Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Propagandă în „Adevărul” pentru graţierea criminalului Stănculescu decembrie 12, 2012


„Am vrut să îl lichidez pe generalul Militaru” (linc), e titlul unui interviu publicat de Andrei Crăciun şi Cristian Delcea în ziarul „Adevărul”, în care ziarul care se pretinde indignat de crimele revoluţiei face propagandă pentru graţierea criminalului Stănculescu. Acesta este prezentat ca un fel de dizident al FSN-ului instalat la putere în 1989, deşi a avut funcţia de ministru în guvernul FSN mult mai multă vreme decît generalul Militaru.

Chiar primele întrebări din interviu sînt legate de graţiere: (more…)

 

Amnistie pentru afacerile cu certificate de revoluţionar? octombrie 5, 2012


Deputatul PSD Mădălin Voicu şi deputatul reprezentînd minoritatea ţigănească Nicolae Păun au propus un proiect de lege prin care s-ar amnistia infracţiunile pedepsite cu pînă la 4 ani închisoare şi graţia cele pedepsite cu pînă la 6 ani închisoare, anunţă „Adevărul” (linc).

Amnistie înseamnă înlăturarea caracterului penal al faptei, deci pedeapsa nu mai apare deloc în cazier, iar dacă este un dosar în cercetare legat de o infracţiune amnistiată cercetarea se poate opri, fiindcă parchetul nu-şi pierde timpul cu infracţiuni amnistiate. Graţierea înseamnă renunţarea la executarea pedepsei, dar fapta rămîne consemnată în cazier şi în funcţie de condiţiile graţierii, pedeapsa neexecutată poate fi executată în cazul unei noi infracţiuni. (more…)

 

Ordinul 2600/1988 şi minciunile stoenesciene din „Evenimentul Zilei” decembrie 21, 2011



„Loviturile Securităţii care i-au fost fatale lui Ceauşescu” (linc) este un articol de pe saitul „Evenimentul Zilei” din 20 decembrie 2011 scris de vechea noastră cunoştiinţă Alex Mihai Stoenescu, supranumit „Teodor Brateşul mileniului 3”. Teza principală a autorului, cunoscut şi sub porecla pe care i-a dat-o Neculai Constantin Munteanu de „cel mai scîrbos informator al securităţii” (linc) este că Securitatea cea patrioată l-a părăsit pe Ceauşescu nu doar în 22 decembrie 1989 ci cu mult înainte. Evident că în aceste condiţii e absurd a mai presupune o participare a securităţii la reprimarea revoluţiei. „Din jurul lui [Ceauşescu] a început să se retragă Securitatea, după revolta muncitorilor braşoveni”, scrie Stoenescu, pretinzînd apoi că „atît gen. Vlad, cît şi gen. Stănculescu acţionau de mult împotriva lui Ceauşescu”. Se pare că, pe lîngă reabilitarea securităţii, obţinerea graţierii lui Stănculescu este unul din scopurile eforturilor istoriografice legate de revoluţia din 1989 ale domnului Stoenescu. Dacă nu Traian Băsescu, atunci măcar următorul preşedinte să dea o graţiere.

În 1990, cînd scriam despre campania de „acoperire a adevărului despre revoluţie printr-un potop de minciuni” (linc), nu aveam nici cea mai mică îndoială că această campanie are drept scop principal salvarea criminalilor din decembrie 1989 (printre care, cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se numără şi Stănculescu). Valentin Voicilă a avut dreptate cînd a spus că „diversiunea din România a început în data de 22 şi nu s-a terminat nici astăzi” (linc). (more…)

 

Revoluţie fără terorişti (3). De ce această discriminare pe criterii etnice? De ce morţii români sînt mai puţin importanţi decît morţii albaneji sau morţii evrei? (video) septembrie 24, 2010


A 3-a parte a emisiunii „Revoluţie fără terorişti” difuzată la Antena 1 în 17 decembrie 2002. Realizatoare Dana Deac, invitaţi Marius Mioc şi Dan Voinea. Comentariile mele ulterioare le-am inserat cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele două părţi ale emisiunii:
Domnul Mioc nu-şi dă cu părerea ci aduce în atenţia opiniei publice istoria prin documente
Nimeni nu se interesează de victime. Mass-media este numai în jurul infractorilor

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989 (2) noiembrie 25, 2008


Despre Sergiu Nicolaescu (PSD), Vasile Blaga (PD-L), Răzvan Theodorescu (PSD) şi Dănuţ Ioan Fleacă (PNL)

Referitor la alţi candidaţi vedeţi şi prima parte a articolului de pe acest blog.

Sergiu Nicolaescu candidează din partea PSD la colegiul 1 Senat Bucureşti. În legislatura 1990-1992 a iniţiat Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. În cartea mea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” l-am numit pe Sergiu Nicolaescu „apărătorul criminalilor din decembrie 1989” (vezi aici). S-a manifestat pentru oprirea proceselor legate de revoluţie printr-o amnistie generală pe acest subiect, propunînd acest lucru cu prilejul audierii preşedintelui Ion Iliescu de către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” (intuiţia mea îmi spune că însăşi scopul înfiinţării acelei comisii a fost crearea unui cadru pentru propunerea de amnistie). La moartea generalului-criminal Ştefan Guşă a propus în Senat un moment de reculegere în memoria acestuia. A scris mai multe cărţi despre revoluţie, puteţi citi pe acest blog recenzia la una dintre aceste cărţi – „Revoluţia, începutul adevărului”. Tot pe acest blog puteţi vedea o emisiune TV din 1996 despre revoluţie cu Sergiu Nicolaescu nervos.

Vasile Blaga este candidat PD-L la colegiul 5 Senat Bucureşti. Dînsul este posesor de certificat de luptător în revoluţie remarcat prin fapte deosebite, a dobîndit şi preschimbarea certificatului după noua Lege 341/2004, avînd acum certificatul seria LRM-B numărul 00074. După cum scria „Gardianul” din 14 decembrie 2005, „evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins pe Vasile Blaga în funcţia de director la Întreprinderea Mecanică Hyperion din Ştei. El a devenit atunci preşedinte al CFSN-ului local, apoi vicepreşedinte al CFSN Bihor şi, din 1991, preşedinte al FSN Bihor”. Şteiul este un orăşel din judeţul Bihor unde nu sînt foarte convins că a existat vreo revoluţie. Conform Legii 341/2004 luptător în revoluţie remarcat prin fapte deosebite este cel care a ocupat şi apărat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar. Cum în Ştei regimul totalitar, după cîte cunosc (să mă corecteze cititorii dacă greşesc) n-a organizat nici o rezistenţă, n-au existat acolo obiective de importanţă deosebită pentru rezistenţa regimului totalitar. Legalitatea atribuirii titlului de luptător remarcat prin fapte deosebite domnului Vasile Blaga mi se pare îndoielnică. Cei care au luat parte la manifestaţia de bucurie declanşată în Ştei la aflarea veştii fugii lui Ceauşescu ar merita titlul pur onorific de „participant la revoluţie”, prevăzut de art. 3 alin. 1 pct. c din Legea 341/2004, o diplomă care s-o arate la nepoţi şi atît. „Remarcat prin fapte deosebite” înseamnă altceva, nu o spun eu, o spune legea.

Interesant că pe vremea alegerilor pentru primăria Bucureştilor s-a făcut scandal în presă despre contracandidatul de atunci a lui Vasile Blaga, adică Sorin Oprescu, care îşi luase certificat de revoluţionar. Presa deontoloagă de pe malurile Dîmboviţei uitase să precizeze că Vasile Blaga se afla în exact aceeaşi situaţie. De asemenea, uitase să amintească că lui Sorin Oprescu i s-a respins preschimbarea certificatului de revoluţionar după verificările cerute de Legea 341/2004. O respingere justificată, căci faptele lui Oprescu se rezumau la acordarea de îngrijiri medicale răniţilor revoluţiei, conform meseriei sale de medic, şi la apărarea de „terorişti” a spitalului unde lucra, spital care pe bună dreptate nu a fost considerat „obiectiv de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar”.

Răzvan Theodorescu candidează din partea PSD la colegiul 2 Senat Bucureşti. Dînsul a fost director al Radioteleviziunii în 1990, perioadă în care aceasta avea monopolul informaţiei (nu apăruseră încă televiziuni particulare) şi în care s-a lansat lozinca „aţi minţit poporul cu televizorul”. Printre informaţiile difuzate de televiziunea română în acea perioadă se numără cea cu drogurile şi bancnotele false găsite în sediul partidelor de opoziţie. Din 2004 Răzvan Theodorescu a fost numit de Ion Iliescu în colegiul naţional al Institutului Revoluţiei Române. După cum scrie saitul Victor Stănculescu, Răzvan Theodorescu este unul dintre cei care au iscălit cererea de graţiere a lui Victor Stănculescu.

Dănuţ Ioan Fleacă candidează din partea PNL la colegiul 5 Senat Bucureşti. În revista „Totuşi Iubirea” nr. 25/1991 (condusă de Adrian Păunescu) acesta a iscălit un apel în favoarea unei amnistii generale pentru crimele din decembrie 1989. Faptul l-am consemnat în articolul „Înteţirea propagandei pentru o amnistie” din ziarul „Renaşterea Bănăţeană” din 28 iunie 1991.