Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

În decembrie 1989 securiștii au fost înarmați ori au ținut armele în depozit? octombrie 17, 2016


copertaprLa lansarea la Timișoara a cărții generalului Aurel Rogojan (linc) „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor”, dar și cu multe alte prilejuri, s-a afirmat că în decembrie 1989 generalul Iulian Vlad (șeful securității ceaușiste) ar fi transmis securiștilor ordinul de a nu se înarma. Toate armele ar fi fost ținute în depozit, nici măcar în rasteluri, s-a pretins la respectiva lansare de carte.

Această susținere nu este nouă. Cu titlul de exemplu, încă din 2008 fostul vicepreședinte FSN-ist Gelu Voican Voiculescu a pretins, într-un interviu din ziarul timișorean „Agenda Zilei” (linc), că generalul Iulian Vlad „ceruse încă din 18 decembrie să se sigileze armamentul și să se adopte o atitudine pasivă față de demonstranți”. O mulțime de alte articole din presa scrisă și online au susținut același lucru, că în timpul revoluției Iulian Vlad a cerut tuturor securiștilor să nu se înarmeze. Este motivul pentru care în cartea domnului Rogojan (fost șef de cabinet a lui Iulian Vlad) se pomenește chiar de necesitatea ridicării unei statui pentru Iulian Vlad. Ideea ar fi fost enunțată de fostul președinte italian Francesco Cossiga (linc), domnul Rogojan doar ne transmite părerea lui Cossiga.

Că afirmația despre păstrarea armelor securiștilor doar în depozit, în timpul revoluției, reprezintă o minciună, ne arată primul mare proces al revoluției din Timișoara, așa-numitul „proces al celor 25” (cu inculpat principal Ion Coman). La respectivul proces mai mulți securiști au recunoscut faptul că au fost înarmați în timpul revoluției. Singurul lucru pe care nu l-au recunoscut este că au tras în populație. Inculpatul locotenent-colonel Gheorghe Atudoroaie a recunoscut faptul că a transmis ordinul de înarmare pentru securiști. În final Atudoroaie a fost achitat, simpla transmitere a ordinului de înarmare, fără a se dovedi că a transmis și ordin de deschidere a focului împotriva manifestanților, nefiind îndestulătoare pentru condamnarea acestuia. Șeful securității Timiș, Traian Sima, în cazul căruia s-a dovedit ca a dat nu doar ordin de înarmare ci și de folosire a armelor, a fost însă condamnat la închisoare. Declarațiile lui Atudoroaie se coroborează cu declarațiile multor alți securiști (de pildă, maiorul Radu Tinu recunoștea că a fost înarmat cu pistol mitralieră dar a spus că nu l-a folosit), cît și cu documentele aflate la dosarul procesului cu privire la eliberarea armamentului. Toate acestea au fost consemnate în hotărîrea judecătorească din respectivul proces, hotărîre a cărei motivare am publicat-o integral în 2004 în cartea „Curtea Supremă de Justiție – Procesele revoluției din Timișoara (1989)”. Ulterior cartea respectivă a fost publicată și pe internet, pe saitul „Procesul Comunismului” (linc).

Redau mai jos fragmente din hotărîrea judecătorească în care instanța constată, printre altele, că securiștii din Timișoara au fost înarmați în timpul revoluției: (more…)

 

Discuții cu domnul istoric Cristian Troncotă despre revoluția din 1989 iunie 30, 2014


În 21 mai 2014 am publicat articolul „Minciunile istoricului Cristian Troncotă. Declarația lui Iulian Vlad despre revoluția din Timișoara” (linc), în care, pornind de la niște observații ale domnului Richard Andrew Hall, cercetător american care și-a luat doctoratul cu o teză despre revoluția română, comentam niște afirmații făcute de domnul istoric Cristian Troncotă în revista „Vitralii – Lumini și umbre” nr. 18, martie-mai 2014 cu privire la revoluția din 1989. Domnul Troncotă scria în acea revistă:

Altă dovadă despre amestecul “specialiştilor” sovietici în evenimentele din decembrie 1989 din România se află consemnată într-un document din Arhivele Statului din Bucureşti, fond CC al PCR, Cancelarie. El atestă că în ziua de 20 decembrie 1989, între orele 20,54 şi 21,09 Nicolae Ceauşescu i-a înmînat un protest însărcinatului cu afaceri al ambasadei URSS. Protestul se baza pe o Notă-raport transmisă de generalul Iulian Vlad, şeful DSS, din care rezulta, cît se poate de clar şi fără echivoc, implicarea sovieticilor nu numai în evenimentele din Timişoara, ci pe întreaga zonă de nord-vest a României. Era vorba despre grupări special instruite şi pregătite pentru a participa la acţiunile din locurile fierbinţi.

Pe baza raportului securității către Nicolae Ceaușescu, publicat în „Evenimentul Zilei” din 28 iulie 1992 (document pe care l-am reprodus la articolul amintit), scriam:

nimic din nota-raport a securităţii către Ceauşescu nu arată implicarea sovieticilor în revoluţie. Afirmaţiile lui Troncotă despre ce ar arăta “cît se poate de clar şi fără echivoc” această notă sînt pur şi simplu minciuni. Din contră, nota-raport a securităţii arată, cît se poate de clar şi fără echivoc, că evenimentele din Timişoara sînt urmarea acţiunilor localnicilor din oraş, “persoane care se cunoşteau între ele de la locurile de muncă sau domiciliu şi îndeosebi cămine de nefamilişti”.

Domnul Troncotă a intervenit cu niște comentarii la articolul respectiv. Reproduc discuția cu domnia sa, la care au intervenit și domnii Valeriu Mangu și involutia1989, comentatori mai vechi de pe acest blog. Discuția a deturnat de la tematica inițială – conținutul raportului pe care securitatea îl înfățișase lui Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989 – spre alte probleme, cum ar fi caracterizarea generală a securității, privilegiile de revoluționar (la ora actuală și dacă m-aș certa cu cineva despre creșterea iepurilor de casă, tot la privilegiile de revoluționar s-ar ajunge, ca argument suprem împotriva mea). Discuția mi se pare de interes pentru cititori și o evidențiez acum, chiar și tactica de schimbare al subiectului discuției arată un „modus operandi” interesant. Sînt observabile și alte tactici, precum invocarea unei lucrări beletristice (cazul cărții lui Cinghiz Abdulaev) ca argument științific, fără să se precizeze că e vorba de o lucrare beletristică (eu am știut imediat acest lucru, dar alte persoane care discută cu domnul Troncotă ar putea fi înșelate).

Cristian Troncotă: (more…)

 

Dosarul de revoluţionar al generalului Militaru aprilie 7, 2011


Forumistul „paraschiv” de pe portalul revoluţiei (linc) a publicat documentele care ar fi cuprinse în dosarul de revoluţionar al generalului Militaru. Fiindcă pe saitul menţionat numai forumiştii înregistraţi pot vedea documentele ataşate mesajelor, prezint şi eu aici facsimilele, ca să fie disponibile tuturor.

Redau mai jos memoriul generalului Militaru prin care cere certificat de revoluţionar, cît şi declaraţiile martorilor pe care se sprijină: Silviu Brucan, Dumitru Mazilu şi Gheorghe Stan (acesta din urmă – securistul care a apărut la TVR într-o secvenţă prezentată şi pe acest blog – linc). Am adăugat şi nişte comentarii ale mele. (more…)

 

Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri februarie 10, 2009


Am semnalat pe acest blog dezinformarea apărută în interviul acordat de Gelu Voican Voiculescu, fostul viceprimministru de pe vremea FSN-ului, ziarului timişorean „Agenda Zilei” (patron: Zoltan Kovacs), cu privire la revoluţia din decembrie 1989. Anume, Gelu Voican pretindea existenţa unui ordin al generalului Iulian Vlad prin care securiştilor li s-a cerut, încă din 18 decembrie 1989, să sigileze armele în rasteluri.

Faptul este neadevărat, căci chiar în emisiunea TVR din 22 decembrie 1989 putem vedea un securist care povesteşte, în faţa milioanelor de telespectatori, că în ziua respectivă el şi colegii lui „eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim”. Înregistrarea video a acelei intervenţii a fost deja prezentată pe acest blog.

Dacă securiştii au folosit sau nu armamentul cu care erau înzestraţi nu cunosc, dar e sigur că acest armament nu a fost sigilat „începînd cu 18 decembrie”, cum a pretins Gelu Voican.

Ca urmare, chiar în 17 decembrie 2008 m-am dus la redacţia „Agenda Zilei” şi le-am cerut să dezmintă faptul că în timpul revoluţiei armamentul securiştilor a fost sigilat începînd cu data de 18 decembrie 1989. Nu le-am cerut să-şi dea cu presupusul dacă acel armament a fost sau nu folosit, ci doar să dezmintă informaţia falsă publicată de ei că armamentul ar fi fost sigilat în rasteluri.

Am fost îndemnat să mă adresez autoarei interviului, doamna conferenţiar universitar (la Universitatea particulară „Tibiscus” din Timişoara) Mariana Cernicova. I-am scris acesteia următorul mesaj:

Stimată doamnă Cernicova,

În interviul cu Gelu Voican pe care l-aţi publicat azi în „Agenda Zilei” se spune că generalul Iulian Vlad (şeful Securităţii) „ceruse încă din 18 decembrie să se sigileze armamentul”. Faptul că lucrurile nu stau aşa se poate vedea din intervenţia la televiziune în 22 decembrie 1989 a locotenent-colonelului Gheorghe Stan, care spune că reprezintă „una din cele mai importante direcţii din cadrul Departamentului Securităţii Statului” şi care spune că în 22 decembrie 1989 întreaga sa unitate „eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim”, dar că au depus armele după ce au văzut la TV „derularea favorabilă naţiunii române a evenimentelor”. Puteţi vedea acea intervenţie la https://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/02/tvr-22-decembrie-1989-gheorghe-stan-securitatea-e-cu-noi/

Aşadar, ceea ce spune Gelu Voican (şi nu numai el, este o întreagă campanie de presă) că din 18 decembrie securiştii au primit ordin de la Iulian Vlad să sigileze armamentul este o minciună.
Instanţele de judecată s-au pronunţat asupra cazului Iulian Vlad, găsindu-l vinovat de participare la reprimarea revoluţiei. Acesta a fost credincios regimului dictatorial inclusiv în noaptea de 21/22 decembrie 1989, cînd a poruncit arestarea ilegală a lui Dumitru Mazilu.

Aştept de la dv. să publicaţi dezminţire la afirmaţiile false ale lui Gelu Voican, tot în „Agenda Zilei”.
Cu stimă, Marius Mioc

Am primit următorul răspuns:

Domnule Mioc,
Interviul este o specie jurnalistică în care ziaristul pune întrebări, intervievatul – oferă răspunsuri, în măsura în care doreşte s-o facă şi în limitele sincerităţii de care este capabil. Nu există, din start, intenţii polemice (nu vorbim de anchetă sau de articol, unde jurnalistul caută o multitudine de voci, prezentarea mai multor opinii etc.). Am citit şi obiecţiile dumneavoastră, şi ce aţi scris pe blogul propriu. Vă răspund din politeţe, dar nu înţeleg demersul, întrucît dumneavoastră polemizaţi cu intervievatul meu şi aveţi, cred, posibilitatea s-o faceţi direct printr-o multitudine de canale, fără intermedierea mea. Cred că cei care vă împărtăşesc viziunea despre evenimentele din 1989 şi de după au cunoştinţă despre aceasta. Aş opri aici corespondenţa pe tema respectivă, întrucît nu incerc sa validez vreo versiune, nu am informaţii certe, documente verificabile (nu opinii sau declaraţii la fel de subiective ca cele pe care, eventual, le-a făcut intervievatul meu).
M. Cernicova

După acest răspuns am trimis un nou mesaj doamnei Cernicova, din care citez:

Doamnă Cernicova,
Cred că avem păreri diferite despre rostul meseriei de ziarist. Eu cred că rostul unui ziarist este informarea corectă a opiniei publice, nu preluarea rolului de portavoce pentru dezinformările diferitelor grupuri de interese. Dacă răspunderea principală pentru informaţia falsă din interviu aparţine într-adevăr celui interviat, atunci cînd ziaristului i se atrage atenţia că a difuzat, fie şi involuntar, o informaţie falsă, el are datoria, faţă de cititorii săi, să publice o dezminţire. Sînt cazuri vestite în jurnalistica mondială (de pildă, cel cu armele irakiene de distrugere în masă) în care ziare vestite au publicat dezminţiri şi şi-au cerut scuze faţă de cititori, neîncercînd să-şi ascundă responsabilitatea sub comoda scuză că doar au citat din declaraţiile unor personalităţi. În cazul particular al declaraţiei lui Gelu Voican, eu nu v-am oferit vreo opinie sau declaraţie subiectivă a cuiva, ci o înregistrare video de la TVR din 22 decembrie 1989 care dovedeşte limpede că declaraţia lui Voican despre sigilarea armelor de către securişti din ordinul lui Iulian Vlad începînd din „18 decembrie” este falsă (pe 22 decembrie unitatea de securitate a respectivului era înarmată şi gata de intervenţie). Aş putea să vă dau şi alte dovezi că pretinsul ordin din 18 decembrie a lui Iulian Vlad n-a existat, conform principiului KISS (keep it short and simple) intenţionat mă limitez doar la acea declaraţie care e înregistrată video şi spusă „la cald” în 22 decembrie 1989, într-un context în care nici nu era vorba de generalul Vlad, deci simpatiile sau antipatiile personale faţă de acesta n-au jucat nici un rol.

În noul ei răspuns, doamna Cernicova reafirmă că nu este responsabilă să dea vreo dezminţire căci ea nu putea să „cenzureze” cele relatate de o persoană interviată şi mă îndeamnă să mă adresez direct redacţiei „Agenda Zilei”.

Deşi mă adresasem deja redacţiei încă din 17 decembrie 2008 (cînd fusesem îndemnat să iau legătura cu doamna Cernicova), în 21 ianuarie 2009 m-am adresat din nou redacţiei „Agenda Zilei” cerînd să publice dezminţire, arătînd şi corespondenţa pe care o avusesem cu doamna Cernicova. Afirmaţia că eu aş fi dorit cenzurarea spuselor lui Gelu Voican este o răstălmăcire răuvoitoare, căci eu cerusem dezminţirea acelei afirmaţii, nu cenzurarea ei. O conferenţiară universitară precum Mariana Cernicova ar trebui să-şi dea seama de diferenţa dintre cenzură şi dezminţire. Cred că e foarte bine ca presa să consemneze cu acurateţe declaraţiile persoanelor publice, căci acestora nu trebuie să le fie refuzat dreptul de a se autocompromite prin propriile lor declaraţii. Dar, dacă faptic declaraţiile nu corespund adevărului, este datoria presei faţă de proprii cititori să-i informeze care este adevărul.

Efortul meu a fost zadarnic, pînă acum „Agenda Zilei” n-a publicat dezminţirea.

Toată această întîmplare arată cîteva caracteristici ale ziarului „Agenda Zilei”, care pot fi regăsite şi în alte părţi în presa românească:

– Nu interesează absolut deloc adevărul despre subiectele relatate, ci doar crearea impresiei în opinia publică că ei caută adevărul. În 17 decembrie au publicat interviul cu Voican despre revoluţie ca să poată bifa că şi-au făcut datoria la aniversarea revoluţiei, dar nu pentru că ar fi realmente interesaţi de acest subiect.

– Nu deranjează deloc faptul că au publicat informaţii false, cîtă vreme au „acoperire” prin faptul că au citat din declaraţiile cuiva, deci pot pretinde că informaţia falsă nu provine de la ei ci de la altă sursă. Rolul de portavoce pentru dezinformări nu deranjează.

 

De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete decembrie 17, 2008


Actualizare 15 octombrie 2016: Linc către articolul din „Agenda Zilei”, care nu mai funcționa.

În ziarul timişorean „Agenda Zilei” de azi 17 decembrie 2008 e publicat un interviu al ziaristei Mariana Cernicova-Bucă (laureată a Institutului Revoluţiei Române pentru volumul „Noi sîntem poporul!”) cu Gelu Voican-Voiculescu, fost viceprimministru în guvernul „revoluţionar” făcut de Ion Iliescu după 22 decembrie 1989, iar într-o vreme secretar al Institutului Revoluţiei Române condus de acelaşi Ion Iliescu (la momentul actual nu ştiu dacă Gelu Voican mai lucrează la IRRD).

În interviul respectiv Gelu Voican mai serveşte o dată publicului gulguta cu Iulian Vlad, care chipurile „ceruse încă din 18 decembrie să se sigileze armamentul”.

Că lucrurile n-au stat aşa se poate observa din intervenţia televizată a securistului Gheorghe Stan, din 22 decembrie 1989, care spune că în acea zi întreaga sa unitate „eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim”. Păi dacă din 18 s-a sigilat armamentul, cum au fost ei înarmaţi şi pregătiţi să intervină în 22 decembrie 1989?

Intervenţia lui Stan a fost deja prezentată pe acest blog. Vezi: TVR 22 decembrie 1989. Securistul Gheorghe Stan: Întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele (video).

 

TVR 22 decembrie 1989. Securistul Gheorghe Stan: Întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele (video) decembrie 2, 2008


La TVR, în 22 decembrie 1989, nu s-au difuzat doar ştiri cu securişti răi care otrăvesc apa sau trag asupra salvărilor. S-au difuzat şi ştiri despre securiştii buni care au trecut de partea revoluţiei, cum este aceasta în care securistul Gheorghe Stan anunţă adeziunea unanimă a colegilor săi la revoluţie. Interesant în acest fragment este că Gheorghe Stan spune că „eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim” şi face apel la colegii săi să depună armele. După revoluţie s-a pretins că Iulian Vlad a dat ordin securiştilor să încuie armele în rasteluri (vezi de pildă articolul „Iulian Vlad, audiat în dosarul evenimentelor din decembrie ’89” din „Gardianul” din 29 aprilie 2006, articol semnat doar cu iniţiale căci dezinformatorii nu vor să se compromită dîndu-şi numele complet). Intervenţia televizată a lui Gheorghe Stan arată că lucrurile nu au stat deloc aşa.

Transcriere înregistrare:

00:00 Gheorghe Stan: Sînt locotenent-colonel inginer Stan Gheorghe şi reprezint Securitatea statului, şi doresc să mă adresez colegilor mei care în acest moment precis se uită cu multă atenţie, pentru că eu am fost trimis aicea de una dintre cele mai importante direcţii din Departamentul Securităţii Statului. În momentul în care am luat cunoştiinţă cu deplină satisfacţie de derularea favorabilă naţiunii române a evenimentelor care s-au desfăşurat în ultimele zile, întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele. A fost, nici măcar n-a fost o înţelegere, a fost o reacţie spontană de români, toată lumea am privit cu satisfacţie apariţia domnilor, pe care i-am stimat întotdeauna şi pentru care ne-a părut rău că s-a întîmplat ce s-a întîmplat, şi vreau să vă spun că m-am simţit onorat cînd, fără nici un fel de pregătire, în momentul în care domnul Sergiu Nicolaescu a făcut apelul frumos şi de la suflet, care l-a adresat Securităţii statului, noi am înţeles că putem să fim în continuare români buni, şi colegii mei în unanimitate, fără nici un fel de înţelegere, au zis, că aşa era, „tovarăşe colonel, dumneavoastră să ne reprezentaţi acolo”. Şi ne-am grăbit, am oprit şi noi o maşină şi ne-am deplasat cu cea mai mare urgenţă aici şi am reuşit să venim. Acum aş vrea să fac apel la colegii mei: Să ştiţi, colegii mei din departamentul securităţii statului, că cei care au luat puterea acuma şi care sînt reprezentanţi drepţi pentru poporul român, sînt hotărîţi ca să aplice legea, legea, o lege care precis acuma se va face şi se va îmbunătăţi, şi nu trebuie să vă fie frică. Fac apel la voi să nu folosiţi armele! Fac apel la voi să depuneţi armele! Să depuneţi armele pentru că poporul român asta aşteaptă de la voi. Nu e nevoie de masacru. Destule a făcut tiranul care a fost în mod fericit înlăturat! Fac apel la voi, dragii mei colegi, fac apel din toată inima pentru că ştiu ce e în sufletele voastre, pentru că în momentul în care a apărut la televizor şi s-a spus că decretul consiliului de stat este semnat de preşedintele Ceauşescu, o direcţie întreagă în care sînt 120 de ingineri au rămas stupefiaţi. Colegul meu, un alt director, zăcea căzut. Şi zic: „nea Traiane, stai ca un prost”. Şi zice: „Am rămas ca un prost”. Ne aşteptam să-şi dea demisia. Ne aşteptam să-şi dea demisia o unitate întreagă, o unitate întreagă de ingineri. Sîntem peste 120 de ingineri care ne-am străduit, ne-am străduit din toată inima să facem ca poporul să trăiască mai bine. Zilnic făceam informări în care arătam că poporul n-are aia, n-are aia (alt securist intervine: n-are pîine, n-are lumină, n-are căldură, mergea la el!) ne chinuiam (iar intervine celălalt securist: ştia tot ce păţeşte poporul, ştia suferinţele poporului!).