Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu septembrie 12, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în dimineața de 22 decembrie 1989, sinuciderea fostului ministru al apărării Vasile Milea, numirea lui Stănculescu în funcția de ministru, ședința C.P.Ex. din dimineața de 22 decembrie și fuga Ceaușeștilor din clădirea CC. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada

În ceea ce privește moartea generalului Vasile Milea, Parchetul concluzionează că a fost o sinucidere. „S-a realizat chiar şi o reconstituire a stării de fapt existente şi s-a conchis că scenariul asasinării ministrului apărării s-a dovedit imposibil, singura concluzie viabilă fiind aceea a sinuciderii”. Se citează din nou din raportul Comisiei Senatoriale (care, reamintesc, a fost boicotată la Timișoara): „Dacă gl. Milea ar fi executat întocmai ordinul lui Ceauşescu şi ar fi deschis focul cu tot armamentul asupra revoluţionarilor, am fi avut mii de victime şi poate întreaga acţiune ar fi fost înecată în sînge”. Se susține astfel că regimul comunist ar fi fost capabil în 22 decembrie 1989 să oprească revoluția. Pentru mine, care în 16 decembrie 1989 m-am alăturat revoluției lîngă casa preotului Laszlo Tokes cînd erau acolo sub 200 de persoane, cu gîndul că e foarte posibil să răsturnăm regimul (nu știam sigur că vom izbuti să-l răsturnăm, dar consideram asta ca o variantă deplin posibilă), ideea că regimul ar mai fi putut să oprească revoluția în 22 decembrie 1989, după ce deja se revoltaseră mai multe orașe din țară și ieșiseră în stradă zeci de mii de bucureșteni, mi se pare aberantă. De altfel, însăși declarația lui Stănculescu, citată de Parchet, spune că la acel moment rezistența era inutilă și că printre cei din C.C. era o „panică pe care nu o vezi decît poate o singură dată în viaţă”.

Dar pe lîngă ce scrie Comisia Senatorială sînt amintite și cercetări proprii făcute de Parchet. Se lansează ipoteza: „Este foarte probabil ca încă înaintea sinuciderii ministrului apărării, pe fondul nemulţumirilor privind eficienţa represiunii, comandantul suprem să fi luat decizia numirii gl.lt. Stănculescu în funcţia de ministru al apărării”. Se sugerează astfel, fără să se spună explicit, că Milea s-ar fi sinucis după ce și-a dat seama că a căzut în dizgrația lui Ceaușescu. Martorul Silviu Curticeanu enumeră astfel ipotezele motivului sinuciderii lui Milea: „Ori s-a speriat de faptul că Ceauşescu l-a ameninţat că îl pune în faţa plutonului de execuţie, ori a văzut că armata nu-i mai răspunde şi nu mai poate face nimic, sau pentru că ştia că şi armata poartă o vină în legătură cu cele întîmplate”. (more…)

 

Ion Coman: „Îmi recunosc în întregime vinovăția… că am transmis ordinul dictatorului de a se deschide foc împotriva demonstranților… Adaug însă că alături de mine răspund direct pentru deschiderea focului în Timișoara, în primul rînd generalii Nuță și Gușe, cărora eu le-am ordonat să tragă” decembrie 6, 2017


Ion Coman, conducătorul represiunii revoluției de la Timișoara, a dat în 16 ianuarie 1990 o declarație în cadrul urmăririi penale pe care am găsit-o pe saitul dosarelerevolutiei.ro. Declarația este la dosarul „procesului celor 25” al revoluției din Timișoara și o pun acum și la dispoziția cititorilor acestui blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Coman a fost osîndit la proces la 15 ani de închisoare. A ispășit efectiv 3 ani și 3 luni, fiind grațiat de președintele Emil Constantinescu.

Procuratura GENERALĂ – Direcția Procuraturilor Militare
Dosar nr.517/P/1989

DECLARAȚIE
a învinuit/inculpat ION COMAN

astăzi 16 luna ianuarie 1990 a cărui identitate s-a stabilit prin Buletinul de identitate nr. ………. eliberat de ……

Numele și prenumele… ION COMAN
Porecla …
Data nașterii (anul, luna, ziua)… 25 martie 1926
Locul nașterii… com. Asan-Aga, jud. Teleorman
Numele și prenumele părinților… Petre și Ioana
Cetățenia… română
Studii… Academia Militară
Situația militară (grad ctg. și centrul militar de care aparține)… satisfăcut – Gral colonel
Locul de muncă ……….
Ocupația… secretar al CC al PCR
Stare civilă (căsătorit, necăsătorit, nr. copiilor)… căsătorit, fără copii minori
Numele și prenumele înainte de căsătorie…
Averea ce posedă… în jur de 300000 lei, pe librete CEC cu soția
Domiciliul… București (…)
Antecedente penale (instanța, faptul, data)… nu are
Apărător…

După ce i s-a adus la cunoștiință obiectul cauzei și i s-au explicat drepturile sale procesuale conform art. 202 al. 3 C. pr. pen. i s-a pus în vedere să declare tot ce știe cu privire la fapta și învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta și care constă în genocid și complicitate la subminarea economiei naționale (more…)

 

Recursul extraordinar în cazul Postelnicu-Bobu-Dincă-Mănescu. Ion Dincă: „Pentru viaţa a 2000 – 3000 de demonstranţi nu trebuie pusă în pericol societatea socialistă” aprilie 11, 2014


PostelnicuRecExtr01Foştii demnitari comunişti Tudor Postelnicu (fost ministru de interne), Emil Bobu, Ion Dincă şi Manea Mănescu (membri ai biroului permanent al C.P.Ex.) au fost judecaţi după revoluţie pentru participare la încercarea de reprimare a acesteia.

Sînt de remarcat constatările din cadrul acestui proces cu privire la afirmaţia făcută de Ion Dincă – „pentru viaţa a 2000 – 3000 de demonstranţi nu trebuie pusă în pericol societatea socialistă” – cît şi implicarea lui Tudor Postelnicu în trimiterea unor trupe speciale la Sibiu pentru reprimarea manifestanţilor, la cererea lui Nicu Ceauşescu. Procurorul Valer Marian făcea la ani de zile întîrziere supoziţii aberante despre cei care urcaseră în avionul Rombac Bucureşti-Sibiu (linc), deşi Postelnicu dăduse declaraţii despre aceştia la scurt timp de la revoluţie.

Pe celălalt sait al meu, documente1989, am prezentat sentinţa de primă instanţă (linc) din acest proces. Procesul s-a finalizat însă abia în 1993, după un recurs extraordinar. Prezint acum hotărîrea Curţii Supreme de justiţie luată în urma acestui recurs extraordinar.

ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
În compunerea prevăzută de art. 39 alin. 2 şi 3 din Legea pentru organizarea judecătorească

Decizia nr. 64           Dosar nr. 169/1992

Şedinţa publică de la 26 aprilie 1993

Preşedinte: Emil Gherguţ – judecător
Mircea Aron – judecător
Gheorghe Bucur – judecător
Gabriel Ionescu – judecător
Nicolae Ionescu – judecător
Ştefan Mateescu – judecător
Gheorghe Toader – judecător
Alexandru Grigorie – procuror
Vasile Gheorghiescu – consultant juridic şef

S-a luat în examinare recursul extraordinar declarat de procurorul general împotriva sentinţei nr. 2 din 2 februarie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi deciziei nr. 14 din 21 mai 1990 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia militară.

Dezbaterile au avut loc la data de 29 martie 1993, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, iar pronunţarea deciziei s-a amînat pentru astăzi 26 aprilie 1993.

CURTEA

Asupra recursului extraordinar de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 2 din 2 februarie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, au fost condamnaţi inculpaţii:

Postelnicu Tudor (născut la 13 noiembrie 1931, în comuna Praviţa de Sus, judeţul Prahova, fiul lui Constantin şi Elena, absolvent al Academiei de Ştiinţe Economice, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Bucureşti (…) în prezent arestat în cauza de faţă);

(more…)

 

Generalul Marin Oană – relatare despre revoluţia din Bucureşti decembrie 19, 2013


Oana_decl01Reproduc aici o declaraţie olografă a generalului Marin Oană, în 1989 locotenent-colonel şi comandant al regimentului 1 mecanizat Bucureşti, dată parchetului în dosarul revoluţiei. Respectiva declaraţie am depus-o şi la dosarul procesului prin care Oană doreşte să-şi recapete certificatul de revoluţionar. În data de 3 noiembrie 2009 Oană a dat o declaraţie scurtă, pe care n-o mai reproduc, în care spune că începînd cu 4 noiembrie va face declaraţii mai complete, ceea ce a şi făcut. Declaraţia e destul de amănunţită, ceea ce mă face să cred că Oană a avut la dispoziţie şi nişte însemnări ale sale mai apropiate în timp de momentul revoluţiei.

În declaraţie e descrisă perioada 17-25 decembrie 1989. Sînt pomenite primirea alarmei de luptă, trimiterea trupelor împotriva demonstranţilor pe 21 decembrie, retragerea în cazărmi pe 22 (Oană spune că a fost făcută din proprie iniţiativă, fără vreun ordin de la superiori), ordinul venit de la Stănculescu în 22 (rezultă de aici că acesta avea comanda efectivă a armatei la acea dată) de a merge la TVR, situaţia de la TVR în care „cadrele şi militarii în termen, în 10-15 minute am luat pumni şi palme ce nu am luat toată viaţa” şi cele întîmplate la TVR, inclusiv amănunte despre aducerea acolo a lui Nicu Ceauşescu sau „întîlnirea de taină” care s-a desfăşurat în cabinetul directorului TVR între unii lideri ai FSN (aici nu e limpezit de unde ştie Oană ce s-a discutat la acea întîlnire, din moment ce nu spune că ar fi participat la ea).

DECLARAŢIE      [notă procuror militar: 04.11.2009 Dată în prezenţa mea]

1. Subsemnatul Oană Marin, fiul lui Florea şi Maria, născut la 20.06.1946 în localitatea Alexandria, judeţul Teleorman, CNP (…), cu domiciliul în Bucureşti (…) dau următoarea declaraţie.

2. În perioada martie 1986 – aprilie 1990 am fost comandantul R 1 Mc [regimentului 1 mecanizat] (UM 01210 Bucureşti) dispusă în str. Antiaeriană nr. 4-6, sector 5, unitate care a participat direct şi nemijlocit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

3. În continuare voi prezenta în ordine cronologică, pe zile, momente şi ore, activitatea desfăşurată în perioada 17-26.12.1989. (more…)

 

Habarnistul Traian Băsescu vorbeşte despre revoluţie: „Cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului?”. Nicolae Ceauşescu (17.12.1989): „Ce-au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras?” mai 17, 2013


CPEx17dec_RL100190_1
Preşedintele Traian Băsescu a confirmat prin decret numirile procurorilor şefi propuşi de Ministerul Justiţiei (linc). Procuror general va fi Tiberiu Mihail Niţu, cel pe care cu nu multă vreme în urmă acelaşi Băsescu îl considera nepotrivit pentru funcţie (linc), punct de vedere împărtăşit şi de CSM (linc). Se spunea atunci că Tiberiu Niţu nu s-a remarcat prin nici un dosar serios pe care l-ar fi instrumentat, prin nici un fel de infractori deosebiţi a căror vinovăţie ar fi fost dovedită de domnia sa. Între timp însă, atît Consiliul Superior al Magistraturii cît şi preşedintele Băsescu şi-au schimbat părerea şi au ajuns la concluzia că Tiberiu Niţu este cel mai vrednic procuror român, care merită deci să fie şeful tuturor procurorilor. Probabil că în cele cîteva luni care au trecut de la respingerea candidaturii sale, domnul Niţu a avut nişte rezultate deosebite în muncă, care au contribuit la schimbarea atitudinii factorilor de decizie cu privire la domnia sa.

Cu prilejul numirii domnului Niţu, preşedintele Băsescu a arătat o preocupare surprinzătoare pentru domnia sa: revoluţia din 1989. Anume legat de acest subiect şi de nimic altceva a avut domnul Băsescu nişte pretenţii faţă de Tiberiu Niţu. „Pentru domnul Niţu am avut o solicitare specială care este o restanţă din vremea doamnei Kovesi. Clarificarea a măcar a două aspecte din Revoluţie: cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului, cu muniţie de război. Sînt de acord că e dificil să stabileşti care e militarul care a tras, dar istoria are dreptul să consemneze în ce cadru s-a luat decizia ca armata să fie scoasă împotriva manifestanţilor. E un răspuns pe care dl. Niţu trebuia să mi-l dea până anul viitor. A doua: care este cadrul în care s-a luat decizia înarmării gărzilor patriotice cu muniţie de război. Sînt decizii esenţiale care au generat peste 1.000 de victime. Pentru ce s-a întîmplat la Bucureşti nu ştim mare lucru”, a declarat Băsescu. (more…)

 

Tudor Postelnicu şi Ion Dincă, arestaţi şi anchetaţi în sediul CC (video) februarie 2, 2011


Din filmul „Videogramele unei revoluţii” de Andrei Ujică şi Harun Farocki prezint un fragment despre arestarea şi anchetarea în sediul CC, în 22 decembrie 1989, a ministrului de interne ceauşist Tudor Postelnicu şi a lui Ion Dincă, alt înalt demnitar ceauşist.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Căinţă şi sfidare – Nomenclatura comunistă în puşcărie. Nicu Ceauşescu, şeful arestaţilor. Ion Dincă îşi exprimă profunde regrete iulie 27, 2010


Ziarul „Adevărul” din 19 ianuarie 1990 publica un dialog dintre ziaristul Sergiu Andon şi procurorul general al României Gheorghe Robu despre comportamentul în puşcărie a membrilor C.P.Ex. şi al copiilor familiei Ceauşescu. „Respectînd cerinţele de secret inerente urmăririi penale, ne-am interesat totuşi de comportamentul celor vinovaţi în noua lor calitate – de arestaţi – ştiut fiind că adevărata fire a persoanelor se dezvăluie cel mai bine în situaţii limită”, scrie ziarul.

(more…)

 

Culisele revoluţiei (8). Măgureanu: „Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea” (video) iulie 9, 2010


A 8-a parte a emisiunii „Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele şapte părţi ale emisiunii:
Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”.
Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
Măgureanu: „Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR, despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2): Elena Ceauşescu i-a chemat pe Bobu şi Postelnicu şi le-a zis ca aceste cadavre să nu mai existe (audio) februarie 26, 2009


Alt fragment din mărturia depusă în 13 iunie 1991 de Gheorghe Diaconescu, fost prim-adjunct al procurorului general al RSR, în „procesul celor 25” legat de revoluţia din Timişoara. În acest fragment martorul vorbeşte despre ceea ce i-a povestit ministrul de interne Tudor Postelnicu despre incinerarea cadavrelor.

Urmăreşte şi celelalte fragmente din mărturia lui Gheorghe Diaconescu postate pe acest blog:
Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale
Despre incinerarea cadavrelor din Timişoara (1)

Legat de problema cadavrelor incinerate, citeşte şi „Misterul” celor 40 de cadavre.

Ascultă mărturia lui Gheorghe Diaconescu (7 minute 34 secunde)

Transcriere înregistrare:

00:00 Gheorghe Diaconescu: …care este adevărul, pentru că i-am cerut aceste măsuri speciale domnului Tilincă, şi cu toate că aveam încredere desăvîrşită în el, nu i-am spus şi motivul care m-a determinat să-i cer acest lucru, iar el nu m-a întrebat. Mă temeam de orice fel de greşeală pe care putea eventual s-o facă. Deci, pe 22, i-am transmis că de-acuma poate să le scoată, să le trimeată la Procuratura Militară. Domnul procuror de şedinţă, care este [de] la Timişoara, ştie că aceste dosare au parvenit Procuraturii Militare, pînă în jur de 27-28 decembrie şi că pe baza lor s-au făcut identificările cele mai multe în acea perioadă. Iar aceste dosare se găsesc, dacă nu v-au fost înaintate, se găsesc şi în prezent la Procuratura Militară Timişoara.
Adevărul, însă, în legătură cu ce a fost la Timişoara nu l-am aflat decît în 25 sau 26 de decembrie 1989. În acea vreme, procuratura avea fixaţia de a descoperi teroriştii, acei “supermeni” de care aţi auzit şi dumneavoastră, iar printre alte surse de intoxicare a noastră erau şi transmisiile prin Mihai Pacepa, pe postul Europa Liberă, care ne sfătuia să descoperim planul “ZZ”. În noaptea de 24 spre 25, sau 25 spre 26, nu-mi mai reţin, dar dv. o să vedeţi, că sînt declaraţiile datate, am fost chemat de domnul Militaru, era ministrul Apărării atuncea, şi care audiase o asemenea pastilă toxică a lui Pacepa şi mi-a cerut să stau de vorbă cu persoanele care pot spune ceva despre planul “ZZ”. Ştiţi foarte bine că în timpul acela se trăgea în continuare. Dacă m-am deplasat la Minister cu un TAB, nu se putea merge altfel. Şi am stat de vorbă, în cursul nopţii, cu Dincă, poate în aceeaşi noapte sau poate de dimineaţă, nu mai ştiu, cu domnul Postelnicu. Am rămas cu aproape convingerea că nici unul nici altul nu ştiau nimic şi poate nici nu exista acest Plan “ZZ”. La plecare, eram însoţit de un procuror, că fiecare… nu erau “inculpaţi”, pentru că “inculpaţi” au fost foarte tîrziu. Procuratura… foarte tîrziu… nu Procuratura i-a reţinut, pentru că nu erau nici fapte, nici probe. Unii inculpaţi şi acuma mă mai învederează că există o distanţă între momentul reţinerii lor efective şi momentul apariţiei mandatului, dar nici în cazul dînşilor sau nici în alte cazuri nu puteam da mandate fără fapte, fără probe care să aibe relevanţă. Deci am avut efectiv nişte conversaţii şi cu dl. Dincă şi cu dl. Postelnicu, iar în finalul discuţiei cu domnul Postelnicu, chiar în momentul în care vroiam să plec, i-am spus: “Domnu’ Postelnicu, văd că cu planul ZZ nu m-aţi lămurit.” Şi pe o inspiraţie de moment, i-am spus: “Poate îmi spuneţi ceva despre cadavrele de la Timişoara?” Domnul Postelnicu a reacţionat imediat, foarte prompt şi obedient, şi mi-a spus: “Da. Aicea ştiu totul.” Şi într-adevăr, mi-a relatat nişte amănunte care, în primul moment, mi-au creat imaginea că a fost chiar la km 36, pentru că ştia şi culorile celor două autoturisme care au însoţit autofrigorifica şi o serie de alte chestiuni din acestea de detaliu, care nu mi se părea normal că trebuie raportate ministrului. Decît dacă le-ar fi văzut în mod direct. Dar a fost o impresie falsă a mea. Ştia, însă, foarte bine toată chestiunea. Şi aşa cum stăteam în momentul respectiv, eram în pragul uşii, gata să plec, mi-a relatat că în seara de luni, luni, deci 18 decembrie, domnul Bobu şi cu dînsul, domnul Postelnicu, au fost chemaţi la Elena Ceauşescu şi că, cu acest prilej, le-a spus că urmează ca miercuri să vină Nicolae Ceauşescu din Iran şi că i-a produs o anumită supărare ce s-a întîmplat la Timişoara. Şi că să ia măsurile necesare pentru ca aceste cadavre să nu mai existe. Mai preciza în acea declaraţie scrisă – există o declaraţie olografă a domnului Postelnicu şi alta de a doua zi de aceea nu vă pot spune 25, 28 sau 23, 27, în orice caz sînt una după alta – deci chiar în declaraţia aceea olografă a domnului Postelnicu se spunea că Elena Ceauşescu l-a nominat, l-a indicat expres pe generalul Nuţă, să se ocupe el de problema aceasta, pentru că, motiva domnul Postelnicu, Elena Ceauşescu ar fi spus că e “poate mai drăcos”, iertaţi-mi expresia, dar nu-mi aparţine, eu v-o reproduc. Sau un alt adjectiv de genul acesta, mai puţin academic. Că deci generalul Nuţă, avînd acest adjectiv, adică atributele acestui adjectiv, este capabil să rezolve problema. De asemenea, dl. Postelnicu scria în declaraţie că el, personal, a discutat problema aceasta la telefon cu generalul Nuţă şi cu generalul Macri şi că, la rîndul său, domnul Bobu a discutat această chestiune cu domnul Coman. Ceea ce vă spun acuma, natural, nu vă pot spune decît din declaraţia, declaraţiile, pardon, domnului Postelnicu, care se află în acest dosar de care am făcut referire la început.

 

Ion Iliescu despre terorişti: Indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent. O perfidie fără seamăn, o cruzime pentru care nu se găsesc calificative potrivite. Împuşcă din orice poziţie ianuarie 3, 2009


În 23 decembrie 1989 Ion Iliescu a ţinut o cuvîntare la Televiziunea Română, care a fost publicată în ziarele de a 2-a zi. Reproduc cele spuse de Ion Iliescu despre terorişti după ziarul „Luptătorul Bănăţean” nr. 3 din 24 decembrie 1989. „Luptătorul Bănăţean” era numele care îl luase în 22 decembrie 1989 „Drapelul Roşu”, fostul ziar PCR din Timişoara. În fapt, era o întoarcere la numele purtat de ziar în perioada stalinistă. Începînd cu ianuarie 1990 ziarul şi-a schimbat iar numele în „Renaşterea”, iar apoi „Renaşterea Bănăţeană”, sub acest nume apărînd pînă azi.
De remarcat menţionarea de către Ion Iliescu, în această cuvîntare, a existenţei unui „comandament militar” al Frontului Salvării Naţionale. Anume acest comandament militar a dus lupta cu teroriştii, căci CFSN-ul propriu-zis s-a întrunit prima dată doar în 27 decembrie 1989.

img_0005
img_0005

Dragi cetăţeni,
Am avut o zi plină şi grea. Venim chiar de la comandamentul militar al Frontului Salvării Naţionale. Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare şi apărarea dictatorului, activitatea noastră normală nu s-a putut desfăşura normal în cursul acestei zile. Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor. Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgînd în locuinţe, în cetăţeni, provocînd victime în rîndul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului şi care nu a economisit mijloace enorme şi acţiuni gîndite, ordonate pentru constituirea unor asemenea unităţi de represiune.
Vrem să vă spunem că toate unităţile militare şi marea majoritate a unităţilor de miliţie şi de interne acţionează unitar împotriva teroriştilor. De fapt există un consens naţional împotriva dictaturii.
Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale ale grupelor de terorişti, care vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră este o ultimă zvîrcolire a acestei creaţii monstruoase a dictaturii antipopulare. De fapt, trebuie să vă spunem că [nu] este vorba de un număr mare de elemente teroriste, dar acestea sînt special instruite şi dotate pentru acţiuni de acest gen. În cele mai multe cazuri ei reuşesc să îngreuneze activitatea unităţilor militare pentru că, aşa cum aţi văzut, foarte mulţi terorişti acţionează din clădiri locuite, chiar din apartamente, ceea ce face dificilă folosirea tehnicii militare, intervenţia armatei, care trebuie să evite cît mai mult pierderile în rîndul cetăţenilor. Este o perfidie fără seamăn, o cruzime pentru care nu se găsesc calificative potrivite. De aici dificultăţile pentru lichidarea acestor acte de cruzime. De aceea, facem apel la cetăţeni să înţeleagă situaţia în care ne aflăm şi să înlesnească pe toate căile activitatea militarilor.
Cetăţenii din blocurile în care teroriştii acţionează – este vorba de zonele fierbinţi, în jurul televiziunii, radiodifuziunii, în jurul sediului Comitetului Central, al Ministerului Apărării Naţionale, alte cîteva puncte – îi sfătuim să evacueze pe cît posibil clădirile şi să se cazeze la cunoscuţi, în alte locuri, pentru a înlesni activitatea unităţilor noastre militare.
Ne aflăm, stimaţi cetăţeni, într-un moment revoluţionar, din păcate marcat de sacrificii. Noi am circulat mult pe străzile capitalei în cursul acestei zile şi am văzut scene emoţionante de conştiinţă cetăţenească, de iniţiativă şi autoorganizare, de pază obştească, de control al circulaţiei pe drumuri. Am vrea însă, în legătură cu aceste lucruri, să informăm că numai armata dispune de tancuri şi unităţi blindate. Teroriştii sînt organizaţi ca puşcaşi, dotaţi însă bine cu armament şi instruiţi în mod deosebit. De aceea, pe drumurile publice unde s-au organizat baraje şi puncte de control este bine să nu fie împiedicate unităţile militare, respectiv blindatele, camioanele cu militari, tancurile să poată circula cît mai liber spre punctele în care trebuie să acţioneze. Venind aici de la Ministerul Apărării Naţionale a trebuit să ne oprim, să parlamentăm şi să discutăm; oamenii sînt de bună credinţă pentru că nu vor să lase pe oricine să treacă. De aceea, vrem să ştiţi: tancurile sînt numai ale lor. Maşinile blindate de asemenea.
De asemenea, am ruga să se gîndească şi alte forme de lărgire a conlucrării şi participării maselor populare în sprijinul acţiunii unităţilor militare, inclusiv în constituirea de cît mai multe gărzi patriotice pentru apărarea unităţilor proprii, unităţilor economice, a unor puncte de activitate generală pentru nevoile cetăţenilor, ca şi în sprijinul unităţilor care acţionează în jurul punctelor fierbinţi. Aici trebuie să se acţioneze neapărat în strînsă coordonare cu armata şi numai în subordinea armatei, pentru că sînt reguli militare de activitate. De asemenea, trebuie să vă spunem că teroriştii nu sînt în uniforme. Ei sînt civili. De multe ori încearcă să creeze confuzie, şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oamenii din formaţiunile de apărare organizate de cetăţeni şi creează astfel confuzie. Împuşcă din orice poziţie. De aceea este important ca cetăţenii din formaţiunile noastre – individual înarmaţi – să nu acţioneze pentru că pot să fie confundaţi cu teroriştii şi să cadă victime confruntărilor cu unităţile militare, ci să se constituie în unităţi ordonate, organizate, subordonate unităţilor militare. Să fie o unitate de acţiune, dar să nu creăm panică, confuzie şi victime în plus.
La comandamentul militar pe care l-am avut am stabilit cîteva măsuri imediate în vederea acţiunii din această noapte, de mîine dimineaţă, precum şi în orele imediat următoare pentru o mai mare eficienţă în lichidarea bandelor teroriste.
În funcţia de ministru al apărării naţionale a fost numit domnul general colonel Nicolae Militaru, care este ajutat de cei doi prim-adjuncţi – generalii Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, şi Victor Stănculescu.
În fine, stimaţi cetăţeni, vrem să vă informăm că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază militară. Sînt, de asemenea, arestaţi Ilie şi Nicu Ceauşescu şi cîteva slugi ale clanului Ceauşescu – Dincă, Postelnicu, Bobu şi alţi cîţiva. Va veni momentul judecăţii drepte, severe a poporului, a celor care s-au făcut vinovaţi de această tragedie naţională.
Sperăm însă că prin acţiunea conjugată a unităţilor forţelor populare să lichidăm şi această ultimă zvîrcolire a hidrei înveninate a clanului Ceauşescu. Este nevoie de unitate, este nevoie de colaborare strînsă. Ei vor provoca încă multe necazuri, dar procesul este ireversibil. Nimic nu mai poate întoarce roata procesului de înnoire a României!
Să ne urăm succes!