Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Prezint acum capitolul intitulat „Ascunderea filosovietismului noii puteri”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful Aviaţiei Militare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
Solicitarea intervenției militare din partea URSS

De menționat că despre acest rechizitoriu există și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost prezentată pe acest blog: Decizia ÎCCJ din „dosarul revoluției” prin care s-a respins reluarea urmăririi penale față de Petre Roman și Teodor Brateș (linc).

În acest fragment al rechizitoriului se încearcă demonstrarea „preocupării constante a reprezentanţilor noii puteri politico-militare de a acţiona în sensul ascunderii diverselor colaborări anterioare cu structurile de informaţii ale fostei URSS”. Cel puțin unii din reprezentanții noii puteri n-au încercat însă să ascundă faptul că au avut relații cu sovieticii. Însăși rechizitoriul cita, în fragmentele anterioare, declarații ale generalului Militaru date la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”, în care recunoștea că luase legătura cu sovieticii, iar Silviu Brucan s-a lăudat că avea intrare liberă la Gorbaciov. În cazul lui Brucan este de notat că Mihail Gorbaciov nu-și amintea de existența sa (linc), deci există posibilitatea ca acesta să fi jucat la cacealma, pretinzînd că are relații pînă la Gorbaciov pentru a-și crea o apărare în fața securității ceaușiste, iar mai tîrziu, pentru a-și crea un ascendent față de alți membri ai CFSN, în primul rînd față de Ion Iliescu (însuși rechizitoriul spunînd că Ion Iliescu se lăsa influențat de Brucan).

Continuă lectura

Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu

Actualizare 23 iunie 2019: Mici schimbări în ordinea unor propoziții la comentarii.

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod: „Constituirea grupului dizident Iliescu”. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
Considerații generale. Contextul intern și internațional

Și în acest fragment al rechizitoriului se dau citate copioase din lucrările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc că activitatea acelei comisii a fost boicotată de asociații de revoluționari din Timișoara, boicot pe care chiar eu l-am inițiat. Am considerat că înființarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” la propunerea lui Sergiu Nicolaescu, membru al grupului care a preluat puterea în 1989, este parte din diversiunea menită să-i scape pe criminalii din 1989. Faptul că Sergiu Nicolaescu a folosit comisia pentru a propune o amnistie generală pentru evenimentele din decembrie 1989 (la audierea președintelui Ion Iliescu, în 16 decembrie 1994) îl consider o confirmare a intuiției mele.

Pentru acest aspect, citește pe acest blog:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește „grupul dizident Iliescu” caracterizat prin „total filosovietism”, Parchetul se bizuie pe laudele de sine ale unor presupuși membri ai acestui grup în fața Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” și pe unele declarații luate în 2017-2018 de către Parchet. Într-un singur loc se face precizarea că există și documente care se coroborează cu declarațiile – anume la Radu Nicolae se invocă 3 pagini provenite de la CNSAS, fără precizări despre conținutul acestora (instanța desigur are la dispoziție acele 3 pagini). Continuă lectura

Discuții pe saitul „În linie dreaptă” despre relațiile româno-ruse, Mircea Druc vocea KGB-ului, Pacepa și revoluția din 1989

Saitul „În Linie Dreaptă” al autodeclaraților „conservatori români” pretinde să reprezinte poziția anticomunistă în societatea românească. Colaboratori ai acelui sait sînt diferite persoane caracterizate prin ignoranță și dilentantism în probleme de politică și relații internaționale, dar care, cu multă îngîmfare, se erijează în formatori de opinie. Gîndirea politică dominantă la saitul respectiv (mai ales în anul 2011, cînd au avut loc discuțiile de mai jos) se rezuma la proclamarea fesenistului Traian Băsescu ca reprezentant principal al anticomunismului românesc și acuzarea celor care au rezerve față de Traian Băsescu ori guvernarea PDL din acea vreme că ar fi vînduți rușilor. Acuzațiile vehemente la adresa celor cu alte păreri că ar fi vînduți rușilor se împletesc însă pe acest sait cu articole care susțin interesele imperialiste rusești, cum ar fi cazul propunerii de curățire etnică a Transnistriei în folosul Rusiei, dar pe cheltuiala României (linc).

În urmă cu cîțiva ani am avut niște dialoguri pe acel sait, pînă administratorii acestuia au considerat necesar să-mi interzică să mai comentez acolo. Aduc acum în atenția cititorilor acestui blog niște discuții pe care le-am avut pe saitul „În Linie Dreaptă” în 2011, cu prilejul comentării articolului lui Constantin Tănase „Intelectualii români și frica de ruși” (linc) apărut inițial în ziarul chișinăuan „Timpul”. Articolul inițial de la care au pornit discuțiile nu-l mai reproduc, putînd fi citit la lincul indicat.

În cadrul discuției, fiindcă la un moment dat am făcut referire la niște spuse ale lui Mircea Druc, fostul primministru al Republicii Moldova, mi s-a replicat că prin Mircea Druc vorbește KGB-ul. După ce am arătat că Mircea Druc fusese propus candidat la deputăție de PDL, am stîrnit derută între interlocutori, căci în mintea lor PDL era principala forță politică anticaghebistă din societatea românească. Pentru nulitățile agresive de pe saitul respectiv, afilierea de partid e argumentul principal de apreciere a unei persoane. La momentul respectiv, cînd PDL era la guvernare, ei echivalau poziția pro-PDL cu anticaghebismul și apărarea intereselor României în fața rușilor, iar poziția anti-PDL (anti-Băsescu) cu procaghebismul și prorusismul. Acum, că PDL și Băsescu nu mai guvernează, poate și-au mai nuanțat părerile. La aprecierea lui Mircea Druc, de pildă, nu conta atît activitatea politică de mai multe decenii a acestuia (pe care pretinșii specialiști în politică n-o cunosc) cît aderarea sa la un partid.

Tot în cadrul discuției mi s-a servit argumentul „Pacepa”, răstălmăcindu-se niște afirmații despre revoluția din 1989 ale fostului șef al securității ceaușiste Ion Mihai Pacepa. Între timp Pacepa a făcut declarații cît se poate de clare, prin care a numit poveștile despre invazia de agenți sovietici în decembrie 1989 în România „cîntece de adormit Mițura” (linc). După cum mă așteptam, aceste declarații ale lui Pacepa au fost ignorate de pretinșii săi fani (linc).

Iată mai jos dialogul de pe saitul „În Linie Dreaptă”, relevant pentru niște mentalități care stăruie în societatea românească. Am intervenit doar prin adăugarea diacriticelor și mici corecții ortografice. Totodată, pentru că saitul altermedia despre care se discuta nu mai există acum, am înlocuit trimiterile la el cu copia acestui sait de pe web.archive.rog (un sait foarte folositor care arhivează alte saituri, păstrînd astfel articole de pe internet care au dispărut de pe saiturile în care au apărut inițial) Continuă lectura

Fanii lui Pacepa trec sub tăcere declaraţiile acestuia legate de presupusa invazie de agenţi sovietici în decembrie 1989

Interviul lui Pacepa de la B1TV, prezentat deja pe acest blog (linc), conţine o declaraţie fermă şi fără echivoc a generalului Ion Mihai Pacepa cu privire la una din teoriile intens vehiculate de mass-media dîmboviţeană cu privire la revoluţia din decembrie 1989. “Nu există nici o dovadă că în 1989 şi 1990 ar fi existat un influx de agenţi sovietici în România”, spune Pacepa, numind această teorie „cîntec de adormit Miţura”. Adică, Pacepa îi consideră pe cei care dau crezare afirmaţiei că în decembrie 1989 zeci de mii de agenţi sovietici ar fi pătruns în România pentru a-l răsturna pe Ceauşescu ca fiind de nivelul intelectual al fostei deputate PRM Miţura Arghezi (linc), fiica poetului Tudor Arghezi, pe vremea cînd avea 3 ani şi tatăl ei i-a compus această poezie. Continuă lectura

Pacepa: „Nu există nici o dovadă că în 1989 şi 1990 ar fi existat un influx de agenţi sovietici în România” (video)

Generalul Ion Mihai Pacepa a dat un interviu postului B1TV (lui Andrei Bădin) în care vorbeşte despre revoluţia din 1989. Redau acest interviu. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

„Vînătorul de securiști” Marius Oprea, chemat ca martor în instanță de securistul Nicolae Paraschiv

În 2011 la Timișoara Marius Oprea ținea conferințe despre comunism, fiind prezentat și filmul documentar "Vînătorul de securiști" care se referă la activitatea lui Marius Oprea (anchetat de securitate înainte de revoluție)

Conferință despre comunism ținută în 2011 la Timișoara, cînd s-a prezentat și filmul documentar „Vînătorul de securiști” care se referă la activitatea lui Marius Oprea (anchetat de securitate înainte de revoluție)

Istoricul Marius Oprea, cunoscut și sub porecla „vînătorul de securiști” pentru scrierile sale în care critica securitatea comunistă, „apără în instanță securiștii”, anunță revista 22 (linc). Continuă lectura

Europa Liberă, 22 decembrie 1989: „Puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu (…) Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate” (audio)

Continui prezentarea emisiunilor „Europei libere” din decembrie 1989 cu emisiunea din 22 decembrie 1989, ora 12,30, imediat după fuga lui Ceauşescu din CC. În emisiune se anunţă căderea lui Ceauşescu. Interesant în această emisiune e că, în contradicţie cu scenariile post-factum care au fost răspîndite în opinia publică şi care spun că de multă vreme era stabilit ca Ion Iliescu să preia puterea în momentul căderii lui Ceauşescu, aici se anunţă că puterea a fost preluată de… Corneliu Mănescu, activist PCR dizident care iscălise „scrisoarea celor 6”. Cei de la Europa Liberă erau habarnişti asupra evenimentelor din Bucureşti şi încercau şi ei să pună cap la cap diferite informaţii, uneori contradictorii, care ajungeau la ei pe diferite căi. Altă idee interesantă afirmă şi Emil Hurezeanu, preluînd o ştire din buletinul meteorologic: „Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate”, dar apoi precizează că vîntul de libertate vine din chiar inima acestui popor. Nicolae Stroescu-Stînişoară îşi exprimă părerea că „execuţii sumare şi metode violente de a încerca rezolvarea problemelor, inclusiv a vinovăţiilor capitale nu sînt metodele pe care le-ar dori românii înţelepţi şi care ar fi în interesul evoluţiei noastre ulterioare şi a neamului”. Se ştie că nu s-a ţinut seama de această opinie.

Căderea lui Ceaușescu comentată de redactorii Europei Libere.

Fă clic pentru a asculta emisiunea pe saitul postului de radio Europa Liberă (65 minute 17 secunde)

Linc de rezervă

Transcrierea înregistrării: Continuă lectura

Pacepa în „Orizonturi roşii”: „Nicolae Militaru, unul din generalii favoriţi ai lui Ceauşescu”

Faptul că generalul Militaru, ministrul apărării în guvernul instaurat în decembrie 1989, este omul ruşilor, se ştia din cartea „Orizonturi roşii” a generalului Ion Mihai Pacepa, fost şef al securităţii ceauşiste fugit în SUA. Cartea a fost difuzată şi la Europa Liberă, post de radio cu largă audienţă în epocă. De aceea, cînd l-am văzut pe Militaru în decembrie 1989 imediat am făcut legătura cu cele auzite din cartea lui Pacepa. Bănuiesc că, deodată cu mine mulţi alţi români şi-au amintit de acelaşi lucru.

În prima parte a anului 1990, cu ajutorul soră-mii din America (linc) am făcut rost şi de o ediţie tipărită a cărţii generalului Pacepa şi am tălmăcit, pentru revista „Forum Studenţesc” din Timişoara, fragmentele legate de relaţia generalului Militaru cu sovieticii. Deasemeni am purtat cartea pe la mitinguri, arătînd-o şi altora.

Este interesant ce scrie Pacepa despre Militaru, dar, privind retrospectiv la legendele ţesute în jurul revoluţiei din 1989, este interesant şi ce nu scrie. Pacepa nu este un om care să fi aflat doar marginal despre cazul Militaru. După propriile sale afirmaţii, Pacepa este omul care i-a prezentat personal lui Ceauşescu informaţiile care au determinat mazilirea generalului Militaru.

Pe scurt, Pacepa scrie despre Militaru că:
– a făcut sex cu o agentă sovietică, fiind înregistrat audio de securitate.
– a acceptat ideea de a da ataşatului militar sovietic la Bucureşti, fost coleg de-al său din timpul studiilor militare, cartea cu telefoanele Marelui Stat Major al armatei române, document cu caracter secret.

Ce NU spune Pacepa despre Militaru este că acesta ar fi fost implicat într-o conspiraţie care avea scopul răsturnării lui Ceauşescu. Acestea sînt susţineri făcute de Militaru după revoluţie (voi prezenta pe blog afirmaţiile lui Militaru despre această problemă) care mie mi se par foarte dubioase. Militaru avea deja agăţată tinicheaua de „om al ruşilor” prin cartea lui Pacepa, iar difuzarea cărţii la Europa liberă (şi după 1989, şi în România) a făcut faptul prea cunoscut ca să mai poată fi ascuns. Mai ales după începutul mişcării CADA care a cerut înlăturarea lui Militaru (punctul 4 pe lista de revendicări – linc), pomenindu-se în discuţiile televizate şi despre dosarele „Corbii” (linc), faptul că Militaru avea legături cu ruşii a ajuns cunoscut şi de cei care eventual rataseră transmiterea cărţii lui Pacepa la „Europa Liberă”. În aceste condiţii, cea mai bună variantă pentru Militaru era să spună „da, am colaborat cu ruşii, dar din adînc patriotism, dorind să izbăvesc ţara de sub dictatura lui Ceauşescu”. Continuă lectura

Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără titluri de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru

Actualizare 24 decembrie 2020: Înlocuire filmare pusă ca privată de youtube pe motiv că ar încălca standardele comunității glorificînd violența cu aceeași filmare pusă pe platforma video bitchute.

Preşedintele Traian Băsescu a semnat decretele pentru retragerea a 5 titluri de luptători în revoluţie respectiv eroi-martiri ai revoluţiei, aflăm de pe saitul Preşedinţiei României (linc).

Este vorba de uslaşii Gheorghe Trosca şi Eugen Trandafir Cotună, de fostul şef al Securităţii din Odorheiul Secuiesc Dumitru Coman, de generalul M.Ap.N. Marin Oană şi de colaboratorul securităţii Adrian Florea.

Pentru cititorii acestui blog fapta preşedintelui Băsescu nu este o surpriză. În şedinţa CPRD din 19 octombrie 2010 (linc) s-a cerut retragerea titlurilor de revoluţionar pentru Gheorghe Trosca, Eugen Trandafir Cotună şi Dumitru Coman, fapt anunţat şi pe acest blog: CPRD cere anularea certificatelor de eroi-martiri pentru 4 securişti omorîţi la revoluţie (linc). Îmi cer scuze pentru inexactitatea săvîrşită de mine cu titlul acelui articol: nu era vorba de 4 securişti omorîţi la revoluţie ci numai de 3 şi de un urmaş de erou martir care de asemeni fusese securist. Continuă lectura

Pacepa critică politica SUA în Egipt. Yasser Arafat: egiptean antrenat de KGB care s-a declarat palestinian cu documente falsificate

Fostul mahăr al securităţii ceauşiste Ion Mihai Pacepa a publicat recent în „American Thinker” (linc) un articol în care critică politica SUA faţă de ţările arabe şi vede mîna Moscovei în actualele evenimente din aceste ţări. Prezint cîteva fragmente din articolul lui Pacepa, cu comentariile mele inserate în text cu litere cursive între paranteze drepte sau la sfîrşitul articolului.

Atac asupra relaţiilor americano-egiptene Continuă lectura