Ioan Beni Oprea: Alaiul mitropolitan a venit în balconul Operei după fuga lui Ceauşescu. Noi amănunte despre acţiunile bisericii ortodoxe în revoluţia din Timişoara

Am publicat săptămîna trecută pe acest blog un articol (linc) în care pomeneam despre activitatea din timpul revoluţiei a lui Ilie Sîrbu, socrul actualului prim-ministru şi candidat la preşedinţie Victor Ponta. Sursa mea de inspiraţie a fost cartea lui Miodrag Milin „Timişoara 15-21 decembrie ’89”, apărută în 1990, pe care am considerat-o de încredere deoarece la vremea tipăririi acelei cărţi Ilie Sîrbu nu avea funcţiile de astăzi (deci discuţiile despre activitatea dumisale în decembrie 1989 erau mai puţin politizate), cît şi datorită faptului că în timpul scurs de la apariţia cărţii n-am remarcat pe cineva să fi contestat exactitatea celor povestite de Ilie Sîrbu lui Miodrag Milin. Pe grupul facebook „Revoluţia română din 1989” (linc) articolul a stîrnit unele discuţii. Unul dintre membrii Frontului Democratic Român – comitetul revoluţionar înfiinţat în clădirea Operei din Timişoara, domnul Ioan Beni Oprea, contestă faptul că domnul Ilie Sîrbu ar fi vorbit mulţimii de la balconul Operei din Timişoara înainte de fuga lui Ceauşescu. Domnul Oprea, care în 1989 aparţinea bisericii baptiste a pastorului Dugulescu (fost deputat PNŢCD), nici nu este sigur de fapt că Ilie Sîrbu ar fi vorbit din balconul Operei în 22 decembrie 1989, iar despre alaiul mitropolitan în care ar fi fost şi Sîrbu spune că ar fi ajuns în Operă după fuga lui Ceauşescu. Totodată, domnul Oprea dă şi alte amănunte despre activitatea bisericii ortodoxe din Timişoara în decembrie 1989. Citez din cele scrise de dînsul (am adăugat diacritice, semne de punctuaţie şi am făcut unele corecţii gramaticale; cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele):

Preotul Ilie Sîrbu (socrul lui Victor Ponta) la revoluţie. Închiderea porţilor catedralei din Timişoara la revoluţie. Valer Marian către Ilie Sîrbu: „M-am revoltat cînd am aflat că aţi afirmat în anturajul dvs. că fostul preşedinte social-democrat Ion Iliescu trebuie ţinut la distanţă”

Actualizare (25 noiembrie 2014): Vezi și afirmațiile unuia din revoluționarii prezenți în clădirea Operei: Ioan Beni Oprea: Alaiul mitropolitan a venit în balconul Operei după fuga lui Ceauşescu. Noi amănunte despre acţiunile bisericii ortodoxe în revoluţia din Timişoara (linc).

Pe internet a circulat mult plîngerea penală împotriva lui Ilie Sîrbu (linc), tatăl europarlamentarei Daciana Sîrbu şi socrul primministrului Victor Ponta. Se cunoaşte despre Ilie Sîrbu că în decembrie 1989 era preot şi consilier la Mitropolia Banatului şi a vorbit revoluţionarilor din balconul Operei din Timişoara în dimineaţa de 22 decembrie 1989, înainte de fuga lui Ceauşescu. În plîngere, fostul senator PSD Valer Marian îl acuză pe Ilie Sîrbu de complicitate la omor calificat, faptă pe care ar fi săvîrşit-o închizînd porţile catedralei cînd s-a tras asupra manifestanţilor. Citez din plîngere:

În timpul evenimentelor sîngeroase de la Timişoara din decembrie 1989, fără a avea sarcini în acest sens, din pur exces de zel, numitul Sîrbu Ilie a raportat, de mai multe ori pe zi, legăturii sale operative ierarhic superioare din Centrul de Informaţii Externe tot ce afla şi avea în raza vizuală de observaţie din perimetrul Catedralei Mitropolitane Ortodoxe. În data de 17 decembrie 1989, cînd, la ordinul şi exemplul personal al generalului Chiţac Mihai din Ministerul Apărării Naţionale, a fost declanşat foc de arme automate asupra populaţiei civile din Piaţa Catedralei, mulţimea s-a retras să se adăpostească în catedrală. Din propria iniţiativă, consilierul Mitropoliei, Sîrbu Ilie, a închis şi a baricadat uşile catedralei astfel că mai mulţi oameni, care au încercat şi au sperat să se salveze în catedrală, au căzut seceraţi de gloanţe, înregistrîndu-se şase morţi şi zeci de răniţi.

Dezinformări despre Ion Monoran în ziarul „Adevărul”. Eroi martiri ai revoluţiei apăruţi post-factum

„Escrocii revoluţiei” (linc) se numeşte un articol publicat de Mălin Bot pe saitul ziarului „Adevărul” în 22 iulie 2011 (probabil apărut şi în ediţia tipărită, dar fiindcă nu cumpăr acest ziar, voi face referire la sait) şi pe blogul personal (linc). Articolul aminteşte cu pietate de poetul Ion Monoran, al cărui nume e purtat de o stradă din Timişoara, şi care a oprit un tramvai în Piaţa Maria din Timişoara în 16 decembrie 1989, contribuind astfel la creşterea numărului de persoane din acel loc (cu călătorii coborîţi din tramvai) şi astfel la izbucnirea revoluţiei. Apoi, în ton cu linia generală a ziarului dictată de redactorul şef Grigore Cartianu, sînt înfieraţi revoluţionarii care au beneficiat de legile speciale votate de parlament. „Pentru oameni ca Monoran, cel mai pervers lucru pe care puteau să-l păţească după 1990 a fost politica perversă a privilegiilor şi pomenilor acordate revoluţionarilor”, scrie Mălin Bot.