Fragment din emisiunea TVR din decembrie 1989. Lt-col. Marin Oană (devenit apoi general) cere sprijin pentru apărarea clădirii TVR în fața teroriștilor. Oană fusese numit să conducă apărarea TVR.
În 27 decembrie 1989 domnul Gelu Voican Voiculescu, viceprimministru, anunță la TVR înființarea unor tribunale extraordinare care să-i judece pe teroriști. Fragmentul a fost prezentat într-un documentar a lui Cornel Mihalache. Domnul Voiculescu precizează că „și după condamnarea și executarea dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu continuă acțiunile teroriste”, ceea ce infirmă propaganda mai recentă conform căreia acțiunile teroriste au încetat îndată după executarea soților Ceaușescu, ceea ce ar dovedi oportunitatea executării lor grabnice. Rămîne întrebarea: odată morți soții Ceaușescu, ce mai urmăreau presupușii teroriști?
Despre Comisia Senatorială „Decembrie 1989” am scris în repetate rînduri pe acest blog. Am contestat activitatea ei chiar pe cînd se desfășura, atît în prima legislatură, cînd aceasta a fost condusă de Sergiu Nicolaescu, cît și în a 2-a legislatură, cînd a fost condusă de Valentin Gabrielescu. Vezi pe acest blog:
În 16 decembrie 1994 (la 5 ani de la revoluție) a avut loc audierea președintelui Ion Iliescu la această comisie. Am scris și despre această audiere, în articolul Revoluția trădată (linc).
Prezint acum înregistrarea video aproape întreagă a audierii domnului Ion Iliescu la respectiva comisie.
Încă din 20 decembrie 2008 am pus pe acest blog înregistrare video cu discursul lui Nicolae Ceaușescu de la TVR, din 20 decembrie 1989. Nu era întregul discurs ci doar o parte din el, dar atîta găsisem pe internet la vremea respectivă. După o vreme înregistrarea respectivă a dispărut de pe internet, lăsînd articolul meu oarecum în aer (nu complet, fiindcă făcusem acolo și o transcriere a înregistrării care rămînea valabilă). Apoi a reapărut pe youtube fragment cu discursul lui Ceaușescu, după o vreme iar a dispărut. Continuă lectura →
Fragment din emisiunea TVR din 23 decembrie 1989. N-am avut la dispoziție direct emisiunea TVR ci am preluat din filmul „Piepturi goale, buzunare pline” a lui Cornel Mihalache (care tot la TVR s-a difuzat). Crainicul TVR George Marinescu anunță că s-a cerut ajutor militar sovietic și că ambasada sovietică ar fi făgăduit acest ajutor, și vorbește despre elicoptere cu oameni înarmați trimise de agenți străini. Din rechizitoriul Parchetului în dosarul revoluției (linc) reiese că în timpul revoluției n-au acționat decît elicoptere ale armatei române (care la un moment dat au tras și asupra clădirii TVR – linc), acțiunea acestor elicoptere fiind parte a diversiunii și manipulării întreprinsă de inculpatul Iosif Rus, șeful aviației militare. Totuși, un document al ambasadei Poloniei dezvăluit de revista „22” acum 10 ani (linc) arată că „fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul” dar că sovieticii au respins cererea de ajutor militar. Prin urmare și acest anunț făcut de George Marinescu se înscrie între multele dezinformări din acea perioadă.
La TVR, în decembrie 1989, crainicul Teodor Brateș prezintă fotografii care probabil fuseseră „capturate” la reședința familiei Ceaușescu, reprezentîndu-i pe aceștia la vînătoare. Cu litere cursive între paranteze drepte comentariu al meu.
FIlmări din stradă la București, în 22 decembrie 1989. Apare în filmare și un manifest ceaușist care fusese aruncat asupra mulțimii de către un elicopter. Apoi, Ceaușescu fiind deja fugit din CC, un bărbat încearcă să convingă mulțimea să lase loc unei mașini care să ducă în Palat nu se știe ce persoane care să intre în tratative cu Ministerul Apărării Naționale (la un moment dat spune Frontul Apărării Naționale) pentru a-l împiedica pe Ceaușescu să reorganizeze un guvern. Dacă vreunul din cititorii blogului poate identifica persoana și eventual grupul care dorea să pătrundă în Palat pentru tratative, rog să adauge informațiile prin comentarii la acest articol.
După răsturnarea lui Ceauşescu, a început să emită şi Televiziunea Timişoara. Reporterii au făcut o vizită şi în spitalul de ortopedie din Timişoara, unde au filmat răniţii revoluţiei care erau în acest spital. Sînt imagini realizate chiar în decembrie 1989, martorii aveau memoria proaspătă şi nu avusese nimeni timp să se consulte cu un avocat despre ce să declare. Fiind membru în asociaţia „17 Decembrie”, îi cunosc personal pe unii din aceşti răniţi. La transcrierea înregistrării am indicat numele lor atunci cînd am putut să-i recunosc. Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.
Actualizare 17 noiembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.com
Continui prezentarea documentelor legate de cazul Laszlo Tokes cu chitanţa de 20000 lei, care atestă primirea unor bani de la susţinători. Salariul mediu în 1989 era cam de 3000 de lei. N-am văzut documentul original, dar acesta a fost popularizat de reprezentanţi ai fostei Securităţi. Facsimilul de mai jos, împreună cu traducerea, este din cartea lui Tinu Radu – „Timişoara. No comment”. După conflictul cu episcopul de Oradea, Tokes nu mai primea salar. „Am primit acei 20000 lei în urma unei colecte între oameni buni care s-au solidarizat cu mine şi bineînţeles n-au vrut să se ştie de unde provin banii”, îmi spunea Tokes în interviul pe care mi l-a dat, a cărui înregistrare video o prezint mai jos. Pe lîngă problema celor 20000 de lei, în interviu l-am întrebat şi de sprijinul de la organizaţia elveţiană HEKS, despre care găsisem însemnare în procesul verbal al consiliului parohial reformat din 4 septembrie 1989 (vezi facsimilul, în ungureşte, mai jos).
Tinu Radu, locţiitor al şefului Securităţii Timiş şi ofiţer care a avut direct în sarcină cazul Tokes, scria în cartea menţionată mai sus: „Cazul lui [Tokes – nota mea], tipic de trădare, a fost, zic eu, lucrat cu profesionalism. Nefinalizarea lui prin arestare în momentul în care aveam dovezile trădării – chitanţa olografă de 20000 lei (atenţie! în ’89 octombrie) şi două pagini cu informaţii, toate găsite la ieşirea din ţară la doi cetăţeni maghiari, cadre ale serviciilor de specialitate din ţara vecină, s-a datorat lui N. Ceauşescu care nu a aprobat măsura propusă de noi, avînd în vedere situaţia politică internaţională din momentul respectiv”.
Întrebarea care se pune este dacă informaţiile transmise de Tokes aveau caracter de secret de stat, ceea ce ar fi justificat arestarea propusă de securitate, conform legislaţiei în vigoare în 1989. Un banc al epocii vorbea despre cazul lui Bulă, osîndit la 10 ani şi o lună închisoare pentru că a spus că Nicolae Ceauşescu e tîmpit. O lună a primit pentru insultă, 10 ani pentru dezvăluirea secretului de stat.
După cum îmi spunea Iosif Kabai, apropiat a lui Tokes, banii respectivi fuseseră aduşi de un preot din Ungaria, iar după ce autorităţile au descoperit asta, l-au ameninţat pe Tokes cu trimiterea în judecată pentru spionaj sau delapidare.
