Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare decembrie 10, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum subcapitolul „Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful aviației militare”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare

Acest subcapitol este consacrat vinovăției generalului Iosif Rus, șeful aviației militare. Prin ordinele sale s-a ajuns în repetate rînduri în situații de foc fratricid. Cel mai grav caz este cel întîmplat la aeroportul Otopeni, în care, contrar planurilor de apărare a aeroportului, cît și a faptului că i s-a raportat că aeroportul este bine apărat și nu e nevoie de întăriri, generalul Rus a intervenit pentru a se trimite o unitate a trupelor de securitate la aeroport, unitate care cînd a ajuns acolo a fost masacrată, apărătorii aeroportului crezînd că au de a face cu teroriști. Au murit acolo 48 de persoane și au fost rănite alte 15. (more…)

 

Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN octombrie 14, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, în care e descrisă preluarea puterii de către CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
Revoluția în orașele României

În acest capitol Parchetul descrie preluarea puterii de către CFSN. Se face referire și la niște înregistrări video, pe care le-am prezentat și eu pe blog – de pildă la Pregătirile CFSN de preluare a puterii (video) – linc și la Ion Iliescu citeşte la TVR programul CFSN şi componenţa acestuia (linc). Se arată că la ora 16 din ziua de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu însoțit de alte cîteva persoane (printre care generalul în rezervă Nicolae Militaru) s-a dus la sediul M.Ap.N. unde a fost recunoscut ca „noul comandant suprem al Forțelor Armate Române” de către cei aflați acolo, generali și ofițeri superiori din armată, dar și din Ministerul de Interne și din securitate, căci, zice Parchetul, se aflau atunci la M.Ap.N. și persoane din conducerea miliției și securității. Ion Iliescu a înființat atunci un „comandament unic militar și civil care avea să coordoneze inclusiv operațiunile militare, pe întregul teritoriu al țării”. Din capitolul precedent al rechizitoriului rezultă că la acea oră era liniște în țară din punct de vedere militar, poate cu excepția Sibiului. (more…)

 

Generalul Grigorie Ghiță, unul din cei vinovați de măcelul de la Otopeni, explică poporului: trupele de securitate nu trebuie confundate cu „acele forțe speciale de securitate și elemente teroriste care au fost pregătite în ascuns de dictator într-o totală conspirativitate” decembrie 22, 2016


Actualizare 24 decembrie 2016: Adăugare trimitere la interviul lui Silviu Brucan.

adev190190_grigorieghita

Ziarul „Adevărul” din 19 ianuarie 1990 publică o precizare a Ministerului Apărării Naționale semnată de general-maior Grigorie Ghiță, prin care opinia publică este lămurită cu privire la diferența existentă între trupele de securitate și „acele forțe speciale de securitate și elemente teroriste care au fost pregătite în ascuns de dictator într-o totală conspirativitate”.

Prin Decizia penală nr. 20/2001 a Curții Supreme de Justiție generalul Grigorie Ghiță a fost osîndit la 6 ani închisoare, fiind găsit vinovat de omor din culpă în cazul Otopeni, unde 50 de ostași ai trupelor de securitate au fost uciși și 13 răniți, fiind confundați cu teroriștii. În 2002 procurorul general Tănase Joița a promovat recurs în anulare în acest caz (linc), dar în 2003 Curtea Supremă respinge recursul și păstrează osînda de 6 ani închisoare. Scurt timp după aceasta, președintele Ion Iliescu (faimos pentru calitatea sa de ocrotitor al criminalilor din decembrie 1989 – linc) l-a grațiat pe generalul Ghiță (linc).

Redau mai jos articolul generalului Ghiță și un alt articol apărut lîngă acesta, cu aceeași temă – explicarea faptului că trupele de securitate au fost alături de popor la revoluție și nu trebuie confundate cu „acele forțe speciale care au însîngerat străzile și bulevardele”. Al doilea articol e iscălit de N. Militaru, ziarist la „Adevărul”, care nu trebuie confundat cu generalul cu același nume. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat niște comentarii ale mele.

Să se cunoască adevărul
O precizare a Ministerului Apărării Naționale (more…)

 

Institutul Revoluţiei Române, între cercetare istorică şi militantism noiembrie 2, 2009


Vlad_ReconciliereaInstitutul Revoluţiei Române (IRR) a tipărit cartea „Reconcilierea” de Corneliu Vlad. Interesant la această carte e că nu are nici o legătură cu revoluţia română din decembrie 1989. În carte este vorba de reconcilierea care s-a practicat după schimbarea regimurilor politice în diferite ţări, cum ar fi Africa de Sud după eliminarea apartheidului sau Ruanda după războiul civil. „De ce aţi tipărit o asemenea carte?”, l-am întrebat pe domnul Viorel Domenico, angajat al IRR şi redactor al cărţii. „Fiindcă noi milităm pentru reconciliere”, a fost răspunsul.

Că Ion Iliescu, preşedintele Institutului Revoluţiei, militează pentru reconciliere, cuvînt prin care înţelege decretarea unei amnistii generale pentru criminalii din decembrie 1989, e un lucru pe care-l cunosc de multă vreme. Neavînd prerogativa legală de a da amnistii, Ion Iliescu a luat totuşi măsuri pentru ca sărmanii criminali să nu ajungă în puşcărie. Cît timp a fost preşedinte, dosare importante ale revoluţiei, precum cel al generalilor Chiţac şi Stănculescu de la Timişoara, al generalului Topliceanu de la Cluj, al evenimentelor de la Otopeni, dosarul Calea Lipovei Timişoara şi altele nu au fost trimise în instanţă. În alte cazuri Ion Iliescu a acordat graţieri, cum ar fi în cazul membrilor C.P.Ex., cazurile Iosif Veverca şi Ion Corpodeanu, miliţieni din Timişoara implicaţi în reprimarea revoluţiei şi în furtul a 40 de cadavre ale revoluţionarilor care au fost apoi arse la crematoriu în Bucureşti, generalul Grigorie Ghiţă, implicat în măcelul de la Otopeni, generalul Constantin Rotariu, locotenent-colonelul Ion Păun şi căpitanul Constantin Gheorghe, implicaţi în măcelul din 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei Timişoara (Decretul 727 publicat în Monitorul Oficial din 8 august 2002), etc. (more…)