Laszlo Tokes, audiat în „dosarul revoluției”

Pe facebook (linc), pe pagina oficială a domnului Laszlo Tokes s-a publicat un comunicat referitor la audierea sa la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, în „dosarul revoluției”. Se pare că toți membrii fostului CFSN sînt audiați. Reproduc comunicatul: Continuă lectura

Săptămînalul „România Mare” – duşman al suveranităţii naţionale a României!

copertalpUn articol al meu din 2002, pe care l-am inclus apoi şi în cartea „Libertatea şi politrucii” din 2003. Îl reiau acum după dispariţia patronului „României Mari”.

O descoperire macabră face săptămînalul „România Mare” din 28 decembrie 2001: „Poporul român este pe cale să-şi dea sufletul”. Sub acest titlu este publicată o scrisoare către preşedintele american George W. Bush, prin care i se cere acestuia să trimită o comisie în România care să verifice: modul în care au fost irosiţi cei 5 miliarde de dolari găsiţi după asasinarea lui Ceauşescu; privatizările făcute din 1990 pînă în prezent; averea tuturor celor îmbogăţiţi peste noapte; motivele pentru care dosarele hoţilor, tîlharilor, escrocilor se prăfuiesc la Poliţie, Procuratură şi Judecătorii. Deasemenea, Comisia respectivă ar urma să stîrpească corupţia de pe plaiurile mioritice şi ar stabili nomenclaturiştii, securiştii şi miliţienii din structurile puterii. Continuă lectura

11 septembrie 2001 – cele două turnuri World Trade Center din New York lovite de avioane (video)

În 11 septembrie 2001 Al Qaeda a organizat cel mai spectaculos atac terorist din istoria de pînă acum a omenirii. 4 avioane au fost deturnate, două au lovit cele 2 turnuri World Trade Center din New York (care s-au şi prăbuşit apoi), unul a lovit Pentagonul, iar al patrulea avion s-a prăbuşit pe cîmp.

Mai jos puteţi vedea înregistrări video ale acestor atacuri: Continuă lectura

Monezi pentru aniversarea revoluţiei

În G. W. Bush s-a aruncat cu pantofi. În Emil Constantinescu s-a aruncat cu cerneală (un timişorean a făcut-o, spiritul Timişoarei e viu!). În Ion Iliescu s-a aruncat cu monezi şi ouă.

Se pregăteşte Traian Băsescu, dacă cumva va graţia pe vreunul din criminalii din 1989.

Statul Maximal, vinovat de criza economică din SUA

Guvernul lui G. W. Bush a cerut Congresului aprobarea de a investi 700 miliarde dolari pentru a ajuta sistemul financiar american, care este în criză.

Folosirea banilor publici pentru salvarea unor afaceri particulare este profund imorală, mai ales că particularii salvaţi nu sînt nişte amărîţi (statul nu a intervenit niciodată pentru a salva afacerile vreunui tarabagiu) ci nişte indivizi care ani de zile au avut nişte cîştiguri enorme. Se aplică acum şi în SUA principiul cunoscut de noi românii de pe vremea Bancorex şi FNI etc: profiturile se privatizează şi pierderile se naţionalizează.

Yaron Brook, într-un articol din revista Forbes, explică rolul nefast pe care l-a avut Statul, prin cele două metode folosite, „morcovul” şi „bîta”, în crearea actualei crize.

Printr-o politică consecventă de ani de zile, guvernul federal american a determinat băncile, folosind atît „bîta” (sancţiunile) cît şi „morcovul” (răsplăţi plătite din banii contribuabililor), să scadă standardele de acordare a împrumuturilor.

Prin Community Reinvestment Act, birocraţii americani au silit băncile să elimine „discriminarea” şi să acorde împrumuturi unor persoane care provin din comunităţi sărace. Ceea ce înţeleg birocraţii prin discriminare este variabil, în funcţie de necesitatea ca aceştia să-şi păstreze obiectul muncii, adică lupta împotriva discriminării. „Discriminarea există cînd politicile de acordare a împrumuturilor conţin criterii arbitrare sau depăşite care în mod practic descalifică de la eligibilitate pretendenţii care provin din comunităţi minoritare cu venituri scăzute”, sună o astfel de definiţie birocratică a discriminării. Acele criterii „depăşite” sînt exact criteriile care ar trebui să stea la baza  acordării împrumuturilor, adică nivelul veniturilor, verificarea declaraţiilor despre venituri şi bonitatea dovedită în timp a pretendentului la împrumut. Cei care erau refuzaţi la acordarea unui împrumut, erau încurajaţi să depună plîngeri la agenţii guvernamentale pe motiv de „discriminare”.

Pe lîngă ameninţarea cu sancţiunile împotriva băncilor care practică „discriminarea”, s-a folosit şi tactica „morcovului”. Guvernul american a creat Fannie Mae şi Freddie Mac, agenţii care cumpără şi garantează contracte de împrumut. Astfel s-a creat o cale artificială şi lesnicioasă de profit pentru împrumutători. Aceştia au acordat împrumuturi dubioase ştiind că le pot vinde apoi, cu profit, unor agenţii guvernamentale preocupate de ajutarea familiilor americane să devină proprietare de locuinţă (lozinca politicianistă a unui preşedinte american: „vrem ca fiecare american să fie proprietar în casa lui”), nu de respectarea riguroasă a criteriilor de acordare a împrumuturilor.

Cîtă vreme preţurile caselor erau în creştere, schema a funcţionat. Persoanele cu venituri modeste, dacă nu aveau bani să plătească rata, puteau totuşi să vîndă locuinţele, iar din preţul de vînzare să-şi acopere datoria. Puteau totodată să obţină o refinanţare a împrumutului. Astfel, miliarde de dolari s-au investit în împrumuturi dubioase. Criza a apărut cînd preţurile caselor au încetat să crească. Atunci balonul de săpun s-a spart.

Soluţia crizei nu constă în crearea de noi organisme birocratice de control a pieţei financiare, ci prin eliminarea puterii guvernului de a a sprijini hotărîri iraţionale ale agenţilor economici, prin constrîngere sau stimulente, concluzionează Yaron Brook.