Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Duba cu arestaţi din 22 decembrie 1989 octombrie 5, 2015


IMG_0320_ordinNuta_dubaÎn cărţile în care mi-am povestit propria implicare în revoluţie („Falsificatorii istoriei”, „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, iar mai recent în Revoluţia română explicată pentru to(n)ţi – linc şi „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!” – linc) am arătat că în 22 decembrie 1989 am evadat dintr-o dubă de miliţie care se îndrepta spre marginea oraşului. În revista „Expres”, domnul lt-col. Petre Izdrescu, şeful Procuraturii Militare Timiş, explica: „În 22 decembrie 1989 Macri a transmis prin brigada de grăniceri ordinul ca unitatea din Foeni, localitate aflată la graniţa cu Iugoslavia, să fie prevenită despre sosirea unei dube cu 16 persoane, care trebuie lăsate să treacă granţia. Cine erau aceste 16 persoane? În data de 20 decembrie, sub presiunea maselor, fuseseră eliberaţi arestaţii, cu excepţia acestora şaisprezece, pe care generalul Macri, conform planului elaborat anterior împreună cu dictatoarea, îi destinase aruncării peste graniţă, pentru ca ulterior dispariţiile de persoană (să ne amintim de cadavrele incinerate despre care lumea nu ştia încă nimic) să poată fi trecute pe lista celor fugiţi (…) Contrar ordinului primit, grănicerii au întărit paza, decişi să nu permită nimănui, în acele zile tulburi, să treacă. Duba nici n-a mai ajuns la Foeni, subofiţerii susţin că ei au eliberat pe drum arestaţii, iar aceştia spun că ei au sărit din autodubă” (Brînduşa Armanca – „Schimbarea măştilor a fost meseria lor de o viaţă”, interviu cu procurorul şef al procuraturii Militare Timiş, în revista „Expres” din 13 aprilie 1990). (more…)

 

Arestat de la serviciu decembrie 18, 2013


copertarcumafostDin cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau declaraţia lui Ioan Geangu, persoană care a fost închisă în aceeaşi celulă cu mine, în subsolul Inspectoratului M.I. Timiş.

Ioan Geangu s-a născut în 20 ianuarie 1950 la Bacău. În 1989 era electrician auto la IELIF Timişoara (secţia Moşniţa Veche). Cred că avea acelaşi loc de muncă şi în 1995, cînd i-am luat declaraţia de mai jos. Faptul că a fost arestat de la serviciu şi nu în stradă mi se pare concludent. În procesul „celor 25” s-a pretins că strîngerea de informaţii pe care o făcea securitatea nu a avut legătură cu represiunea.

Geangu Ioan: Duminică m-am întors din judeţul Bihor cu maşina prietenului Hîrţa Ioan. Seara am auzit scandal, focuri de armă, şi am ieşit în stradă pe Calea Buziaşului. Aici m-am întîlnit cu prietenul Doru Berejovschi. La început eram doar vreo 20 de persoane. Am mers printre blocuri şi am mai adunat lume (pînă la vreo 150 de demonstranţi).

Pe Calea Buziaşului, după sensul giratoriu, am făcut o baricadă din containere şi pietre de bordură, ca să nu poată trece armata dacă vine dinspre Buziaş. Strigam lozinci împotriva dictaturii. Din oraş a venit un grup de demonstranţi care au spus că peste tot s-au spart vitrine, de ce aici nu?, iar apoi au aruncat cu pietre în vitrine. S-a spart alimentara, tutungeria, librăria şi s-a dat foc la tutungerie.

De pe strada Lidia (Venus) a apărut o dubă de miliţie. Erau vreo 7 miliţieni care au coborît din dubă, s-au desfăşurat în linie şi au început să tragă. Noi ne-am împrăştiat, ne-am ascuns printre blocuri şi am început să aruncăm cu pietre. După un timp ne-am adunat iar în stradă, cînd am văzut că miliţienii se retrag. Ei au tras din nou şi l-am văzut pe Doru Berejovschi împuşcat în mînă iar pe o femeie împuşcată în pulpa piciorului. (more…)

 

Reţinut pînă în 22 decembrie august 8, 2012


Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau mărturia lui Mihai Sandu, cu care am fost coleg de celulă în beciul Miliţiei judeţene. În timp ce în 20 decembrie 1989 arestaţii aflaţi la penitenciar au fost eliberaţi, ceea ce a şi contribuit la mitul „Timişoara – oraş liber din 20 decembrie” (linc), în beciurile miliţiei judeţene (clădire comună cu a securităţii) au rămas mai departe revoluţionari arestaţi, cărora nu li s-a dat drumul decît după fuga lui Ceauşescu.

Mihai Sandu s-a născut în 2 august 1966 în comuna Tudora (judeţul Botoşani). În 1989 era excavatorist la IELIF, iar în 8 iulie 1995, cînd am discutat cu el pentru această declaraţie, era şofer la Aquatim. Iată declaraţia sa (cu litere cursive între paranteze drepte sînt adăugirile mele):

Sîmbătă 16 decembrie 1989 pe la 18,30-19 m-am întors cu trenul de la Dudeştii Noi. Nu circulau tramvaiele. Am luat-o pe jos pînă în Piaţa Maria. Acolo erau o mulţime de oameni care discutau despre cazul Laszlo Tokes. Eu cu soţia, copilul şi cumnata am rămas acolo. (more…)

 

Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieşiu octombrie 23, 2009


Vicepreşedintele Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu, a lansat un nou apel, de astă dată către ambasadorul SUA, căruia îi cere o audienţă pentru a-i prezenta un apel pentru condamnarea internaţională a comunismului. Scrisoarea domnului Ilieşiu, la care au aderat 36 de organizaţii civice şi sindicale, e prezentată pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” (linc).

Delegaţia care ar urma să discute cu ambasadorul american (sau o fi discutat deja?) este mai cuprinde, pe lîngă domnul Ilieşiu, pe: Teodor Mărieş, preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”, George Costin, declarat „preşedinte executiv” al Blocului Naţional al Revoluţionarilor (este vorba de organizaţia care îl are ca preşedinte de onoare pe Ion Iliescu; conducerea anunţată în presă după ultimul congres al acesteia nu-l includea însă pe George Costin, fie a dezinformat presa, fie în actele depuse la tribunal după congres e o altă conducere decît ceea ce s-a discutat la congres, de faţă cu presa), Antonie Popescu şi Ionuţ Matei, avocaţi ai asociaţiei „21 Decembrie”, Liviu Antonesei, Florian Mihalcea, preşedinte al Societăţii „Timişoara”.

Un lucru mă deranjează însă în scrisoarea domnului Ilieşiu: Afirmaţia categorică că „nimeni nu a fost trimis în judecată pentru masacrul din decembrie 1989”. Această afirmaţie reprezintă o minciună sfruntată. Au fost o mulţime de procese legate de revoluţia din 1989. Numai referitor la revoluţia din Timişoara, avem următoarele cazuri, prezentate de mine în cartea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)”: (more…)