Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Paraşutiştii din Caracal: De partea revoluţiei ori a reprimării? martie 4, 2016


Victoria6_0890_poligrafie_0001Victoria6_0890_poligrafie_0002Pe saitul ziarului „Gîndul” din 2 martie 2016 e publicat un articol al Cristinei Andrei despre revoluţionarii cu rol determinant din parlament (linc). Printre aceştia este şi domnul Niculae Mircovici (linc), general în rezervă (în 2004 a fost comandantul garnizoanei Timişoara), reprezentant al Uniunii Bulgare din Banat, membru (de mai multe legislaturi) al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor.

Cu privire la activitatea din timpul revoluţiei a domnului Mircovici, aflăm din „Gîndul”:

Un alt politician care s-a aflat ieri pe lista celor care au primit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”, este deputatul Niculae Mircovici (…). Acesta a spus pentru Gîndul că rolul important pe care l-a jucat la Revoluţie a început cu o mutare disciplinară la Centrul Militar din Timişoara, acolo unde a fost transferat disciplinar pentru că cineva „trăia cu sentimentul că ceva nu e în regulă” fiindcă ţinea pe birou Glasnost şi Petrestroika. „Momentul Revoluţiei m-a prins exact în centrul Timişoarei, fiind vecini cu balconul Operei. Structura noastră, fiind centru militar, nu a participat sub nicio formă la represiune”, explică Mircovici.

„Eu îl cunoscusem din data de 18 pe Ion Marcu, unul dintre liderii Revoluţiei în sensul de lider real, nu ca lider formal, un om extrem de vocal, şi i-am spus în ziua de 19 că măcar atît ar fi trebuit să înţeleagă ei, muncitorii, că sînt o forţă şi nu trebuie să iasă noaptea, ca hiena sau ca şacalul, trebuie să iasă ziua, ca leul, pentru că ziua toată lumea va fi cu ei”, a declarat deputatul.

Niculae Mircovici arată şi întîmplarea a făcut ca şeful unităţii de paraşutişti de la Caracal care fusese trimisă la Timişoara pentru represiune să fie colegul său de promoţie şi prieten foarte bun şi îşi aminteşte cum în noaptea în care aceştia au sosit, au discutat şi l-a convins că nu trebuie să intervină pentru reprimarea mişcării.

„În dimineaţa de 20, în loc să intervină în forţă, paraşutiştii au mers alături de coloanele de manifestanţi, cu garoafe în arme şi, pentru prima dată, s-a strigat ‘Armata e cu noi!’”, spune politicianul, acesta fiind un moment în care manifestaţii se simţeau „ca leii în savană”.

De la acest punct, deputatul spune că a avut o apropiere evidentă faţă de revoluţionari în mod direct şi îşi dovedeşte contribuţia prin faptul că din data de 20 în care „a fost ocupată clădirea Operei, am sprijinit pe partea de pază a Operei cu cunoştinţele necesare pentru a se putea identifica, pentru a stabili parole şi aşa mai departe, cunoscînd un alt subinginer, eu care fusesem în garda Operei. Iar după 22 decembrie am preluat miliţia şi securitatea din Timiş”. Cam acestea ar fi elementele prin care Niculae Mircovici a „prevenit un măcel”, asigurînd „convingerea multora dintre cei care erau la momentul respectiv în primele rînduri că nu vor ‘beneficia’ de represiunea ca atare ci, dimpotrivă, că armata va fi cu ei”.

(more…)

 

Revista presei despre revoluţie şi revoluţionari (21-26 februarie 2010) februarie 27, 2010


Lincuri la articole apărute în perioada 21-26 februarie, pe tematica acestui blog (despre revoluţia din 1989 şi ce a urmat după ea): (more…)

 

Părerea Parchetului: crimele revoluţiei nu sînt de interes public. Verginia Jugănaru: „Am ştiut tot timpul cine e ucigaşul soţului meu” şi o declaraţie a mea citată inexact în presă decembrie 22, 2009


Ziarul „Gîndul” din 19 decembrie publică un reportaj despre revoluţie (linc). Se scrie acolo despre moartea lui Dumitru Jugănaru în Calea Girocului, în 17 decembrie 1989 la Timişoara. (more…)

 

Blocul Naţional al Revoluţionarilor – Iliescu reales la al enşpelea congres septembrie 7, 2008


Amintiri din 2006:

„Gîndul” din 4 martie 2006: „Huo! Trădătorul!” Strînşi ieri la Braşov, într-un congres extraordinar al Blocului Naţional al Revoluţionarilor, posesorii de patalamale de revoluţionari au ţinut să-l „felicite” şi ei pe cel care i-a brevetat pe banda rulantă drept „luptători cu merite deosebite” în decembrie `89 şi le-a fost ani de zile preşedinte de onoare. După care, odată stins corul huiduielilor, Ion Iliescu a avut parte şi de o „reexcludere” din rîndurile BNR-ului condus de fostul său curtezan Dorin Lazar Maior, măsura aplicată, tot „în lipsă”, şi lui Dan Iosif şi Emil Cuteanu.

„Cotidianul” din 3 martie 2006: „Congresul Blocului Naţional al Revoluţionarilor (BNR), întrunit ieri la Braşov, l-a demis din funcţia de preşedinte de onoare pe fostul preşedinte Ion Iliescu. Revoluţionarii sînt nemulţumiţi că nici acum nu s-a aflat adevărul despre Revoluţia din 1989. Prim-vicepreşedintele BNR, George Costin, a afirmat că toate protocoalele încheiate între reprezentanţii Blocului şi foştii preşedinţi de onoare – Ion Iliescu şi Petre Roman – au avut un singur scop: aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989. „Nici unul dintre ei nu şi-a respectat promisiunile, doar au acceptat onorurile în mod sistematic”, a spus George Costin. Iliescu a aflat această veste de la ziariştii prezenţi la biroul său, unde şi-a aniversat ziua de naştere. El şi-a exprimat mirarea că BNR l-a gratificat de-a lungul anilor cu diplome de onoare, iar acum anunţă un asemenea demers. „Sînt oameni neserioşi, nici nu-i iau în seamă”, a afirmat Ion Iliescu.

În decembrie 2006, şeful BNR Dorin Lazăr Maior (fost deputat PRM trecut apoi la PSD) a ajuns în arest fiind acuzat de şantaj. Acuzaţiile respective sînt explicate mai amănunţit într-un articol din „Gardianul” din 25 ianuarie 2007: Procurorii Serviciului Teritorial Anticorupţie Braşov au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a fostului deputat Dorin Lazăr Maior, preşedintele UNORD ‘89, sub acuzaţia de şantaj. (…) Potrivit procurorilor, din probele administrate în cauză a rezultat că, în perioada noiembrie – decembrie 2006, fostul deputat Dorin Lazăr Maior (preşedintele UNORD ‘89 şi al Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor din Decembrie 1989) şi Ovidiu Tition, ajutaţi de Florina Aprofirei, ar fi exercitat acte de constrîngere constînd în violenţe sau ameninţări cu darea în vileag a unor fapte comise în legatură cu acordarea nelegală a unor credite de către Romexterra Bank – Sucursala Braşov, asupra părţilor vătămate în scopul dobîndirii, în mod injust, a sumei de 2.000.000 RON (aproximativ 600.000 de euro). Dorin Lazăr Maior şi Ovidiu Tition au fost reţinuţi în data de 28 decembrie 2006, iar Judecătoria Braşov a emis pe numele lor mandate de arestare preventivă pentru 29 de zile. Dorin Lazăr Maior a fost deputat PRM si PSD, în mandatul 2000-2004.

Eliberarea lui Maior din arest s-a făcut în mai 2007, urmînd ca acesta să fie judecat în libertate „cu condiţia să nu se apropie de denunţători”.

În 2007, BNR continua să fie prezentat de presa bucureşteană deontoloagă şi anticomunistă ca o organizaţie anti-Iliescu.

„Evenimentul Zilei” din 13 august 2007: Alianţa Civică, Asociaţia 21 decembrie 1989, Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990 şi Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989 au transmis sîmbătă o scrisoare deschisă social-democraţilor, în care le atrage atenţia că „este foarte grav să ai un preşedinte de onoare urmărit penal”. Demersul vine după ce PSD a calificat drept „talibanism politic” cererea unor ONG-uri de a-l exclude pe fostul preşedinte din viaţa politică, după publicarea rechizitoriului în dosarul mineriadei. „Stimaţi membri PSD, crimele de-acum 17 ani, nejudecate încă, sînt de-o gravitate extremă pentru istoria României. Membrii PSD pot şi trebuie să-şi dorească aflarea adevărului”, se arată în scrisoarea deschisă.

Totul n-a fost însă decît un balon de săpun creat de presă. În actele de la Judecătorie, funcţia de preşedinte de onoare a lui Ion Iliescu n-a fost niciodată anulată. Pe 5 septembrie 2008, cînd a avut loc Congresul BNR, balonul de săpun s-a spart.

„Telegraf” (Constanţa) din 6 septembrie 2008: Membrii Blocului Naţional al Revoluţionarilor 1989 (BNR) l-au ales preşedinte, în unanimitate, în cadrul Congresului Extraordinar, pe Dorin Lazăr Maior. Acesta a fost, din 1989 şi pînă în prezent preşedinte executiv al BNR şi a declarat că, prin acest congres, revoluţionarii îşi doresc să “salveze de atacurile unora ideea de revoluţie”. “Ion Iliescu este singurul care susţine ideea de revoluţie, de aceea l-am reales, în unanimitate, în funcţia de preşedinte de onoare”, a spus Maior. Preşedintele BNR a mai afirmat că va cere instituţiilor fundamentale ale statului să sprijine acţiunile şi demersurile organizaţiei, “pentru aflarea adevărului istoric despre revoluţia anticomunistă română din decembrie 1989”.

Îmi place chestia cu Dorin Lazăr Maior preşedinte executiv al BNR încă din 1989. Te pomeneşti că BNR-ul o fi fost înregistrat la judecătorie încă de pe vremea lui Ceauşescu. Cuvintele ritualice cu adevărul despre revoluţie sînt bune în orice situaţie, cînd e vorba de înjurarea lui Iliescu sau de (re)alegerea acestuia ca preşedinte de onoare.

Între timp, BNR-iştii au aflat de la PSD-işti cum este să ai un preşedinte de onoare urmărit penal, şi au ajuns la concluzia că este plăcut. Iar Iliescu şi-a călcat pe inimă şi a acceptat să ia în seamă BNR-ul, mai ales dacă BNR se scutură de „influenţele parazitare” (fac aici precizarea: paraziţi ca mine n-au fost niciodată membri BNR).

Chiar şi fostul preşedinte, actualul cadavru politic Emil Constantinescu, a fost prezent la Congresul BNR. Nu numai presa, ci şi clasa politică este dispusă să accepte Blocul Naţional al Revoluţionarilor ca unică organizaţie legitimă a revoluţionarilor. Inclusiv politicienilor anti-neo-cripto-comunişti le convine situaţia, căci n-au nevoie de concurenţă pe segmentul anti-neo-cripto-comunist al politicii. Există destule organizaţii de revoluţionari care nu fac parte din BNR, destui revoluţionari care nu au participat în nici un fel la BNR, dar faptul e trecut sub tăcere.

Organizaţii ale societăţii civile chipurile adversare ale lui Ion Iliescu, precum Grupul de Dialog Social şi Alianţa Civică, au colaborat intens cu Blocul Naţional al Revoluţionarilor. Iată de pildă, în „Ziua” din 31 iulie 2008, ce pact frumos despre „statul de drept” ni se propunea! Or fi fost naivi GDS-ul şi Alianţa Civică, nu ştiau ce hram poartă BNR? Nu, căci cel puţin din 16 iulie 2008 se ştia că „revoluţionarii lui Dorin Lazăr Maior îl vor susţine nemijlocit pe Ion Iliescu”.

Visul de consens a lui Ion Iliescu din 1990 este pe cale să se realizeze. Nu m-aş mira să-l văd pe Iliescu, în calitatea sa de preşedinte de onoare al BNR, întocmind un apel în care să se ceară energic instituţiilor statului aflarea adevărului despre revoluţia din 1989, iar elita civică din GDS şi Alianţa Civică iscălind apelul alături de Ion Iliescu. Că doar principiile din apel contează, nu persoanele care-l iscălesc, n-aşa?

Dorin Lazăr Maior, care a fost preşedinte al BNR şi cînd se discuta excluderea propagandistică (căci reală n-a fost niciodată) a lui Ion Iliescu, cît şi acum cînd Ion Iliescu a fost reales în unanimitate preşedinte de onoare (totul se face cu unanimitate, şi excluderea şi alegerea ca preşedinte de onoare) a fost parlamentar PRM. Apoi a trecut la PSD, iar acum e în căutare de colegi pentru viitoarele alegeri. Am însă mari îndoieli că partidul care-l va accepta pe Maior pe listă va cîştiga ceva din asta. Presa poate fi interesată de baloane de săpun, alegătorii nu.

Pentru cei interesaţi, discuţii despre Blocul Naţional al Revoluţionarilor şi evoluţia sa din 2006 pînă azi pot fi citite şi pe forumul revoluţiei.