Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989 ianuarie 27, 2020


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum partea legată de clasarea cauzei față de unii făptuitori (răposați), bănuiți și părți civile și disjungerea cauzei legată de doborîrea unui avion Tarom în 28 decembrie 1989.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful Aviaţiei Militare
Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae

În acest fragment al rechizitoriului se explică clasarea cauzei față de anumite persoane. Se trage concluzia că generalii Victor Atanase Stănculescu, Nicolae Militaru, Ion Hortopan și Nicolae Eftimescu sînt vinovați de crime împotriva umanității, dar ca urmare a faptului că aceștia au murit, se dispune clasarea. Tot vinovat de crime împotriva umanității este considerat și Silviu Brucan, deși el n-a avut funcții de conducere militare, pentru că acesta a redactat comunicate publice ale CFSN, „a avut un rol determinant în crearea conjuncturii mincinoase ce a avut drept consecinţă uciderea la Tîrgovişte a fostului şef de stat şi a soţiei acestuia” și „a instigat în permanenţă la lupta armată fratricidă dintre forţele MApN şi cele aparţinînd MI-DSS”. Și față de Brucan se dispune clasarea pe motiv de moarte a făptuitorului. Mi se pare că imaginea aceasta de luptă fratricidă între M.Ap.N. și MI-DSS pe care o prezintă parchetul nu corespunde întrutotul adevărului. În perioada de după 22 decembrie 1989 (la care se referă rechizitoriul) a existat și luptă fratricidă armată cu armată, nu doar armată cu securitate. Unele cazuri de luptă armată cu armată sînt prezentate și în rechizitoriu. Cei care au creat diversiunea nu aveau neapărat ceva împotriva securității, ci aveau nevoie de haos ca să ascundă faptele lor de reprimare a revoluției și să se pretindă salvatori ai revoluției. Pentru ca pretenția de salvare a revoluției să aibă credibilitate era nevoie de niște victime, dar autorilor diversiunii nu le-a păsat prea mult dacă victimele sînt de la securitate, armată sau civili. Au acționat nediscriminatoriu. Din punct de vedere propagandistic era mai lesne să fie prezentată securitatea ca dorind să-l readucă la putere pe Ceaușescu, iar Brucan, în temeiul și a experienței personale cu securitatea (a fost anchetat după „scrisoarea celor 6”), și-a manifestat mai fățiș neîncrederea în securitate. Nu era nimic anormal în acea conjunctură să se manifeste neîncredere în securitate. (more…)

 

Reportaj la Antena 3 despre avionul Tarom Bucureşti-Belgrad prăbuşit în 28 decembrie 1989 mai 3, 2013


În aprilie 2013 postul de televiziune Antena 3 a transmis un reportaj despre avionul Bucureşti-Belgrad care s-a prăbuşit în 28 decembrie 1989. Este un subiect pe care l-am tratat încă din 2008 pe acest blog, în articolul „28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry” (linc). E vorba de întîmplarea în care a murit ziaristul englez Ian Parry, care avea la el materiale filmate în timpul revoluţiei române.

Este îmbucurător că Antena 3 a difuzat reportaj despre acest caz, dar e de remarcat şi tupeul jurnaliştilor acestui post care pretind că despre acest accident „pînă astăzi [adică pînă la transmiterea reportajului Antena 3] nu s-a vorbit niciodată public” (minutul 0:38 al reportajului). Ruşinică domnilor ziarişti bucureşteni. Poate aţi descoperit voi mersul pe jos şi apa caldă, dar cazul ăsta sigur nu. Ar fi trebuit să pomeniţi că s-au mai referit şi alţii la acest caz. Puteaţi s-o amintiţi măcar pe Cristina Paţ, care se pare că a fost prima care a scris în presă despre accidentul aviatic şi îndoielile legate de acesta, încă din 1990.

Mai jos dau lincurile la reportajul Antenei 3, care aduce şi unele elemente suplimentare faţă de ceea ce am scris în articolul menţionat.

TAROM Flight crash during in the Romanian Revolution (1) de alexandru2006

TAROM Flight crash during in the Romanian Revolution (2) de alexandru2006 (more…)

 

Cererile de comisii rogatorii pentru ziariştii străini ucişi la revoluţie s-au blocat la secţia de relaţii internaţionale a parchetului (video) februarie 2, 2010


Prezint, în serial, conferinţa de presă a asociaţiei „21 decembrie” ţinută în 31 ianuarie 2010. Teodor Mărieş a început o nouă grevă a foamei, pentru a primi şi documentele declarate „secrete” din dosarul revoluţiei. Deocamdată a mai primit cîteva dosare. Ce anume se află în noile dosare primite se spune în această conferinţă de presă. Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Parchetul Militar dezinformează Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor. Cetăţeni străini victime ale revoluţiei ianuarie 30, 2010


În şedinţa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din 10 noiembrie 2009 (linc) s-a discutat despre cetăţenii străini victime ale revoluţiei din 1989. Citesc în paginile 6-7 din procesul verbal: (more…)

 

28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry decembrie 27, 2008


În 28 decembrie 1989 s-a petrecut o catastrofă aviatică ciudată: avionul Bucureşti-Belgrad a fost doborît datorită “impactului cu un obiect dur”, cum a stabilit comisia de anchetă. Au murit cu acel prilej 6 membri ai echipajului şi singurul pasager: reporterul englez de 24 de ani Ian Parry, angajat al ziarului “Sunday Times”, care “făcuse mai multe filme şi fotografii la Comitetul Central PCR în timpul revoluţiei”, după cum aflăm dintr-un articol de Ondine Gherguţ. Articolul respectiv se referă la familia pilotului Valer Jurcovan, care a murit şi el cu acel prilej, familie care pare urmărită de blestem: tatăl pilotului, Cezar Jurcovan, la rîndul său fost pilot, a murit într-un accident de maşină în 1995, după ce primise ameninţări fiindcă investiga moartea fiului său, iar soţia, Doina Jurcovan, stewardesă, a murit într-un alt accident de avion în 1995.

Ciudat în cazul prăbuşirii avionului care-l ducea pe Ian Parry, este faptul că a existat un singur pasager, anume ziaristul care ducea filme din revoluţie. Parcă cineva a avut grijă la aeroport să nu se urce în avion mai multă lume, să nu fie victime inutile. În cinstea ziaristului englez, în Anglia se decernează un premiu pentru fotoreporteri care poartă numele lui Ian Parry. Este un premiu prestigios pentru care se luptă fotoreporteri din întreaga lume.

Cauza prăbuşirii avionului cu Ian Parry este o rachetă trasă de la o unitate militară din Boteni, dar vinovăţiile exacte nu s-au stabilit. Zborul fusese autorizat, iar avionul era pe traseul corect, totuşi a fost doborît. În 28 decembrie 1989, la 3 zile după executarea lui Ceauşescu, chiar şi luptele cu “teroriştii” se mai domoliseră, Ian Parry a fost printre ultimele victime ale revoluţiei române. Chiar dacă ar fi existat bănuieli legate de acel avion, acesta trebuia somat. “Dacă nu răspundea somaţiei, avionul trebuia încadrat de avioane militare şi iar somat. Dacă nu răspundea nici la această somaţie, avionul putea fi doborît doar la ordinul Comandantului Suprem al Forţelor Armate, care la acea oră era Ion Iliescu”, scrie Ondine Gherguţ.

Poate prima investigaţie ziaristică legată de Ian Parry a făcut-o Cristina Paţ în revista “Zig-Zag” nr. 24 din 21 august 1990. Articolul Cristinei Paţ este prezentat în facsimil mai sus.