Am mai publicat pe acest blog articole despre minirevoluţia din noiembrie 1989 din Chişinău, care a dus la schimbarea prim-secretarului Partidului Comunist din Moldova Simion Grosu cu Petru Lucinschi. Vezi:
– 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească
– 7 şi 10 noiembrie 1989: ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău
În completarea acestor articole prezint nişte comentarii şi relatări ale săptămînalului „Literatura şi Arta”, singura publicaţie de la Chişinău care avusese curajul să se opună propagandei oficiale, care îi înfăţişa pe manifestanţi exclusiv ca nişte huligani. De remarcat că săptămînalul pomeneşte de o tactică a autorităţilor comuniste: valul de adunări ale colectivelor de muncă în care se condamnau acţiunile „extremiştilor”. Exact cum va proceda şi Ceauşescu în decembrie 1989, după evenimentele din Timişoara.
Acum, cînd ţipătul sfîşietor al mamei secerate de măciuca soldatului – al mamei care, în cădere, îşi acoperă cu trupul copilul luat cu cîteva minute în urmă de la grădiniţă – acum deci, cînd ţipătul ei, după 13 zile, scade în intensitate; acum cînd implorările pensionarului („Za şto biote menea, sînovia!?”) ce a avut imprudenţa să-şi facă promenada de seară pe lîngă M.A.I. aproape că a devenit o şoaptă; acum cînd leşinul adolescentului bătut pînă la învineţire se estompează şi se destramă în imaginaţia noastră omenească, – se cuvine să privim cu un ochi lucid nu numai desfăşurarea cronologică a tulburărilor din 10 noiembrie, ci şi modul cum au fost comentate acestea, mai cu seamă în ultimele zile, de presa de limbă rusă. Continuă lectura