Declaraţie a mea din timpul revoluţiei

Dosarul care mi-a fost întocmit în decembrie 1989 s-a păstrat. Ceea ce l-a salvat de la distrugere a fost ducerea sa la Bucureşti, de către locotenent-colonelul Caraşcă, care trebuia să predea nişte dosare, printre care şi al meu, lui Iulian Vlad, conform declaraţiei de martor a maiorului de securitate Gheorghe Sălăjan din procesul revoluţiei din Timişoara (linc). „Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale”, spunea despre aceste cercetări, la acelaşi proces, martorul Gheorghe Diaconescu (linc), fost procuror general adjunct al RSR.

De la Parchetul Militar Timişoara am primit recent o copie a declaraţiei mele dată în 19 decembrie 1989, pe formular tipizat de învinuit/inculpat. Scrisul de pe declaraţie aparţine anchetatorului meu – locotenentul major Ioan Filipescu, care şi iscăleşte declaraţia sub titulatura „organ de cercetare penală”. Cu mîna mea e scrisă doar ultima propoziţie – „aceasta e declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez personal”, în rest totul e scris de către Filipescu. Cînd mă punea pe mine să scriu o declaraţie, eu trăgeam de timp cît puteam, scriam cu maximă încetineală, de parcă eram semianalfabet. Nu aveam nici un interes să mă grăbesc, că nu erau semne că dacă isprăvesc de scris declaraţia mi se va da drumul. Grăbindu-mă, i-aş fi dat mai mult timp anchetatorului să-mi pună întrebări şi să mă bată, ceea ce nu era în interesul meu. Văzînd cum trag de timp Filipescu a hotărît să scrie el, pe baza a ceea ce eu deja spusesem, iar eu doar să scriu fraza finală de confirmare şi să semnez. Continuă lectura

NUP-ul încasat de mine în 1990

„Sînt vechi membru al clubului posesorilor de NUP” este un articol publicat de mine în 2008 (linc) în care am povestit cum în 1990, ca urmare a abrogării articolului 166 din codul penal referitor la propaganda împotriva orînduirii socialiste, am devenit posesorul unui NUP personal şi netransmisibil.

Am fost recent la Parchetul Militar Timişoara şi am obţinut copii după mai multe acte din dosarul meu. Printre ele, şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale (NUP) care mă priveşte. Sînt 2 persoane care au contribuit la această rezoluţie. Prima este locotenent-colonelul de securitate Gheorghe Caraşcă, devenit după revoluţie angajat al M.Ap.N. (dar remarc că-şi continua activitatea de cercetare penală şi la armată, la UM 05083 Bucureşti), iar a doua este procurorul Samoilă Joarză (răposat în 2008 – linc), cel poreclit şi „generalul NUP”.

După cum a declarat în „procesul celor 25” martorul Gheorghe Sălăjan, ofiţerul însărcinat cu cercetarea penală la Securitatea Timiş, Gheorghe Caraşcă este cel care în 22 decembrie 1989 dimineaţa, din porunca generalului Emil Macri, a plecat cu un avion spre Bucureşti pentru a duce generalului Iulian Vlad dosarele a 12 persoane arestate în revoluţia din Timişoara. Vedeţi pe acest blog înregistrările audio cu mărturia lui Gheorghe Sălăjan:

1. Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi
2. Caraşcă cu 2 ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului Vlad
3. Consemnarea declaraţiei
4. Întrebările adresate martorului Continuă lectura

Timişoara – oraş liber în 20 decembrie 1989. Mit sau realitate?

(comunicare ţinută la simpozionul „Revoluţia din decembrie 1989. Timişoara, primul oraş liber al României”, organizat de Muzeul Banatului în colaborare cu asociaţia „Memorialul Revoluţiei” şi Biblioteca Judeţeană Timiş în 10 decembrie 2011)

„În 20 decembrie 1989 Timişoara a devenit primul oraş liber al României” este o propoziţie pe care am auzit-o deseori după revoluţie. Ideea este susţinută şi de o placă comemorativă pusă la sediul Prefecturii Timiş. De la început am fost intrigat de această susţinere, deoarece, personal, după ce fusesem arestat în seara de 16 decembrie 1989, fusesem ţinut în arest pînă în 22 decembrie inclusiv, după fuga lui Ceauşescu [Am povestit experienţa proprie din revoluţie în cartea mea „Falsificatorii istoriei”, editura Almanahul Banatului, Timişoara 1994 (reeditată 1995 la editura Marineasa)]. Cum se poate zice că Timişoara a fost oraş liber în 20 decembrie 1989 dacă eu, şi alţii ca mine, am fost ţinuţi în arest pentru participarea la revoluţie şi după această dată? Continuă lectura

Minciuni proaspete marca Ion Iliescu: majoritatea revoluţionarilor din 1989 au fost membri PCR

Ion Iliescu a glăsuit într-o dezbatere la Institutul Social Democrat, despre care ne informează „România Liberă” din 22 ianuarie 2010 (linc): „La noi auzim tot felul de aberaţii de genul confiscarea Revoluţiei de foştii comunişti. Ceea ce este un fals. Revoluţia din 1989 nu a fost o revoluţie de dreapta, membrii de partid au fost cei prezenţi în majoritate în acest proces”. Continuă lectura

Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieşiu

Vicepreşedintele Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu, a lansat un nou apel, de astă dată către ambasadorul SUA, căruia îi cere o audienţă pentru a-i prezenta un apel pentru condamnarea internaţională a comunismului. Scrisoarea domnului Ilieşiu, la care au aderat 36 de organizaţii civice şi sindicale, e prezentată pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” (linc).

Delegaţia care ar urma să discute cu ambasadorul american (sau o fi discutat deja?) este mai cuprinde, pe lîngă domnul Ilieşiu, pe: Teodor Mărieş, preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”, George Costin, declarat „preşedinte executiv” al Blocului Naţional al Revoluţionarilor (este vorba de organizaţia care îl are ca preşedinte de onoare pe Ion Iliescu; conducerea anunţată în presă după ultimul congres al acesteia nu-l includea însă pe George Costin, fie a dezinformat presa, fie în actele depuse la tribunal după congres e o altă conducere decît ceea ce s-a discutat la congres, de faţă cu presa), Antonie Popescu şi Ionuţ Matei, avocaţi ai asociaţiei „21 Decembrie”, Liviu Antonesei, Florian Mihalcea, preşedinte al Societăţii „Timişoara”.

Un lucru mă deranjează însă în scrisoarea domnului Ilieşiu: Afirmaţia categorică că „nimeni nu a fost trimis în judecată pentru masacrul din decembrie 1989”. Această afirmaţie reprezintă o minciună sfruntată. Au fost o mulţime de procese legate de revoluţia din 1989. Numai referitor la revoluţia din Timişoara, avem următoarele cazuri, prezentate de mine în cartea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)”: Continuă lectura

Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (4). Întrebările adresate martorului

Ultima parte a mărturiei depuse la procesul revoluţiei din Timişoara de maiorul Gheorghe Sălăjan, ofiţer de securitate însărcinat cu cercetarea penală. Aici, procurorul, inculpaţii şi avocaţii acestora pun întrebări martorului.

Fă clic pentru a auzi înregistrarea (46 minute 13 secunde)

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (3): Consemnarea declaraţiei

După ce maiorul Gheorghe Sălăjan, ofiţerul însărcinat cu cercetarea penală în cadrul Securităţii Timiş, a spus ce a avut de spus, preşedintele instanţei, judecătorul Cornel Bădoiu, trece la consemnarea declaraţiei. Practic se repetă şi se sintetizează cele spuse anterior.

Fă clic ca să asculţi înregistrarea audio (45 minute 59 secunde)

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Securistul Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (2): Caraşcă cu doi ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului Vlad

A 2-a parte a mărturiei lui Gheorghe Sălăjan, ofiţer timişorean de securitate însărcinat cu cercetarea penală, în procesul revoluţiei din Timişoara. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte. Continuă lectura

Securistul Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (1): Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi (audio)

Gheorghe Sălăjan era în decembrie 1989 ofiţer însărcinat cu cercetarea penală în cadrul Securităţii judeţului Timiş. În 5 iunie 1990 a depus mărturie în procesul revoluţiei din Timişoara. Declaraţia sa, înregistrată de radio Timişoara, a ajuns şi la mine (prin intermediul asociaţiei Memorialul Revoluţiei). Mai jos aveţi un prim fragment din această mărturie. În transcrierea înregistrării, intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte. Continuă lectura

Sînt vechi membru al clubului posesorilor de NUP

NUP-ul sau „neînceperea urmăririi penale”, visul unui Adrian Năstase şi a multor altor politicieni, este pentru mine de mult o realitate. Anume din 28 iunie 1990, cînd autorităţile au constatat că, prin Decretul nr. 12/1990, infracţiunea de „propagandă împotriva orînduirii socialiste” a fost eliminată din Codul Penal şi au hotărît NUP pe dosarul care îmi fusese deschis în timpul revoluţiei din decembrie 1989.
img_0002
Într-o adresă către Angela Tăut, văduva lui Teodor Tăut, care a fost depusă la dosarul procesului Chiţac-Stănculescu, unde doamna se constituise parte civilă în locul soţului ei răposat între timp, Parchetul Militar precizează numele a 4 persoane din Timişoara împotriva cărora se făcuseră cercetări în timpul revoluţiei pentru infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste: Marius Mioc, Teodor Tăut, Grigore Mihai şi Doru Berejovschi.

taut

Cu Tăut şi Berejovschi am fost coleg de celulă, am povestit despre ei într-una din cărţile mele. Cum sînt convins că mi-aţi citit cărţile, nu mai repet.

La „procesul celor 25” care se desfăşura la Casa Tineretului din Timişoara, martorul Gheorghe Sălăjan, ofiţer de securitate însărcinat cu cercetarea penală, spunea despre aceste dosare: „În data de 21 seara locotenent-colonel Caraşcă a fost chemat la domnul general Macri şi a venit înapoi şi a spus că trebuie să lucreze cu Miliţia la nişte dosare, să fie gata pînă dimineaţa că pleacă la Bucureşti (…) Dimineaţa, în jurul orei şase, a revenit cu aceste dosare. Nu m-am uitat înăuntru în ele, dar erau dosare de urmărire penală, cu coperţi de dosare de urmărire penală. I-a pus pe cîţiva colegi să semneze prima fişă şi a plecat la Bucureşti cu avionul de 9,00-9,30 cu domnul colonel adjunct a lui Tudose, adică şi cu încă cineva. Cu doi ofiţeri de la Miliţie au plecat la Bucureşti să ducă aceste dosare – din cîte am înţeles eu – generalului Vlad” („Procesul de la Timişoara”, vol. IV, pag. 1719, Editura Mirton, Timişoara 2006, volum apărut sub egida Asociaţiei „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara şi a Institutului Revoluţiei din Bucureşti, în care se reconstituie declaraţiile din procesul respectiv pe baza înregistrărilor audio făcute de radio Timişoara).

Mai jos pun citaţia din 1990, cînd am fost chemat ca martor în „procesul celor 25”, şi o altă adresă a Procuraturii despre faptele mele din 1989.
citatiecsj
fapte_mioc