Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional mai 13, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din „dosarul revoluției” cu prezentarea contextului intern și internațional în care s-a desfășurat revoluția, în viziunea procurorilor. Primul episod din acest rechizitoriu, deja prezentat: Inculpații, suspecții și obiectul cauzei (linc).

Remarc că se citează copios din raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Amintesc că activitatea acelei comisii a fost boicotată de asociații de revoluționari din Timișoara. Pentru acest aspect, citește pe acest blog:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

La „obiectul cauzei” (linc) Parchetul a precizat că cercetările au vizat perioada 16-31 decembrie 1989. După părerea mea, diversiunea legată de revoluție nu s-a oprit în 31 decembrie 1989 ci a continuat. Inițierea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Sergiu Nicolaescu, membru al grupului care a preluat puterea în 1989, este parte din această diversiune. Această convingere m-a determinat să inițiez boicotarea activității acelei comisii. Faptul că Sergiu Nicolaescu a folosit comisia pentru a propune o amnistie generală pentru evenimentele din decembrie 1989 (la audierea președintelui Ion Iliescu, în 16 decembrie 1994) îl consider o confirmare a intuiției mele. Mai apoi diversiunea a continuat prin campaniile de presă pretinse pentru „adevărul revoluției” duse de „Jurnalul Național” (am scris o carte întreagă pe acest subiect) și de „Adevărul”, ori prin cărțile lui Alex Mihai Stoenescu (găsiți, la pagina Analize despre revoluția din 1989 – linc, mai multe articole pe acest subiect). Trimiterea în judecată a unora dintre vinovații de crimele din 1989, mai ales a generalilor Stănculescu și Chițac, a fost unul din motivele activizării campaniei de diversiuni despre revoluție (cum de altfel, începerea diversiunii în 22 decembrie 1989 e legată tot de dorința celor vinovați de a evita răspunderea penală). E complet greșit să se creadă că diversiunea a fost doar la TVR, iar în 31 decembrie 1989 cei care aveau de ascuns crimele revoluției s-au oprit brusc din activitatea diversionistă. Îl citez pe conducătorul revoluției arădene, Valentin Voicilă: „Diversiunea din România a început în data de 22 şi nu s-a terminat nici astăzi” (linc).

Un alt aspect pe care-l remarc este folosirea de către Parchet a prezumției de sinceritate atunci cînd se citează din declarații ale lui Nicolae Ceaușescu ori din rapoarte ale securității. Această prezumție este după părerea mea greșită, minciuna fiind o a doua natură a șefilor regimului comunist. Dacă Nicolae Ceaușescu vorbea despre agenturili străine asta nu înseamnă că el credea sincer acest lucru, ci că aceasta era varianta pe care a considerat necesar să o înfățișeze pentru a obține sprijin. Asemănător, vedem azi politicieni acuzîndu-și adversarii că sînt fie în slujba lui George Soros, fie în slujba lui Putin, dar, chiar și în cazurile în care afirmațiile respective se fac cu vehemență, ele nu sînt decît dovadă că asta au considerat folositor să spună politicienii respectivi, fără a dovedi nimic despre convingerile lăuntrice ale respectivilor politicieni.

Pentru a deduce convingerile lăuntrice ale personajelor trebuie urmărite nu vorbele ci faptele, iar în justificarea faptelor nu neapărat explicațiile date de făptași sînt cele adevărate. Spre exemplu, este un fapt că în 17 decembrie 1989 Ceaușescu a poruncit interzicerea intrării turiștilor străini în țară, dar asta nu înseamnă că el credea ce spusese, că asemenea turiști sînt „agenți de spionaj”. E vorba pur și simplu de dorința ca evenimentele începute să nu fie cunoscute peste hotare (Ministerul de Externe al RSR instruia ambasadorii români de pretutindeni: „În cazul în care veţi fi întrebat (repetăm: numai în cazul în care veţi fi întrebat) în legătură cu aşa-zisele evenimente de la Timişoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştiinţă despre aşa ceva” – linc), iar Ceaușescu își dădea seama că niște turiști străini aflați în România pot vedea ce se întîmplă și, întorși în țara de origine, vor povesti presei. Faptul că abia după începerea evenimentelor de la Timișoara s-a luat măsura interzicerii pătrunderii în țară a turiștilor străini arată că ascunderea evenimentelor a fost motivul acțiunii, nu faptul că regimul se temea că asemenea turiști vor declanșa tulburări (ele deja fuseseră declanșate).

Totodată, și în cazul rapoartelor securității este greșit să se aplice prezumția de sinceritate. Nici față de Ceaușescu securitatea nu era sinceră. Nu își îngăduiau securiștii să-i raporteze lui Ceaușescu că însuși poporul român este împotriva sa și nici că, într-o anumită problemă pentru care Ceaușescu a cerut informații (să zicem, întrunirea Bush-Gorbaciov de la Malta), sînt incompetenți și n-au putut să le adune. Astfel, este foarte plauzibil ca rapoartele securității să fie încropeli din bănuieli și informații culese din ziare ca să-l mulțumească pe Ceaușescu.

Mai remarc o greșeală în rechizitoriu: Se vorbește de George W. Bush (linc) care s-ar fi întîlnit cu Gorbaciov la Malta, dar în 1989 președintele SUA era tatăl acestuia, George H. W. Bush (linc). Abia în 2000 a ajuns George W. Bush președinte al SUA.

Mai jos, următorul fragment din rechizitoriu:

B. SITUAŢIA DE FAPT
I. Consideraţii generale. Contextul intern şi cel internaţional. (more…)

 

Moartea fostului președinte american George Bush, nou prilej de propagandă ceaușistă în „Adevărul” decembrie 2, 2018


ziarul chişinăuan „Tinerimea Moldovei” relatînd despre întîlnirea Bush-Gorbaciov de la Malta

Fostul președinte american George Bush, care în decembrie 1989 s-a întîlnit cu Mihail Gorbaciov în insula Malta (linc), a murit. Cu acest prilej George Andrei Cristescu publică în „Adevărul” articolul „Omul care a contribuit decisiv la căderea lui Ceauşescu. Fostul preşedinte al SUA, George H.W. Bush, a murit de Ziua României” (linc).

De fapt, George Bush n-a murit de ziua României ci în 30 noiembrie, cum scrie Washington Post (linc). Dar asta-i o inexactitate măruntă pentru presa românească „quality” (linc). Este de remarcat, în articolul din „Adevărul”, că i se atribuie lui George Bush rolul „decisiv” în căderea lui Ceaușescu. „Malta este considerat locul unde s-a decis soarta lui Ceauşescu”, explică „Adevărul”.

Pe malurile Dîmboviței poate „Malta este considerat locul unde s-a decis soarta lui Ceauşescu”, dar această afirmație nu a fost făcută niciodată de nimeni dintre cei implicați în întrunirea de la Malta. Mihail Gorbaciov chiar a dezmințit categoric (linc) existența vreunei discuții la Malta legată de răsturnarea lui Ceaușescu. George Bush personal nu știu dacă a spus ceva pe acest subiect, cred că nu l-a întrebat nimeni direct. (more…)

 

New York Times, 20 decembrie 1989: „Statele Unite au puține mijloace să influențeze guvernul român” septembrie 8, 2017


Ziarul „New York Times” din 20 decembrie 1989 publică articolul lui Thomas L. Friedman „Reprimarea de către România a protestelor condamnată de către SUA ca brutală”. Îl reproduc aici, cu tălmăcire. Amintesc că același Thomas Friedman iscălise și în 19 decembrie 1989 un articol în New York Times despre revoluția română, care a fost deja prezentat pe acest blog (linc). Articolul relatează poziția oficială a autorităților americane despre situația din România, cum a fost comunicată presei. Am prezentat pe acest blog poziția guvernului american și din relatarea făcută de Chicago Tribune din 20 decembrie 1989 (linc). Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive între paranteze drepte.

Reprimarea de către România a protestelor condamnată de către SUA ca „brutală”
de Thomas L. Friedman
special pentru New York Times

Washington, 19 decembrie. Casa Albă [clădirea unde locuiește președintele SUA; prin extensie, Președinția SUA] a condamnat azi reprimarea continuă a manifestanțiilor politici ca „brutală” și a spus că Statele Unite se gîndește să acționeze împreună cu aliații ei apuseni și cu Moscova pentru un anume fel de răspuns coordonat.

Agențiile de presă din estul Europei au difuzat azi relatări despre faptul că noi deschideri ale focului asupra demonstranților au avut loc în orașul Timișoara din vestul României. Într-una din cele mai senzaționale dintre acestea, agenția Taniug a Iugoslaviei a spus că există relatări neconfirmate că ar fi existat pînă la 2000 de morți. Alte relatări din Ungaria și Iugoslavia au vorbit de sute de morți.

Departamentul de Stat [Ministerul de externe american] a declarat că încă nu poate confirma nici un fel de număr de victime cu privire la ciocnirile care au fost relatate între poliție și manifestanți la Timișoara, dar a spus că doi funcționari ai ambasadei americane au fost trimiși luni în oraș din București, pentru a încerca să obțină informații din sursă directă. [deplasarea către Timişoara a unor angajaţi ai ambasadei SUA de la Bucureşti, declarată oficial de guvernul american şi relatată de presă, a fost ulterior declarată dovadă a plănuirii din străinătate a revoluţiei] (more…)

 

Ivan Krastev despre politica Rusiei. Jocul imitației (video) august 22, 2016


Este august, luna tradițională pentru operațiuni militare rusești (vezi Gruzia 2008 și contraofensiva din Donbas, Ucraina 2014). Fundația elvețiană „Pierre du Bois” (linc) a organizat în 2015, la Geneva, o conferință la care l-a invitat pe Ivan Krastev să vorbească despre politica Rusiei. Prezint această intervenție și cititorilor blogului meu. Uneori poate n-am deslușit bine ce au spus vorbitorii, tălmăcirea mea poate avea unele greșeli. Rog cititorii să mi le semnaleze. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii și explicații ale mele. Am adăugat pe alocuri și lincuri explicative cu privire la unele persoane ori lucruri despre se face referire.

Tălmăcire: (more…)

 

Europa Liberă, 23 decembrie 1989 dimineaţa. Nestor Rateş: „Pentru moment nu există o alternativă … Pînă ce alegeri libere se vor putea ţine, este vorba de un regim de tranziţie care nu poate fi condus decît de asemenea oameni ca Mănescu sau Iliescu (audio) octombrie 15, 2012


După căderea lui Ceauşescu, în dimineaţa de 23 decembrie 1989 radio Europa Liberă avea să transmită emisiunea prezentată mai jos. Se observă confuzia din studiou – noul conducător al României e considerat Corneliu Mănescu. Nici denumirea noii formaţiuni de conducere a statului nu e cunoscută de toţi – alături de „Frontul Salvării Naţionale”, unul din redactori foloseşte denumirea „Consiliul Salvării Patriei”. Influenţa postului de radio Bucureşti este vizibilă, după fuga lui Ceauşescu acest post devenind una din sursele de informaţii principale ale „Europei Libere”. Chiar se face la un moment dat aprecierea că, spre deosebire de anii precedenţi, ascultătorii ştiu prea bine ce se întîmplă în România de la radio Bucureşti.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea emisiunii pe saitul postului de radio Europa Liberă (46 minute, 44 secunde)

Linc de rezervă

Descriere înregistrare: Actualitatea românească. Studio special matinal: Interviuri și mesaje, 23 decembrie 1989.

Moderatori: Mircea Vasiliu, Max Bănuș; colaborează la program: Nestor Rateș, Radu Tudor, Dan Vîlceanu, Anca Petrescu, Liviu Cangeopol, Sergiu Verona.

În sumar: Reacția Statelor Unite la evenimentele din România (corespondență N. Rateș, Washington); Interviu cu scriitorul Liviu Cangeopol (Radu Tudor); Conflictul din Panama (Dan Vîlceanu, New York); Mesaj Costin Popa (Bad Kreuzen, Austria); Interviu cu Sergiu Verona, expert în probleme sovietice la Universitatea Johns Hopkins (N. Rateș, Washington); Mesaje: Dan Ursulescu (Düsseldorf), Ion Bacinschi (Nürnberg); Aurel Onciul (Nürnberg) etc.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (III). „Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara februarie 7, 2012


În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall„Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara – fragmentul prezentat acum
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat “petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara (more…)

 

Viorel Marineasa: Recenzie la cartea lui Catherine Durandin – „Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” decembrie 20, 2011


Prezint mai jos o recenzie la cartea despre revoluţie a lui Catherine Durandin recent apărută la editura Humanitas, scrisă de domnul Viorel Marineasa, scriitor timişorean, conferenţiar universitar şi patron al editurii Marineasa din Timişoara.

„Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” de Catherin Durandin. Recenzie

Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă (Humanitas, București, 2011; ediția franceză: La mort des Ceaușescu, Bourin Editeur, 2009) este, dacă nu mă înșel, a șaptea carte pe care doamna Catherine Durandin (de data aceasta, cu participarea lui Guy Hoedts) o consacră României. În calitate de profesoară la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) și la Institutul Superior de Relații Internaționale și Strategice (IPRIS), dumneaei s-a specializat în istoria recentă a țării noastre. (more…)