Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

NUP-ul dat de Procuratura Militară Timişoara la plîngerea mea septembrie 24, 2012


Imediat după revoluţia din 1989 am făcut la Procuratura Militară Timişoara o plîngere legată de bătăile la care fusesem supus în timpul anchetei. Mi-am scos şi certificat medico-legal ca să dovedesc acestea.

Printr-o rezoluţie nedatată, procurorul militar Petru Izdrescu, care conducea pe atunci Procuratura Militară Timişoara, a dat NUP la plîngerea mea. „Soluţia nu se comunică reclamantului” a precizat domnia sa. Mi s-a comunicat soluţia abia acum, în 2012, cînd am cerut copii după actele din dosarul meu, dar ştiam că plîngerea n-a avut nici o urmare, deşi fusesem chemat la procuratură pentru confruntare cu unul dintre cei pe care-l identificasem că m-a bătut – locotenent major Filipescu Ioan. Acesta apare şi pe lista celor pe a căror arme s-au găsit urme de funingine la controlul făcut în ianuarie 1990 (linc). Reproduc mai jos rezoluţia respectivă. Cînd a fost copiată la xerox, la marginea paginii unele litere n-au mai ieşit la copie. Completez cu paranteze drepte ceea ce deduc că era scris în porţiunile lipsă din copie, iar cu paranteze drepte între litere cursive adaug comentarii ale mele.

Procuratura Militară Timişoara
Dosar 619/P/1989

REZOLUŢIE

Maior de justiţie Izdrescu Petru, procuror şef la Pr[ocura]tura Militară Timişoara.

Examinînd dosarul penal cu nr. de mai sus privind pl[înge]rea lui MIOC MARIUS, domiciliat în Timişoara str. […] jud. Timiş împotriva lt. major FILIPESCU ION de la Poliţia jude[ţului] Timiş pentru săvîrşirea infracţiunii de purtare abuzivă p.p. […] al. 2 [de fapt plîngerea era împotriva tuturor celor care m-au bătut, din care am putut să identific două persoane, una fiind Filipescu; n-am precizat în plîngere încadrarea juridică, această încadrare fiind făcută de procuror şi îngăduind aplicarea decretului de amnistie dat de Ion Iliescu în ianuarie 1990]

CONSTAT

Numitul MIOC MARIUS în plîngerea înaintată arată că [în] seara zilei de 16.12.1989 în timp ce se afla în zona Gării de [Nord] a fost reţinut de doi lucrători de poliţie şi transportat la s[ediul] Poliţiei judeţene de pe strada „Leontin Sălăjan” [azi Take Ionescu]. Atît în timpul transportului cît şi pe timpul cît se afla în sediul Inspector[atului] Judeţean arată că a fost bătut de lucrători de poliţie, pe care [nu îi] cunoaşte. (more…)

 

Declaraţie a mea din timpul revoluţiei septembrie 17, 2012


Dosarul care mi-a fost întocmit în decembrie 1989 s-a păstrat. Ceea ce l-a salvat de la distrugere a fost ducerea sa la Bucureşti, de către locotenent-colonelul Caraşcă, care trebuia să predea nişte dosare, printre care şi al meu, lui Iulian Vlad, conform declaraţiei de martor a maiorului de securitate Gheorghe Sălăjan din procesul revoluţiei din Timişoara (linc). „Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale”, spunea despre aceste cercetări, la acelaşi proces, martorul Gheorghe Diaconescu (linc), fost procuror general adjunct al RSR.

De la Parchetul Militar Timişoara am primit recent o copie a declaraţiei mele dată în 19 decembrie 1989, pe formular tipizat de învinuit/inculpat. Scrisul de pe declaraţie aparţine anchetatorului meu – locotenentul major Ioan Filipescu, care şi iscăleşte declaraţia sub titulatura „organ de cercetare penală”. Cu mîna mea e scrisă doar ultima propoziţie – „aceasta e declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez personal”, în rest totul e scris de către Filipescu. Cînd mă punea pe mine să scriu o declaraţie, eu trăgeam de timp cît puteam, scriam cu maximă încetineală, de parcă eram semianalfabet. Nu aveam nici un interes să mă grăbesc, că nu erau semne că dacă isprăvesc de scris declaraţia mi se va da drumul. Grăbindu-mă, i-aş fi dat mai mult timp anchetatorului să-mi pună întrebări şi să mă bată, ceea ce nu era în interesul meu. Văzînd cum trag de timp Filipescu a hotărît să scrie el, pe baza a ceea ce eu deja spusesem, iar eu doar să scriu fraza finală de confirmare şi să semnez. (more…)

 

Verificarea armamentului securităţii şi miliţiei din Timişoara septembrie 3, 2012


În 8 ianuarie 1990, o comisie formată din cadre ale Ministerului Apărării Naţionale formată din căpitan Mihai Diaconu, locotenent-colonel Ştefan Demeter, maistru militar Ambrosie Pantea, plutonier Vasile Ciuhan, plutonier Vasile Cuciureanu şi sergent major Gabriel Rotaru, a verificat armamentul cadrelor de miliţie şi securitate din judeţul Timiş. Pe multe arme s-au găsit urme de funingine, ceea ce arată că s-a tras cu ele, dar nu s-a putut stabili cînd şi în ce împrejurări, şi dacă s-a tras în aer sau în manifestanţi. Nici în cazul armelor care n-au avut urme de funingine, nu se poate trage o concluzie definitivă, deoarece aceste urme dispar dacă arma este curăţată. Regula generală în 1989 era ca armamentul să fie curăţat după folosire, dar în decembrie 1989 evoluţia rapidă a evenimentelor a făcut ca această regulă să se neglijeze.

Documentul pe care-l reproduc aici nu constituie o dovadă pe baza căreia s-ar putea trage concluzii cu privire la cei care ar fi tras în populaţie în timpul revoluţiei, ci doar un indiciu care, dacă nu se coroborează şi cu alte dovezi, nu poate demonstra nimic. Consider însă documentul interesant, de aceea îl reproduc aici. (more…)