Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu iunie 21, 2019


Actualizare 23 iunie 2019: Mici schimbări în ordinea unor propoziții la comentarii.

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod: „Constituirea grupului dizident Iliescu”. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
Considerații generale. Contextul intern și internațional

Și în acest fragment al rechizitoriului se dau citate copioase din lucrările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc că activitatea acelei comisii a fost boicotată de asociații de revoluționari din Timișoara, boicot pe care chiar eu l-am inițiat. Am considerat că înființarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” la propunerea lui Sergiu Nicolaescu, membru al grupului care a preluat puterea în 1989, este parte din diversiunea menită să-i scape pe criminalii din 1989. Faptul că Sergiu Nicolaescu a folosit comisia pentru a propune o amnistie generală pentru evenimentele din decembrie 1989 (la audierea președintelui Ion Iliescu, în 16 decembrie 1994) îl consider o confirmare a intuiției mele.

Pentru acest aspect, citește pe acest blog:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește „grupul dizident Iliescu” caracterizat prin „total filosovietism”, Parchetul se bizuie pe laudele de sine ale unor presupuși membri ai acestui grup în fața Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” și pe unele declarații luate în 2017-2018 de către Parchet. Într-un singur loc se face precizarea că există și documente care se coroborează cu declarațiile – anume la Radu Nicolae se invocă 3 pagini provenite de la CNSAS, fără precizări despre conținutul acestora (instanța desigur are la dispoziție acele 3 pagini). (more…)

 

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional mai 13, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din „dosarul revoluției” cu prezentarea contextului intern și internațional în care s-a desfășurat revoluția, în viziunea procurorilor. Primul episod din acest rechizitoriu, deja prezentat: Inculpații, suspecții și obiectul cauzei (linc).

Remarc că se citează copios din raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Amintesc că activitatea acelei comisii a fost boicotată de asociații de revoluționari din Timișoara. Pentru acest aspect, citește pe acest blog:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

La „obiectul cauzei” (linc) Parchetul a precizat că cercetările au vizat perioada 16-31 decembrie 1989. După părerea mea, diversiunea legată de revoluție nu s-a oprit în 31 decembrie 1989 ci a continuat. Inițierea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Sergiu Nicolaescu, membru al grupului care a preluat puterea în 1989, este parte din această diversiune. Această convingere m-a determinat să inițiez boicotarea activității acelei comisii. Faptul că Sergiu Nicolaescu a folosit comisia pentru a propune o amnistie generală pentru evenimentele din decembrie 1989 (la audierea președintelui Ion Iliescu, în 16 decembrie 1994) îl consider o confirmare a intuiției mele. Mai apoi diversiunea a continuat prin campaniile de presă pretinse pentru „adevărul revoluției” duse de „Jurnalul Național” (am scris o carte întreagă pe acest subiect) și de „Adevărul”, ori prin cărțile lui Alex Mihai Stoenescu (găsiți, la pagina Analize despre revoluția din 1989 – linc, mai multe articole pe acest subiect). Trimiterea în judecată a unora dintre vinovații de crimele din 1989, mai ales a generalilor Stănculescu și Chițac, a fost unul din motivele activizării campaniei de diversiuni despre revoluție (cum de altfel, începerea diversiunii în 22 decembrie 1989 e legată tot de dorința celor vinovați de a evita răspunderea penală). E complet greșit să se creadă că diversiunea a fost doar la TVR, iar în 31 decembrie 1989 cei care aveau de ascuns crimele revoluției s-au oprit brusc din activitatea diversionistă. Îl citez pe conducătorul revoluției arădene, Valentin Voicilă: „Diversiunea din România a început în data de 22 şi nu s-a terminat nici astăzi” (linc).

Un alt aspect pe care-l remarc este folosirea de către Parchet a prezumției de sinceritate atunci cînd se citează din declarații ale lui Nicolae Ceaușescu ori din rapoarte ale securității. Această prezumție este după părerea mea greșită, minciuna fiind o a doua natură a șefilor regimului comunist. Dacă Nicolae Ceaușescu vorbea despre agenturili străine asta nu înseamnă că el credea sincer acest lucru, ci că aceasta era varianta pe care a considerat necesar să o înfățișeze pentru a obține sprijin. Asemănător, vedem azi politicieni acuzîndu-și adversarii că sînt fie în slujba lui George Soros, fie în slujba lui Putin, dar, chiar și în cazurile în care afirmațiile respective se fac cu vehemență, ele nu sînt decît dovadă că asta au considerat folositor să spună politicienii respectivi, fără a dovedi nimic despre convingerile lăuntrice ale respectivilor politicieni.

Pentru a deduce convingerile lăuntrice ale personajelor trebuie urmărite nu vorbele ci faptele, iar în justificarea faptelor nu neapărat explicațiile date de făptași sînt cele adevărate. Spre exemplu, este un fapt că în 17 decembrie 1989 Ceaușescu a poruncit interzicerea intrării turiștilor străini în țară, dar asta nu înseamnă că el credea ce spusese, că asemenea turiști sînt „agenți de spionaj”. E vorba pur și simplu de dorința ca evenimentele începute să nu fie cunoscute peste hotare (Ministerul de Externe al RSR instruia ambasadorii români de pretutindeni: „În cazul în care veţi fi întrebat (repetăm: numai în cazul în care veţi fi întrebat) în legătură cu aşa-zisele evenimente de la Timişoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştiinţă despre aşa ceva” – linc), iar Ceaușescu își dădea seama că niște turiști străini aflați în România pot vedea ce se întîmplă și, întorși în țara de origine, vor povesti presei. Faptul că abia după începerea evenimentelor de la Timișoara s-a luat măsura interzicerii pătrunderii în țară a turiștilor străini arată că ascunderea evenimentelor a fost motivul acțiunii, nu faptul că regimul se temea că asemenea turiști vor declanșa tulburări (ele deja fuseseră declanșate).

Totodată, și în cazul rapoartelor securității este greșit să se aplice prezumția de sinceritate. Nici față de Ceaușescu securitatea nu era sinceră. Nu își îngăduiau securiștii să-i raporteze lui Ceaușescu că însuși poporul român este împotriva sa și nici că, într-o anumită problemă pentru care Ceaușescu a cerut informații (să zicem, întrunirea Bush-Gorbaciov de la Malta), sînt incompetenți și n-au putut să le adune. Astfel, este foarte plauzibil ca rapoartele securității să fie încropeli din bănuieli și informații culese din ziare ca să-l mulțumească pe Ceaușescu.

Mai remarc o greșeală în rechizitoriu: Se vorbește de George W. Bush (linc) care s-ar fi întîlnit cu Gorbaciov la Malta, dar în 1989 președintele SUA era tatăl acestuia, George H. W. Bush (linc). Abia în 2000 a ajuns George W. Bush președinte al SUA.

Mai jos, următorul fragment din rechizitoriu:

B. SITUAŢIA DE FAPT
I. Consideraţii generale. Contextul intern şi cel internaţional. (more…)

 

Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei mai 11, 2019


În calitatea mea de persoană vătămată în dosarul revoluției, am cerut și obținut rechizitoriul din acest dosar. Am fost audiat în dosar și am precizat că nu am nici un fel de pretenție de despăgubiri, deoarece am primit deja despăgubiri pentru reținerea mea din timpul revoluției și tratamentele la care am fost supus în acea perioadă de la Traian Sima, fostul șef al securității Timiș, în urma unui proces civil (despre care am scris deja – linc). Totodată am precizat că îmi mențin declarațiile date în 1990 la „procesul celor 25” (inculpat principal Coman Ion), cît și în dosarul întocmit ca urmare a plîngerii mele din 1989, făcute împotriva celor care m-au maltratat la revoluție (plîngere soluționată cu NUP – linc). Dar fiind parte în dosar, am avut dreptul să văd conținutul rechizitoriului. Fiind o problemă de interes public voi prezenta și pe acest sait, în serial, rechizitoriul din acest dosar (nu doar extrase din el, cît s-au dat publicității pînă acum).

ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PARCHETELOR MILITARE

cod poştal: 050706/ 040129; tel. 021/3196062;
021/3193856, fax 021/3193889; e-mail: sesizare@mpublic.ro

Dosar nr. 11/P/2014
Verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei,
conform art. 328 alin.1 C.p.p.

Procuror militar şef,
General maior magistrat Gheorghe Cosneanu

RECHIZITORIU
Volumul I
Ziua 05, luna aprilie, anul 2019

Colonel magistrat Cătălin Ranco Piţu, procuror militar, şef al Biroului urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare,
Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus (având ca obiect cercetarea faptelor săvârşite în contextul Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi a circumstanţelor care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a multor persoane, vătămări psihice grave precum şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu, pe întregul teritoriu al României), privindu-i pe inculpaţii (more…)

 

Anchetarea procesului Ceaușescu la secția pentru magistrați a parchetului. Ce mi-a declarat Dan Voinea noiembrie 5, 2018


În urmă cu cîteva zile toate mijloacele de informare în masă mai importante din București au răspîndit știrea că procurorul Dan Voinea, care a făcut rechizitoriul în procesul soților Ceaușescu, este anchetat de secția pentru magistrați a parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție. Secția a fost recent înființată.

Alex Dumitrescu scria în „Evenimentul Zilei”: Bombă în dosarul Ceaușescu, după 29 de ani. Procurorul va fi anchetat (linc). Asemănător anunța și Digi24 TV: Dan Voinea, anchetat pentru procesul soților Ceaușescu de Secția înființată de Toader și Iordache (linc). Știrea e anunțată și pe activenews (linc), Newsweek România (linc), Puterea (linc) și în alte surse.

Am toate temeiurile să cred că e vorba de dosarul despre care am scris din 19 februarie 2018 pe acest blog: Înalta Curte de Casație și Justiție desființează ordonanța de NUP și trimite cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru Ion Iliescu, Dan Voinea și alții, într-un proces legat de execuția soților Ceaușescu. Cine e Gheorghe Bozgan, autorul plîngerii penale (linc). Adică e un dosar întocmit ca urmare a plîngerii asociației „Erori Judiciare” condusă de domnul Gheorghe Bozgan, fost judecător exclus din magistratură și condamnat penal, care depusese o reclamație legată de procesul Ceaușescu, în care inculpații ar fi fost supuși la „tratamente neomenoase”. Reclamația a fost depusă împotriva lui Ion Iliescu, Ioan Nistor, Corneliu Sorescu, Ion Zamfir și Dan Voinea. Inițial plîngerea a primit rezoluție de clasare (NUP), asociația „Erori judiciare” a atacat soluția în instanță, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar 4734/2/2017 (linc), a dispus anularea rezoluției de clasare și restituirea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale. Nu este precizat în hotărîrea ÎCCJ împotriva cui trebuie să înceapă urmărirea penală. Hotărîrea respectivă nu are înțelesul constatării unei vinovății a vreunei persoane în această cauză, ci doar acela că infracțiunea de „tratamente neomenoase” care a fost reclamată în acest caz trebuie investigată. (more…)

 

Înalta Curte de Casație și Justiție desființează ordonanța de NUP și trimite cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru Ion Iliescu, Dan Voinea și alții, într-un proces legat de execuția soților Ceaușescu. Cine e Gheorghe Bozgan, autorul plîngerii penale februarie 19, 2018


În 9 ianuarie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît admiterea plîngerii asociației „Erori Judiciare”, desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lîngă ÎCCJ, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de „tratamente neomenoase”, într-un proces în care sînt intimați (adică se depusese plîngere împotriva lor că ar fi prezumtivi vinovați, dar neîncepîndu-se urmărirea penală nu au calitatea de inculpați) Ion Iliescu, Dan Voinea, Ioan Nistor, Corneliu Sorescu și Ion Zamfir. Știrea poate fi găsită pe saitul ÎCCJ (linc). Procesul a fost deschis în legătură cu omorîrea soților Ceaușescu în decembrie 1989, iar persoana care pretinde că se află în spatele asociației „Erori Judiciare” este Gheorghe Bozgan, care în 18 ianuarie a pus următorul mesaj pe pagina sa de facebook (linc) (la citatele din acest articol am făcut mici corecturi ortografice și am adăugat diacritice):

DREPTATE PENTRU TOȚI

Prin Încheierea nr. 12 din 09.01.2018, ÎCCJ a admis în dosarul 4734/2/2017, plîngerea Asociației „Erori Judiciare” pe care o conduc și a dispus ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE împotriva celor implicați în asasinarea soților Ceaușescu. Criminalii Iliescu, Măgureanu, Voiculescu, Voinea, etc sînt din acest moment pasibili de arestare preventivă, pentru că infracțiunea pentru care sînt cercetați, art 358 al 2 lit „e” C. pen din 1968, este considerată o infracțiune contra păcii și omenirii „condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege” atrage pedeapsa DETENȚIUNII PE VIAȚĂ. Am început acest demers în 1992, cînd proaspăt judecător stagiar am făcut un denunț penal la Parchetul Militar în acest sens, cerînd tragerea la răspundere penală pentru omor deosebit de grav, în cazul soților Ceaușescu, de către Iliescu și tovarășii lui. Am cerut să fiu audiat și de Comisia parlamentară Decembrie 1989, pe această chestiune. Am fost audiat de Comisie, gest care a înnebunit efectiv de draci conducerea ministerului de Justiție. Efectul: parchetul militar a ignorat denunțul meu, iar Ministerul de justiție, cu care eram deja în război pe altă chestiune, m-a dat afară. În 2008, după cîștigarea unui proces la CEDO mi se permite în sfîrșit să înregistrez Asociația „Erori Judiciare” și iar am început-o cu … asasinarea soților Ceaușescu. N-am fost un fan al Ceaușeștilor, dar am crezut tot timpul că orice om, indiferent ce păcate are, trebuie să beneficeze de o justiție DREAPTĂ. În clipa cînd Ceaușeștilor nu li s-a respectat nici ultima lor dorință, aceea DE A NU FI LEGAȚI LA MÎINI (ultima dorință a respectat-o pînă și justiția medievală, în cazul lui Horea și Cloșca) am înțeles că totul este un asasinat politic, unde magistrații fac doar alibiul. Statul de drept și justiția română nu au nici o șansă cît timp sînt fundamentate pe un ASASINAT, pe care caută să-l acopere.

(more…)

 

Sentinţa de primă instanţă a revoluţiei din Caransebeş ianuarie 3, 2014


Procesul revoluţiei din Caransebeş a fost destul de întortocheat. Rechizitoriul procuraturii l-am prezentat deja (linc). A urmat sentinţa 27 din 14 iulie 1990 în care se cerea restituirea dosarului la procuratură pentru completarea cercetărilor (linc), sentinţă atacată cu recurs de procuratură (linc). Recursul a fost admis şi cauza trimisă spre rejudecare la prima instanţă (linc).

La rejudecare în primă instanţă, Tribunalul Militar Extraordinar Caraş Severin a dat sentinţa pe care o prezint mai jos. Facsimilul sentinţei îl puteţi vedea pe celălalt sait al meu, documente1989 (linc). Redau această hotărîre care cred că descrie cel mai bine situaţia de fapt din timpul revoluţiei din Caransebeş, cu menţiunea că aprecierea juridică a situaţiei s-a schimbat în urma unui recurs în anulare, care a dus la achitarea inculpaţilor pe motiv de legitimă apărare. În viitor voi prezenta şi hotărîrea de la recursul în anulare.

ROMÂNIA
TRIBUNALUL MILITAR EXTRAORDINAR CARAŞ SEVERIN
REŞIŢA

SENTINŢA PENALĂ NR. 13
Şedinţa publică din 2 aprilie 1991, ţinută la Casa de Cultură a Sindicatelor Reşiţa

PREŞEDINTE: Ciulei Gheorghe – vicepreşedinte al tribunalului jud. Caraş Severin
JUDECĂTOR: Purcăriţă Tra[n]dafir – preşedinte de secţie
MEMBRII: Gontolea Vasile – maior, Bogdan Alexandru – maior, Fierascu Virgil – căpitan
PROCUROR: Cosneanu Gheorghe – procuror militar
GREFIER: Albu Silvia (more…)