Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Noul președinte al Camerei Deputaților, Marcel Ion Ciolacu, luptător cu rol determinant în revoluție, deși nu a depus cerere de obținere a acestui titlu în răstimpul legal iulie 1, 2019


După arestarea lui Liviu Dragnea, în fruntea Camerei Deputaților a fost ales domnul Marcel Ion Ciolacu, deputat PSD de Buzău. Domnul Ciolacu este și revoluționar din decembrie 1989, iar prin decizia SSRMLÎRC nr. 313 din 15 aprilie 2019 a primit titlul de luptător în revoluție cu rol determinant. Respectivul titlu a fost introdus în Legea 341/2004 prin OUG 95/2014 și poate fi solicitat de vechii deținători ai titlului de luptător în revoluție remarcat prin fapte deosebite. Luptătorii cu rol determinant au dreptul la o indemnizație lunară, pe care cei care au rămas cu vechiul titlu de luptător remarcat prin fapte deosebite n-o mai primesc.

SSRMLÎRC a aprobat cererea domnului Marcel Ion Ciolacu pentru titlul de determinant cu întîrziere, abia în urma ședinței comisiei din 20 martie 2019, și a emis decizia respectivă în 15 aprilie 2019. Din cîte știu, pînă acum președintele Iohanis încă nu a emis vreun decret care să consființească titlul de „determinant” al domnului Ciolacu. Dar un nou decret al președintelui cu acest scop e posibil, deoarece sînt o mulțime de noi cazuri de revoluționari cărora li s-a aprobat noul titlu de către noua echipă a SSRMLÎRC, și urmează trimiterea lor la președinție.

Este ciudat în acest caz că Marcel Ciolacu nu apare printre cele 6546 de persoane care au depus, pînă la data de 12 mai 2015 (linc), cererea de atribuire a noului titlu introdus de OUG 95/2014 de „luptător cu rol determinant”.

Art. II alin. (1) din OUG 95/2014 spune: „Cererile prevăzute la art. 3^2, respectiv cele pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant se depun în termen de 90 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”, iar la art. II alin. (3) din același act normativ se precizează că respectivul termen de 90 de zile lucrătoare este de decădere. Or din datele publicate pe saitul Secretariatului de Stat (linc), încă din vremea cînd acesta era condus de Adrian Sanda, reiese că domnul Marcel Ion Ciolacu nu face parte dintre cei care au depus cererea de înlocuire a certificatului de luptător „remarcat” cu cel de luptător „determinant” pînă la termenul de decădere prevăzut de lege. (more…)

 

O impresie greșită: În „dosarul revoluției” Parchetul ar fi considerat securitatea nevinovată aprilie 14, 2019


Pe saitul contributors apare, cu semnătura mai multor persoane cunoscute, o scrisoare deschisă adresată Ministerului Public (linc) cu întrebarea „unde sînt securiștii?”. „Cerem dreptate pentru victimele revoluției”, spun autorii scrisorii, ai cărei semnatari sînt: Mădălin Hodor, istoric, angajat CNSAS, Mihai Demetriade, istoric, Andrei Ursu, inginer, fiul dizidentului Gheorghe Ursu ucis de securitate în perioada comunistă, Brîndușa Palade, prodecan al Facultății de Științe Politice, SNSPA, scriitor, Vlad Alexandrescu, Oana Demetriade, istoric, Magda Cârneci, scriitor, președinte CD-GDS, Corneliu N. Vaida, revoluționar din Timișoara, Cristian Pârvulescu, Smaranda Enache, fost ambasador, co-președinta Ligii Pro Europa, Gabriel Andreescu, profesor Universitatea de Vest, Timisoara, fost disident, fost presedinte APADOR-CH, Vladimir Tismăneanu, profesor de științe politice, Universitatea Maryland, SUA.

„Cu stupefacție am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvîrșire principalii vinovați pentru cele peste 1200 de victime ale Revoluției – respectiv membrii Departamentului Securității Statului”, scriu autorii scrisorii. „În lumina probelor amintite și a memoriei generației care a trecut prin Revoluție, aserțiunea Parchetului Militar că „Departamentul Securității Statului, începînd cu data de 22.12.1989, orele 16:00” ar fi trecut de partea Revoluției sau „s-ar fi pus la dispoziția Consiliului Frontului Salvării Naționale și conducerii acestuia” nu este o dovadă de respect, ci o desconsiderare pentru amintirea martirilor din decembrie 1989”, mai adaugă aceștia. (more…)

 

26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre (video) decembrie 28, 2017


Problema contestării FSN de către o parte a revoluționarilor din CC, chiar din decembrie 1989, a mai fost tratată pe acest blog:
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)
– 26 decembrie 1989: TVRL anunță apariția Partidului Democrat (video)

Domnul Viorel Ringhilescu, revoluționar bucureștean din CC, a pus pe youtube un fragment din emisiunea TVR din 26 decembrie 1989 în care Silviu Brucan numește acțiunea revoluționarilor din CC drept „terorism politic”. De remarcat și atacul furibund pe care Brucan îl lansează la adresa politicii lui Mihail Gorbaciov, apreciind că în URSS s-au făcut greșeli fundamentale și „în momentul de față n-au ce mînca oamenii sovietici”. Crainicul TVR Petre Popescu îi numește pe revoluționarii care contestau FSN drept „bandiți”. Doina Cornea, invitată și ea în emisiune (ceea ce nu se va mai întîmpla prea des ulterior) spune că nu-l cunoaște pe Ion Iliescu ca fiind printre persoanele care ar fi rezistat în timpul dictaturii. Brucan o liniștește: „îl cunoaștem noi”. Mai spune Doina Cornea să nu se tragă în tineri cu „gloanțe morale” – adică exact ce făcuse înainte Brucan cînd îi calificase pe revoluționarii care contestau FSN drept „fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste”.

Precizez că eu îmi amintesc de Ion Iliescu exact cum și-l amintea Doina Cornea. Scriam într-un articol mai vechi (linc): „Ion Iliescu era o persoană căreia i se crease o aură de dizidenţă, dar nu se putea spune nimic concret în ce a constat dizidenţa dînsului. Unor foşti ştabi comunişti precum Bîrlădeanu sau Brucan sau securistului Dumitru Mazilu li se pot aduce multe critici, dar nu li se poate contesta faptul că au avut curajul iscălirii unor documente contestatare împotriva regimului Ceauşescu, dar despre Iliescu se ştia că nu iscălise nimic”. Între timp, cu ajutorul Institutului Revoluției Române condus de Ion Iliescu și a ceea ce numim, cu scîrbă și dispreț, mass-media bucureșteană, s-a creat în opinia publică ideea că dizidența lui Iliescu față de Ceaușescu e un fapt istoric de necontestat. De fapt, a fost un articol în revista „Time” pe vremea lui Ceaușescu în care lui Iliescu i se atribuia mincinos statutul de coleg de facultate a lui Gorbaciov și se presupunea că ar putea să-l urmeze pe Ceaușescu la conducerea țării. Articolul, difuzat prin zvonuri și poate pomenit și de Europa Liberă (aveau obiceiul să facă revista presei apusene despre România) a contribuit la răspîndirea (chiar și înainte de 1989) ideii că Iliescu s-ar fi opus lui Ceaușescu.

Se vede din acest fragment cum pretextul luptei cu „teroriștii” e folosit de FSN pentru a reduce la tăcere contestările la adresa legitimității sale.

Transcriere înregistrare (cu litere cursive între paranteze drepte comentarii ale mele): (more…)

 

Gabriel Andreescu, dizidentul datorită căruia la Buzău s-au dat titluri de revoluționari cu rol determinant. noiembrie 19, 2016


Cartea de memorii în care Gabriel Andreescu își povestește dizidența

Cartea de memorii în care Gabriel Andreescu își povestește dizidența

Din ancheta Parchetului legată de atribuirea calității de luptător cu rol determinant în revoluție (care dă drept la indemnizație de revoluționar) în orașele Buzău, Herculane, Tîrgoviște, Brăila și Deva, au ieșit la iveală elemente noi.

În ancheta respectivă au fost arestați fostul secretar de stat Adrian Sanda și alte persoane implicate în eliberarea certificatelor de „luptători cu rol determinant”, respectivele certificate oferind dreptul la indemnizație lunară conform art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004, drept care a fost anulat pentru luptătorii „remarcați prin fapte deosebite”. Pentru ca să poată fi acordat noul titlu de „luptător cu rol determinant” este necesar ca, în orașul în care cei care pretind la titlu și-au desfășurat activitatea la revoluție, să fi existat persoane care au fost ucise, rănite sau reținute înainte de fuga lui Ceaușescu (22 decembrie 1989 ora 12,06). Remarc în comunicatul Parchetului (linc) că învinuirile aduse sînt de abuz în serviciu, trafic de influență, cumpărare de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Nu apar în învinuiri darea sau luarea de mită, deci nu s-a dovedit că învinuiții cu putere de decizie în problema certificatelor ar fi primit bani pentru faptele lor, dar există învinuiri de trafic de influență cu privire la inculpați fără putere de decizie despre care se spune că au pretins bani afirmînd că au influență asupra lucrătorilor SSRMLÎRC și CPRD.

În ceea ce privește Buzăul, motivul pentru care a fost inclus în categoria de „localități în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute pînă la fuga dictatorului” este dizidentul Gabriel Andreescu. Acesta, dizident care trimisese la Europa Liberă diferite texte anticeaușiste înainte de 1989, trecuse printr-o perioadă de arestare politică în decembrie 1987 – ianuarie 1988. Era sub supravegherea constantă a securității. Conform unei declarații a lui Gabriel Andreescu de la Parchetul General despre care relatează Ionel Stoica în „Adevărul” (linc), în dimineața de 22 decembrie 1989 Andreescu a fost ridicat de la domiciliul său din Buzău de către ofiţeri de Securitate, adus la Bucureşti şi arestat, iar după fuga lui Ceauşescu a fost pus în libertate. Parchetul afirmă însă că din evidențele sale nu rezultă dispunerea unor măsuri procesuale privind reținerea sau arestarea lui Gabriel Andreescu. (more…)

 

Euroscepticismul – motiv pentru interceptări ale convorbirilor telefonice de către SRI. „Crearea de drept” de către ÎCCJ – metodă legitimă în lupta împotriva euroscepticilor. Cazul Gregorian Bivolaru noiembrie 20, 2013


Mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice ale lui Bivolaru, emis de Ilie Picioruș, procuror implicat înainte de 1989 și în anchetarea dizidentului Gheorghe UrsuUna din principalele revendicări ale revoluţiei din decembrie 1989 a fost libertatea de exprimare. Izbînda revoluţiei a însemnat şi înscrierea acestei libertăţi în Constituţia României. Idealurile revoluţiei sînt consfiinţite explicit în Constituţie ca temei de organizare a statului român.

Înscrierea libertăţii de exprimare în Constituţie înseamnă obligaţia statului de a ocroti dreptul cetăţenilor de a-şi exprima părerile. În primul rînd părerile opuse cursului politic actual al ţării şi părerile nepopulare au nevoie de ocrotirea dreptului de exprimare, căci exprimarea părerilor conforme conducerii politice şi majorităţii publicului nu au în general nevoie de ocrotire. Chiar şi în cele mai crîncene dictaturi e voie să declari că eşti de acord cu conducerea statului.

Cazul conducătorului MISA Gregorian Bivolaru, la prima vedere n-are nimic de a face cu libertatea de exprimare. Profesorul yoga a fost osîndit pentru o infracțiune de drept comun – relații sexuale cu o minoră. În articolul „Ideologia Statului Maximal în acțiune: apărarea victimelor împotriva voinței victimelor” (linc), am discutat despre acest caz. Acum însă doresc să mă refer la o altă problemă scoasă la iveală de acest proces, care mi se pare mult mai gravă decît relația sexuală dintre Gregorian Bivolaru și Mădălina Dumitru: faptul că, pentru autoritățile române, afișarea unor opinii eurosceptice este temei pentru punerea sub urmărire a unor persoane. Este exact ceea ce s-a întîmplat în cazul Gregorian Bivolaru, a cărui telefoane au fost puse sub ascultare sub motivul oficial că în cadrul mișcării MISA se emit puncte de vedere eurosceptice și anti-NATO și sînt contestate persoane cu funcții înalte în stat, ceea ce ar pune în primejdie ordinea constituţională. Citez din rezoluţia emisă în 2004 de procurorul George Bălan de la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Bucureşti (Gabriel Andreescu – MISA. Radiografia unei represiuni, editura Polirom 2013, pag. 93): (more…)

 

Constatările CNSAS despre mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu iulie 26, 2011


Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului şi membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste (cea care a alcătuit aşa-numitul „raport Tismăneanu”) a fost de multă vreme deconspirat ca şi colaborator al securităţii. De altfel, el singur recunoscuse după revoluţie această colaborare, fără însă să dea amănunte. În ultima vreme Înalt Prea Sfinţia Sa a avut neplăceri din partea Patriarhiei Române, care îi retrăsese dreptul de semnătură, dar în urma unei campanii energice a ziarului „Adevărul” acest drept de semnătură i-a fost reacordat (linc). Găsesc potrivit să reamintesc constatarea CNSAS legată de Nicolae Corneanu (linc):

Decizia nr. 2410 din data de 28.08.2007 (more…)

 

Andrei Pleşu: „Radu Portocală a scris că revoluţia a fost pusă la cale de mine, Măgureanu şi Iliescu. A reluat delirul istoricul Stoenescu, iar mai recent Tudor Octavian” septembrie 30, 2010


În ziarul „Evenimentul Zilei” din 29 septembrie 2010 este publicat un interviu cu Andrei Pleşu (linc), fost ministru al culturii în guvernul instalat în decembrie 1989. Iată nişte fragmente din interviu care mi se par interesante: (more…)