Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Două noi cărți ale mele, proaspăt ieșite de sub tipar. Triplă lansare de carte în 17 decembrie 2019 ora 17 decembrie 16, 2019


Luna aceasta, la editura Partoș din Timișoara, am scos 2 noi cărți despre revoluție, cu care se inaugurează colecția „Nu vrem să aflăm adevărul despre revoluție, fiindcă îl cunoaștem” a acestei edituri.

Prima carte din această colecție se numește „Istoricii și revoluția din 1989: Minciuni, falsificări, manipulări” și cuprinde analiza unor manipulări pe tema revoluției lansate în spațiul public de persoane precum Alex Mihai Stoenescu, Larry Watts, Grigore Cartianu, Moise Guran, Cristian Troncotă. În carte sînt incluse facsimile de documente, articole de presă, declarații de martor din procesele revoluției. La sfîrșitul cărții este un indice de nume și un indice de organizații și instituții.

Cea de-a 2-a carte din această colecție se numește „Revoluția de la Timișoara prin mărturii”. Cuprinde exact ce zice titlul: mărturii ale unor participanți activi în revoluția din 1989. O parte din aceste mărturii au fost deja publicate în cărțile mele anterioare „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” (1997), „Revoluția din Timișoara și falsificatorii istoriei” (1999) și „Revoluția fără mistere. Începutul revoluției române: Cazul Laszlo Tokes” (2002). Pe lîngă mărturiile reeditate sînt adăugate și mărturii care încă n-au fost publicate pe hîrtie. Dacă în „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” publicasem mărturii strict de la răniți, reținuți și rude și prieteni ale celor uciși în revoluție (toate acele mărturii sînt incluse și în noua carte), acum, la aniversarea a 30 de ani de la revoluție, am căutat să public o carte mai cuprinzătoare despre revoluția din Timișoara, motiv pentru care am adăugat unele mărturii din rîndul unor revoluționari care n-au fost răniți sau reținuți cît și din rîndul unor persoane din anturajul lui Laszlo Tokes, inclusiv mărturia lui Laszlo Tokes (acestea fuseseră cuprinse în cartea „Revoluția fără mistere”). Deasemeni, sînt incluse liste cu morții și răniții revoluției din Timișoara. Și aceste liste le publicasem anterior, dar, mai ales la lista răniților, am descoperit unele greșeli pe care acum le-am corectat. Totodată, fiindcă mulți răniți din revoluție au murit în cei 30 de ani care au trecut de atunci, acolo unde am avut informații am adăugat și anul morții. (more…)

 

Ziarul „Adevărul” demască „marile manipulări ale revoluției din 1989” decembrie 20, 2018


Costel Crângan publică în 19 decembrie 2018 pe saitul „Adevărul” articolul „Marile manipulări ale revoluției din 1989. Cum a fost fabricată știrea cu Rambo de România care a alungat tancurile rusești peste graniță” (linc), în care combate idei larg răspîndite în trecut chiar de ziarul „Adevărul”. Citim în articol:

Presupusa implicare a ruşilor în evenimentele legate de Revoluţia română din Decembrie 1989 a generat o sumedenie de scrieri în ultimii 29 de ani. Au picat la testul istoriei, între timp, foarte multe dintre informaţiile cu aer apocaliptic (…). Astfel, nimeni nu a probat vreodată că a existat o invazie de agenţi KGB în România (între 15.000 şi 30.000, după cum scriau unele ziare) (…). O situaţie care a stîrnit multe valuri, deşi n-a fost niciodată dovedită, este legată de o iminentă invadare a României, în 22-23 decembrie 1989, de către armata sovietică, eveniment care ar fi fost evitat „la mustaţă” în urma unor acte de curaj extrem ale unor militari români. Relatări ale unor martori există, însă în documentele oficiale nu s-a consemnat niciodată nimic. Mai mult decît atît, declaraţiile martorilor sînt contrazise flagrant chiar de către cei care, teoretic, au fost eroii de conjunctură ai acelor presupuse evenimente dramatice.

(more…)

 

Moartea fostului președinte american George Bush, nou prilej de propagandă ceaușistă în „Adevărul” decembrie 2, 2018


ziarul chişinăuan „Tinerimea Moldovei” relatînd despre întîlnirea Bush-Gorbaciov de la Malta

Fostul președinte american George Bush, care în decembrie 1989 s-a întîlnit cu Mihail Gorbaciov în insula Malta (linc), a murit. Cu acest prilej George Andrei Cristescu publică în „Adevărul” articolul „Omul care a contribuit decisiv la căderea lui Ceauşescu. Fostul preşedinte al SUA, George H.W. Bush, a murit de Ziua României” (linc).

De fapt, George Bush n-a murit de ziua României ci în 30 noiembrie, cum scrie Washington Post (linc). Dar asta-i o inexactitate măruntă pentru presa românească „quality” (linc). Este de remarcat, în articolul din „Adevărul”, că i se atribuie lui George Bush rolul „decisiv” în căderea lui Ceaușescu. „Malta este considerat locul unde s-a decis soarta lui Ceauşescu”, explică „Adevărul”.

Pe malurile Dîmboviței poate „Malta este considerat locul unde s-a decis soarta lui Ceauşescu”, dar această afirmație nu a fost făcută niciodată de nimeni dintre cei implicați în întrunirea de la Malta. Mihail Gorbaciov chiar a dezmințit categoric (linc) existența vreunei discuții la Malta legată de răsturnarea lui Ceaușescu. George Bush personal nu știu dacă a spus ceva pe acest subiect, cred că nu l-a întrebat nimeni direct. (more…)

 

Șeful Coaliției pentru Familie, Mihai Gheorghiu, mare demascator de KGB-iști în trecut, acuzat la rîndul său de legături cu KGB-ul octombrie 10, 2018


A trecut referendumul și fac niște comentarii despre Mihai Gheorghiu, șeful Coaliției pentru Familie, pe care am considerat inoportun să le fac înainte de referendum, ca să nu se interpreteze că au legătură cu tema referendumului.

În 2015, în articolul „Dezbatere la Digi 24: Cine a făcut revoluţia română – KGB-ul sau securitatea?” (linc), am comentat cum Mihai Gheorghiu, într-o apariție televizată (linc), demasca implicarea KGB-ului în revoluția română, dar și în evenimentele din 1990 (un an agitat, cu 3 mineriade și multe alte tulburări). „Se vehiculează o cifră între 23.000 și 57.000 de trupe de comando sovietice – avem mărturia fostului prim-ministru Petre Roman – care au plecat din România în octombrie”, spunea domnul Mihai Gheorghiu la acea emisiune, acordînd valoare de adevăr spuselor fostului prim-ministru FSN. Domnul Gheorghiu fost deputat PNȚCD, este un mare antifesenist, și ca mulți antifeseniști ai zilelor noastre, nu prididește să explice cît de adevărate sînt spusele celor care în decembrie 1989 au fost la conducerea FSN. Ipoteza că șefii FSN din 1989 au mințit pare străină multor formatori de opinie din zilele noastre care se declară zgomotos antifeseniști și anticomuniști. (more…)

 

Cu cine a vorbit generalul Guşă în C.C. cînd a refuzat ajutor străin? (video) ianuarie 5, 2018


În conştiinţa populară românească s-a încetăţenit ideea că în decembrie 1989 generalul Guşă s-a opus intrării trupelor sovietice în România. Ca temei pentru această opinie a fost folosită o înregistrare video din C.C. din timpul revoluţiei în care se vede cum cineva vrea să vorbească cu generalul Guşă la telefon în ruseşte, Guşă spune că nu înţelege, apoi o fată prezentă acolo preia telefonul pentru a face serviciile de tălmaci, iar Guşă îi spune fetei să transmită că nu e nevoie de nici un ajutor. Iată un fragment din emisiunea „Naşul” cu Radu Moraru în care apare înregistrarea video din decembrie 1989 în sediul C.C., unde generalii Ştefan Guşă şi Iulian Vlad coordonau aşa-zisa luptă cu teroriştii. Dacă-mi amintesc bine, primul care a dezvăluit această înregistrare a fost Petre Mihai Băcanu, dar acum ea e prezentată ca dezvăluire a lui Radu Moraru, Grigore Cartianu sau Alex Mihai Stoenescu.

Între minutul 1:56 şi 5:44 este secvenţa înregistrată în C.C. în decembrie 1989. Generalul Guşă pretinde că nu ştie ruseşte dar totuşi ceva ruseşte ştie, că schimbă mai multe replici pe această limbă (poate nu vorbea fluent ori s-a gîndit că vorbitul în ruseşte în faţa revoluţionarilor din C.C. ar fi o gafă). Apoi telefonul este preluat de o fată care se afla în încăpere (o mulţime de revoluţionari se aflau în C.C. în acel moment) care va tălmăci mai departe. (more…)

 

„Jurnalul Național” intră în faliment noiembrie 8, 2017


Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Una din principalele oficine de falsificare a istoriei revoluției din 1989, „Jurnalul Național”, a intrat în faliment conform deciziei Tribunalului București (linc).

În 2004 „Jurnalul Național”, sub conducerea lui Marius Tucă, a declanșat o viguroasă campanie de rescriere a istoriei revoluției, cu articole aproape zilnice pe acest subiect. Aceasta m-a determinat să public ziarul-ediție specială „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” (10 martie 2004) iar apoi să scriu cartea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național”, publicată în 2005. Întreaga campanie se desfășura sub lozinca „vrem adevărul despre revoluție”, lozincă folosită de altfel de toți falsificatorii istoriei.

Campania din „Jurnalul Național” era legată, după părerea mea, de rejudecarea procesului Chițac-Stănculescu care avea loc la acea vreme. Ziarul s-a manifestat consecvent ca un apărător al generalului Stănculescu și ca mijloc de presiune mediatică asupra instanței de judecată pentru a obține achitarea sa, ori după ce aceasta nu s-a produs, eliberarea din închisoare (linc).

Mentorul campaniei publicistice a „Jurnalului Național” a fost fostul informator plătit al securității Alex Mihai Stoenescu (linc). În 2009 acesta și-a mutat locul de acțiune la ziarul „Adevărul” condus pe atunci de Grigore Cartianu, ziar care începuse o nouă campanie despre revoluție, cu aceeași orientare și aceleași scopuri ca și cea din „Jurnalul Național”. Pe acest blog am semnalat prompt preluarea campaniei din „Jurnalul Național” de către ziarul „Adevărul”: Alex Mihai Stoenescu s-a transferat de la „Jurnalul Naţional” la „Adevărul” (linc) (more…)

 

Drept la replică refuzat de revista „22”. Atunci cînd domnul Hodor nu se referă strict la documente săvîrșește unele inexactități octombrie 18, 2017


În urma articolului „Adio, bătrîne asasin” (linc) a lui Mădălin Hodor, publicat în revista „22”, articol în care sînt pomenit, am cerut revistei „22” un drept la replică. Am făcut aceasta după ce am văzut că revista a acordat drept la replică lui Grigore Cartianu (linc). Cererea de drept la replică am trimis-o prin e-mail în 5 octombrie. Pînă azi văd că nu s-a publicat. Se pare că pentru revista „22” numai Grigore Cartianu merită drept la replică.

Public acum aici dreptul de replică trimis către revista „22”. (more…)