie pe dovezi, nu pe presupuneri.
Blogul lui Marius Mioc 