Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Sinuciderile revoluţionarilor timişoreni, în anii ’90 noiembrie 23, 2012



În articolul „Dezinformări despre Ion Monoran în ziarul „Adevărul”. Eroi martiri ai revoluţiei apăruţi post-factum” (linc) făgăduiam cititorilor că voi căuta materiale despre conferinţa de presă a asociaţiei „17 Decembrie” în care s-a pomenit valul de sinucideri din rîndurile revoluţionarilor timişoreni din prima parte a anilor ’90. Este vorba de conferinţa de presă din 19 decembrie 1995, făcută cu prilejul aniversării revoluţiei. Pe atunci făceam parte din Comisia pentru Adevăr şi Dreptate a asociaţiei „17 Decembrie” şi în această calitate am participat la conferinţa de presă. Redau 2 relatări de presă despre acea conferinţă – din ziarul „Timişoara” din 20 decembrie 1995, unde se găseşte lista cu revoluţionarii sinucişi, şi din „Realitatea Bănăţeană” din 20 decembrie 1995. De remarcat şi diferenţa dintre cele 2 relatări, fiecare ziarist avînd aprecieri diferite despre ce este de consemnat de la acea conferinţă de presă.

Prima relatare: Liana Păun în „Timişoara” din 20 decembrie 1995:

Asociaţia „17 Decembrie” atrage atenţia
Numeroşi revoluţionari şi-au pus capăt zilelor (more…)

 

Dezinformări despre Ion Monoran în ziarul „Adevărul”. Eroi martiri ai revoluţiei apăruţi post-factum iulie 28, 2011


„Escrocii revoluţiei” (linc) se numeşte un articol publicat de Mălin Bot pe saitul ziarului „Adevărul” în 22 iulie 2011 (probabil apărut şi în ediţia tipărită, dar fiindcă nu cumpăr acest ziar, voi face referire la sait) şi pe blogul personal (linc). Articolul aminteşte cu pietate de poetul Ion Monoran, al cărui nume e purtat de o stradă din Timişoara, şi care a oprit un tramvai în Piaţa Maria din Timişoara în 16 decembrie 1989, contribuind astfel la creşterea numărului de persoane din acel loc (cu călătorii coborîţi din tramvai) şi astfel la izbucnirea revoluţiei. Apoi, în ton cu linia generală a ziarului dictată de redactorul şef Grigore Cartianu, sînt înfieraţi revoluţionarii care au beneficiat de legile speciale votate de parlament. „Pentru oameni ca Monoran, cel mai pervers lucru pe care puteau să-l păţească după 1990 a fost politica perversă a privilegiilor şi pomenilor acordate revoluţionarilor”, scrie Mălin Bot. (more…)