Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri martie 20, 2020


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Prezint acum capitolul intitulat „Ascunderea filosovietismului noii puteri”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful Aviaţiei Militare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
Solicitarea intervenției militare din partea URSS

De menționat că despre acest rechizitoriu există și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost prezentată pe acest blog: Decizia ÎCCJ din „dosarul revoluției” prin care s-a respins reluarea urmăririi penale față de Petre Roman și Teodor Brateș (linc).

În acest fragment al rechizitoriului se încearcă demonstrarea „preocupării constante a reprezentanţilor noii puteri politico-militare de a acţiona în sensul ascunderii diverselor colaborări anterioare cu structurile de informaţii ale fostei URSS”. Cel puțin unii din reprezentanții noii puteri n-au încercat însă să ascundă faptul că au avut relații cu sovieticii. Însăși rechizitoriul cita, în fragmentele anterioare, declarații ale generalului Militaru date la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”, în care recunoștea că luase legătura cu sovieticii, iar Silviu Brucan s-a lăudat că avea intrare liberă la Gorbaciov. În cazul lui Brucan este de notat că Mihail Gorbaciov nu-și amintea de existența sa (linc), deci există posibilitatea ca acesta să fi jucat la cacealma, pretinzînd că are relații pînă la Gorbaciov pentru a-și crea o apărare în fața securității ceaușiste, iar mai tîrziu, pentru a-și crea un ascendent față de alți membri ai CFSN, în primul rînd față de Ion Iliescu (însuși rechizitoriul spunînd că Ion Iliescu se lăsa influențat de Brucan).

(more…)

 

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS martie 9, 2020


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Prezint acum partea legată de cererea de ajutor militar de la Uniunea Sovietică.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful Aviaţiei Militare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989

În esență, acest fragment al rechizitoriului explică că s-a cerut ajutor militar sovietic, ceea ce constituie infracțiunea de trădare, dar răspunderea penală pentru această infracțiune e prescrisă.

În dimineața de 23 decembrie 1989 TVR a anunțat că s-a cerut ajutor militar sovietic. Acesta este un fapt cert, însă rămîne de lămurit a cui inițiativă a fost. Crainicul TVR George Marinescu nu putea avea inițiativa asta de capul său. Nimeni însă n-a recunoscut respectiva inițiativă, nici în cursul cercetării Parchetului, nici în fața Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe ale cărei cercetări se bizuie în mare parte rechizitoriul. (more…)

 

Gelu Voican Voiculescu face plîngere penală împotriva lui Ludovic Orban pe motivul desființării Institutului Revoluției februarie 14, 2020


O știre mai veche, despre care am vrut să scriu mai repede, dar a apărut subiectul „Moise Guran” (linc) pe care l-am considerat prioritar. Public totuși acest articol, ca să rămînă consemnată pe acest blog o informație relevantă despre problematica revoluției din 1989.

Fostul director general al Institutului Revoluției Române, Gelu Voican Voiculescu, a depus o plîngere penală la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva primministrului Ludovic Orban, ministrului de finanțe Florin Cîțu, secretarului de stat la SSRMLÎRC Puiu Nicolae Fesan, secretarului general al guvernului Antonel Tănase, președintelui Consiliului Legislativ Dragoș Iliescu și ministrei muncii Victoria Violeta Alexandru, pe motiv că aceștia au fost implicați în emiterea OUG 91/2019 prin care se desființează Institutul Revoluției Române, care-l avea ca director general pe Gelu Voican Voiculescu. Știrea a fost anunțată pe luju.ro (linc), sait printre ai cărui oameni de bază se numără fostul informator al securității Sorin Roșca Stănescu, care juca rol de mare antiiliescian în anii ’90, întîi la „România Liberă” și apoi ca director la „Ziua”, oficină care-l ataca vehement pe Ion Iliescu inclusiv pe teme legate de revoluția română din 1989. Acuzațiile pe care le aduce Gelu Voican Voiculescu sînt legate de articolele 297 alin. 1 și 2, 321, 323 și 367 alin. 1 Cod Penal, respectiv abuz în serviciu, constituire de grup infracțional organizat, fals și uz de fals. Depunerea plîngerii s-a făcut în 17 ianuarie 2020.

Se pretinde că învinuiții reprezintă un grup infracțional organizat care au acționat „cu intenție directă și calificată” pentru desființarea Institutului Revoluției, iar în cadrul ordonanței de urgență și a notei de fundamentare sînt pomenite „fapte și întîmplări nereale denaturate în mod tendențios”. (more…)

 

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae ianuarie 14, 2020


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum subcapitolul „Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful Aviaţiei Militare

În acest subcapitol se discută despre executarea soților Ceaușescu, operațiune care este deasemeni considerată parte a inducerii în eroare și diversiunii. „Uciderea la 25 decembrie 1989 a cuplului Ceauşescu Nicolae şi Elena, după supunerea acestora la un proces penal fără respectarea drepturilor procesuale elementare, a făcut parte integrantă din inducerea în eroare exercitată de grupul politico-militar (vîrfurile decizionale ale CFSN şi ale MApN) ajuns la putere în stat şi a avut drept scop legitimarea în faţa poporului român, ascunderea filosovietismului şi preconstituirii acestei puteri”, spune Parchetul. Aici sînt într-un oarecare dezacord cu Parchetul. Am îndoieli cu privire la „preconstituirea” puterii, pe care le-am exprimat deja în comentariile la capitolele precedente ale rechizitoriului. Ascunderea filosovietismului nici nu s-a prea făcut. CFSN a spus deschis că dorește să mențină România în Tratatul de la Varșovia iar în 1990 la mitingurile opoziției și în presa de opoziție s-a vorbit mult despre filosovietismul FSN. Asta nu l-a împiedicat pe Ion Iliescu să cîștige alegerile cu 85% din voturi în mai 1990. Însă legitimarea în fața poporului român ar putea fi unul dintre motivele uciderii Ceaușeștilor. În fragmentele anterioare ale rechizitoriului s-a arătat deja că la C.C. se făcuse cîte un guvern la fiecare etaj. Deși televiziunea a intrat rapid sub controlul grupului Iliescu și s-a introdus acolo cenzura armatei (cum tot în rechizitoriu s-a explicat anterior), existau încă grupuri de revoluționari care nu recunoșteau CFSN ca autoritate legitimă. În momentul cînd grupul Iliescu organizează procesul și execuția Ceaușeștilor, acesta este un semn că anume acest grup exercită puterea în stat. Inculpatul Gelu Voican Voiculescu, unul dintre cei care au susținut execuția Ceaușeștilor, spusese la Comisia Senatorială Decembrie 1989 (declarație folosită acum împotriva sa): „Am avut o insistenţă în a vrea moartea lor, dar nu dintr-o ură personală, ci ca un raţionament abstract şi impersonal. (…) Orice nouă echipă, orice nou regim nu se impune decît prin acte dure, prin moarte chiar. Impresia mea, că faptul de a-l fi ucis pe Nicolae Ceauşescu a conferit echipei asteia credibilitate şi a impus-o ca respectabilă. Pentru că pînă atunci erau vorbe. Noi, însă am făcut ceva. În trei zile l-am omorît pe Ceauşescu. Am îndrăznit şi ne-am asumat riscul. Atunci, toţi au zis „Ăştia sînt nişte oameni serioşi dacă au cutezat asta, pot să facă încă următorii paşi”. Şi din momentul ăla nimeni nu a mai avut curajul să… ne-a conferit o consistenţă”. (more…)

 

Guvernul desființează Institutul Revoluției. Scurt istoric al acestui institut ianuarie 1, 2020


Prin Ordonanța de Urgență nr. 91 publicată în Monitorul Oficial nr. 1059 din 31 decembrie 2019, guvernul Ludovic Orban a hotărît desființarea Institutului Revoluției.

Institutul fusese înființat prin legea 556/2004, lege care este abrogată prin actuala ordonanță. La acea vreme președintele României era Ion Iliescu și prin lege președintelui României i s-a acordat dreptul de a numi persoanele din conducerea Institutului. Astfel, întreaga conducere a institutului (colegiul național) a fost numită personal de Ion Iliescu. Apoi, acest colegiu național, la prima sa ședință, l-a ales democratic, în unanimitate, pe Ion Iliescu ca președinte al institutului. (more…)

 

Înalta Curte de Casație și Justiție respinge cererea de reîncepere a urmăririi penale față de Petre Roman și Teodor Brateș în „dosarul revoluției” noiembrie 29, 2019


Am anunțat pe acest sait că în „dosarul revoluției”, după ce inițial fostul primministru Petre Roman și fostul crainic al TVR Teodor Brateș au fost scoși de sub urmărire penală, în luna octombrie Ministerul Public și-a infirmat propria soluție și a hotărît să reînceapă urmărirea penală (și) față de aceștia (linc).

Legat de acest dosar al revoluției, în care sînt inculpați fostul președinte Ion Iliescu, fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus, vedeți pe acest sait prezentarea și analizarea rechizitoriului:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media

În 27 noiembrie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat cererea de redeschidere a urmăririi penale și a hotărît respingerea ei în ceea ce privește repunerea sub acuzare a lui Petre Roman și Teodor Brateș, dar admiterea ei în ceea ce privește plîngerile formulate de o serie de părți vătămate din dosar. Nu cunosc ce conțin exact aceste plîngeri, bănuiesc că e vorba de cereri de despăgubiri.

Redau, de pe saitul ÎCCJ (linc) soluția instanței: (more…)

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (17). Dispozitivul noiembrie 18, 2019


Prezint finalul rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 16 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990
– Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990
– Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990 din București. Situația persoanelor vătămate. Mijloace de probă
– Analiza în drept a faptelor
– Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu
– Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Mugurel Florescu, Emil (Cico) Dumitrescu, Cazemir Ionescu, Adrian Sîrbu
– Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Miron Cozma, Nicolae Matei Drella, Cornel Plăieș Burlec, Vasile Dobrinoiu, Petre Peter, Alexandru Ghinescu
Considerații referitoare la continuitatea incriminării juridice a faptei

D I S P U N E M:

1. Trimiterea în judecată a inculpaţilor: (more…)