Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)

 

27 decembrie 1989: Constituirea Comitetului Municipal Timişoara al FSN martie 2, 2012


După ce Frontul Democratic Român din Timişoara acceptase să se subordoneze CFSN-ului (linc), în 27 decembrie 1989 se constituie Comitetul Municipal Timişoara al FSN, care avea să fie practic consiliul local al oraşului pînă la organizarea unor alegeri, în ianuarie 1990 (linc), alegeri devenite necesare după manifestaţiile de stradă din 12 ianuarie 1990 care au dus la îndepărtarea de la conducerea judeţului a liderului revoluţionar Lorin Fortuna (linc).

„Luptătorul Bănăţean” din 28 decembrie 1989 consemnează componenţa acestui comitet municipal FSN. Reproduc şi eu articolul respectiv. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat informaţii suplimentare despre unii din cei aflaţi pe această listă.

Constituirea Comitetului Municipal Timişoara al Frontului Salvării Naţionale

Ieri, 27 decembrie, s-a cosntituit Comitetul municipal Timişoara al Frontului Salvării Naţionale, din care fac parte:

– Ivan Ştefan, preşedinte
– Marcu Ioan, vicepreşedinte [devenit apoi senator FDSN şi PRM]
– Alămureanu Pompiliu, vicepreşedinte [în 1990 avea să devină pentru cîteva luni primar al Timişoarei]
– Ghilea Aurel, secretar (more…)

 

26 decembrie 1989: Frontul Democratic Român din Timişoara acceptă să se subordoneze CFSN-ului iunie 2, 2011


„Luptătorul Bănăţean” din 27 decembrie 1989 anunţă vestea că Frontul Democratic Român din Timişoara a acceptat să se subordoneze Consiliului Frontului Salvării Naţionale. S-a format, prin urmare, Consiliul Judeţean Timiş al FSN care a condus judeţul imediat după revoluţie. Ziarul pretinde că ar fi existat o adunare generală a FDR care ar fi hotărît integrarea acestuia în FSN. Personal am îndoieli şi bănuiesc că a fost o hotărîre luată de capul lui de Lorin Fortuna, preşedintele FDR. Hotărîrea a stîrnit nemulţumiri care au culminat în 12 ianuarie 1990 cu manifestaţii de stradă care au dus la înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş (linc) şi ulterior la organizarea de alegeri (linc) – Timişul fiind singurul loc din ţară unde în ianuarie 1990 s-au organizat alegeri.

CFSN Timiş nou format era dominat de membrii FDR, dar se aflau în componenţa acestuia şi persoane fără rol deosebit în revoluţie (de pildă, Florentin Cârpanu, director al combinatului de creştere a porcilor Comtim).

Iată componenţa CFSN Timiş astfel format:

Preşedinte Lorin Fortuna

Vicepreşedinţi Tudorin Burlacu şi Petrişor Morar

Secretar Ştefan Ivan

Membrii: Lucia Atanasiu, Ionel Barna, Liviu Băcanu, Ioan Bordoş, Barna Bodo, Florentin Cârpanu, Dorel Curuţiu, Alexandru Ciura, Romeo Dunca, Mihai Dragomirescu, Viorel Florescu, Arcadie Giurgev, Ion Gîrdan, Dorin Goţia, Constantin Ghinea, Mihai Haidău, Claudiu Iordache, Radu Ionescu, Filomenia Iliescu, Ioan Marcu, Adrian Mezaroş, Daniel Mîndrilă, Luminiţa Milutin, Mihaela Munteanu, Nicolae Negoescu, Sorin Oprea, Constantin Posa, Manole Popa, Constantin Popa, Petre Petrişor, Crîstea Petrea, Nicolae Predonescu, Gerhardt Puri, Mircea Roman, Gheorghe Roată, Mihai Rădoi, Ioan Stroie, Dan Sobor, Dan Solar, Maria Trăistaru, Cristina Urichianu, Ionel Ursulescu, Corneliu Vazianu, Pintea Vasile, Ioan Vortulaş, Ion Vintilă, Valentin Vîrtan, Emil Vlădescu. (more…)