Arhiva Fundației Transilvania înființată în 1990 de Laszlo Tokes, Miklos Nemeth, Andras Suto și Abraham Dezso – disponibilă pe internet

Prin voința lui Dumnezeu, a ajuns la dispoziția mea arhiva Fundației Transilvania, înființată în 1990 de Laszlo Tokes împreună cu personalități maghiare precum Miklos Nemeth (prim-ministru al Ungariei 1988-1990), Andras Suto (scriitor maghiar din Ardeal), Abraham Dezso (revoluționar maghiar din 1956, figură marcantă a emigrației anticomuniste maghiare după acest an), Sandor Csoori, Geza Szocs și alții. De fapt, am avut la dispoziție arhiva rămasă de la răposatul Abraham Dezso, secretarul general al Fundației, și am fotografiat și scanat tot ce am putut.

Pe alt sait al meu – documente1989.wordpress.com – am pus respectivele documente (linc). Sînt cîteva sute de pagini scanate ori fotografiate. Aproape toate sînt în limba maghiară. Sînt documente contabile (chitanțe, documente bancare, rapoarte, mi se pare că există și un control al fiscului maghiar la această Fundație), corespondență (printre altele, cu politicieni importanți din Ungaria, cum ar fi Viktor Orban sau Gyula Horn) și unele articole de ziar pe care răposatul Abraham Dezso a considerat necesar să le arhiveze lîngă aceste documente. Acum lucrez la o nouă carte legată de Laszlo Tokes. Necunoscînd limba maghiară, am nevoie de ajutor de la cunoscătorii acestei limbi pentru a înțelege ce scrie în aceste documente (și în altele pe care le am). Dacă e cineva dispus să mă ajute să-mi scrie e-mail la marius_mioc@excite.com. În cazul unui volum mai mare de traduceri se poate discuta trecerea persoanei respective ca și coautor al cărții pe care o pregătesc și o plată într-un număr de exemplare ale cărții tipărite.

New York Times din 24 decembrie 1989: „Cînd echipa televiziunii sovietice a anunţat o mulţime numeroasă din Bucureşti că va apărea la televiziunea sovietică, mulţimea a urlat bucuroasă: Perestroica!”

Ziarul „New York Times” din 24 decembrie 1989 publică articolul lui Francis X. Clines despre unele declaraţii sovietice legate de revoluţia română. Fiindcă astăzi Gorbaciov vizitează România, după cum anunţă Mediafax (linc), hai să ne amintim ce declara Gorbaciov despre revoluţia română în decembrie 1989, aşa cum a consemnat „New York Times”. Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Gorbaciov spune că se va sfătui cu aliaţii despre ajutorul de dat românilor

Moscova, 23 decembrie. Preşedintele Mihail Gorbaciov, aparent nereferindu-se la ajutor militar, a spus astăzi că se va sfătui cu membrii Tratatului de la Varşovia cu privire la ajutorarea poporului român în „justa sa cauză” de a se opune forţelor care luptă să-l readucă la putere pe Nicolae Ceauşescu.

Adresîndu-se congresului naţional [al deputaţilor], domnul Gorbaciov a spus că la Kreemlin s-a înfiinţat „un grup special care să urmărească evenimentele din România”.

„Organismele noastre guvernamentale şi cetăţenii iau măsuri fiindcă în următoarele una sau două zile s-ar putea să fie nevoie de ceva ajutor sau de medicamente, din pricina acestor tulburări”, a spus dînsul.

Demnitarii de la Kremlin au minimalizat repede sugestiile că s-ar lua în discuţie un ajutor militar.

„Nu trebuie să repetăm greşelile”

Primul ministru Nicolai Rîjcov a declarat că aşa ceva ar fi „inacceptabil”, în opinia sa. „Nu trebuie să repetăm greşelile” a spus domnul Rîjcov ziariştilor după comentariile domnului Gorbaciov în faţa Congresului Deputaţilor Poporului [una din camerele parlamentului sovietic de la acea vreme].

„Recent am reevaluat evenimentele din 1968 din Cehoslovacia”, a spus dînsul, referindu-se la condamnarea făcută în această lună de Kremlin şi de alte ţări din Tratatul de la Varşovia cu privire la invazia din 1968 condusă de sovietici care a pus capăt mişcării democratice cunoscute sub numele de Primăvara de la Praga. „Trebuie să repetăm asta după numai cîteva zile?”, a întrebat el. [În 4 decembrie 1989, la întrunirea ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, la care a luat parte şi Ceauşescu, s-a adoptat o declaraţie de condamnare a intervenţiei militare din 1968 din Cehoslovacia. Vezi amănunte despre respectiva întrunire pe acest blog (linc)]

Kremlinul „se referă în principal la ajutor medical” a spus Gheorghi A. Arbatov, un consilier de rang de la Kremlin care conduce Institutul sovietic de studii americano-canadiane.

Întrebat dacă ajutorul militar a fost luat în discuţie, Arbatov a răspuns: „nimeni n-a vorbit despre aşa ceva”.

„Calea reînnoirii democratice”

Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (8). Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române

A 8-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele şapte părţi ale acestei lucrări:
– Mişcări de deschidere
– El complotează, ei complotează, tu complotezi
– Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
– Zvonuri despre un documentar revoluţionar
– Fundal la Brandstatter: „Vechea Europă”, „Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
– Şah-mat: „Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
– Reacţii interne şi externe la documentarul „Şah-mat”

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române

Dacă n-ar fi fost surprinzătoarea apariţie în film a fostului prim ministru maghiar Miklos Nemeth, puţin probabil că ungurii ar fi dat atenţie documentarului „Şah-mat”. Dar comentariile lui Nemeth au prefăcut ceea ce altfel ar fi fost considerată o „poveste străină”, într-una care „loveşte propria casă”, ca să spunem aşa. Cei care cred că asemenea narcisism este de domeniul unor persoane izolate – sau, cum pare să creadă o parte a lumii academice americane, o situaţie tipic americană – probabil n-au urmărit niciodată acoperirea în mass media din alte ţări a unei catastrofe de peste hotare sau a unui eveniment sportiv, în care conaţionalii sînt întregul subiect al relatărilor.