Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Gabriel Andreescu, dizidentul datorită căruia la Buzău s-au dat titluri de revoluționari cu rol determinant. noiembrie 19, 2016


Cartea de memorii în care Gabriel Andreescu își povestește dizidența

Cartea de memorii în care Gabriel Andreescu își povestește dizidența

Din ancheta Parchetului legată de atribuirea calității de luptător cu rol determinant în revoluție (care dă drept la indemnizație de revoluționar) în orașele Buzău, Herculane, Tîrgoviște, Brăila și Deva, au ieșit la iveală elemente noi.

În ancheta respectivă au fost arestați fostul secretar de stat Adrian Sanda și alte persoane implicate în eliberarea certificatelor de „luptători cu rol determinant”, respectivele certificate oferind dreptul la indemnizație lunară conform art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004, drept care a fost anulat pentru luptătorii „remarcați prin fapte deosebite”. Pentru ca să poată fi acordat noul titlu de „luptător cu rol determinant” este necesar ca, în orașul în care cei care pretind la titlu și-au desfășurat activitatea la revoluție, să fi existat persoane care au fost ucise, rănite sau reținute înainte de fuga lui Ceaușescu (22 decembrie 1989 ora 12,06). Remarc în comunicatul Parchetului (linc) că învinuirile aduse sînt de abuz în serviciu, trafic de influență, cumpărare de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Nu apar în învinuiri darea sau luarea de mită, deci nu s-a dovedit că învinuiții cu putere de decizie în problema certificatelor ar fi primit bani pentru faptele lor, dar există învinuiri de trafic de influență cu privire la inculpați fără putere de decizie despre care se spune că au pretins bani afirmînd că au influență asupra lucrătorilor SSRMLÎRC și CPRD.

În ceea ce privește Buzăul, motivul pentru care a fost inclus în categoria de „localități în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute pînă la fuga dictatorului” este dizidentul Gabriel Andreescu. Acesta, dizident care trimisese la Europa Liberă diferite texte anticeaușiste înainte de 1989, trecuse printr-o perioadă de arestare politică în decembrie 1987 – ianuarie 1988. Era sub supravegherea constantă a securității. Conform unei declarații a lui Gabriel Andreescu de la Parchetul General despre care relatează Ionel Stoica în „Adevărul” (linc), în dimineața de 22 decembrie 1989 Andreescu a fost ridicat de la domiciliul său din Buzău de către ofiţeri de Securitate, adus la Bucureşti şi arestat, iar după fuga lui Ceauşescu a fost pus în libertate. Parchetul afirmă însă că din evidențele sale nu rezultă dispunerea unor măsuri procesuale privind reținerea sau arestarea lui Gabriel Andreescu. (more…)

 

Ideologia Statului Maximal în acțiune: Apărarea victimelor împotriva voinței victimelor noiembrie 15, 2013


Hotărîrea Înaltei Curți de Casație și Justiție (judecător Ionuț Matei) în procesul conducătorului MISA Gregorian Bivolaru este neobișnuită în jurisprudența românească, prin faptul că inculpatul a fost condamnat împotriva voinței „victimei”. Mădălina Dumitru, la vîrsta de 16 ani se pare că a făcut sex cu profesorul yoga Gregorian Bivolaru. Acum are 26 de ani și în tot cursul procesului a pretins că raportul sexual nu a existat. Din acest motiv, primele 2 instanțe (fond și apel) l-au achitat pe Gregorian Bivolaru iar instanțele suedeze (unde Mădălina Dumitru s-a prezentat ca martoră) i-au dat acestuia azil politic. La recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a schimbat decizia. Hotărîtor pentru asta par să fi fost înregistrările de convorbiri telefonice de la SRI, care indică că Mădălina Dumitru a mințit. Mă întrebam, de ce dacă Bivolaru a fost condamnat pentru sex cu o minoră, nu e băgată la pușcărie și Mădălina Dumitru, pentru mărturie mincinoasă? (să se facă dreptate pînă la capăt, căci Statul trebuie să apere victimele). Am aflat răspunsul din Evenimentul Zilei, care publică motivarea ÎCCJ în proces (linc):

„deşi a negat constant statutul de victimă a inculpatului, partea vătămată DM nu a solicitat să nu mai figureze în cauză în această calitate, căci dacă s-ar fi transformat într-un martor conform art. 82 C. proc. pen., drepturile sale procesuale s-ar fi restrîns (nemaiputînd să propună şi să administreze probe, să formuleze cereri, excepţii în favoarea inculpatului), iar eventuala sa mărturie mincinoasă ar fi constituit infracţiune (ceea ce nu se întîmplă în cazul părţii vătămate)”.

Instanța a mai reținut că (more…)

 

Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în „Adevărul” decembrie 30, 2011


prima pagină a chemării în judecată formulată de Gelu Voican Voiculescu

Tribunalul Bucureşti: Arestarea lui Gelu Voican Voiculescu în anii ’70 a fost politică (linc), scrie ziarul „Adevărul” într-un articol de Liliana Năstase şi Ionel Stoica afişat pe sait în 22 decembrie 2011. Este un exemplu cu privire la dezinformarea prin omisiune practicată de presa „quality” românească.

Pe portalul instanţelor (linc) vedem următoarea soluţie care s-a dat în 21 decembrie 2011 în dosarul 63354/3/2010 în care Gelu Voican Voiculescu dăduse în judecată statul român în temeiul legii 221/2009: „Admite în parte acţiunea. Constată caracterul politic al măsurii administrative a exmatriculării reclamantului în anul 1959 de la Institutul de Petrol şi Gaze şi Geologie, al urmăririi informative în perioada 1965-1989, al reţinerii şi arestării în perioada 6 mai – 22 iulie 1970. Respinge capetele de cerere IV, V şi VI ca neîntemeiate”. Hotărîrea poate fi atacată cu recurs.

Capetele de cerere IV, V şi VI care au fost respinse de instanţă se referă la constatarea caracterului politic al condamnării lui Gelu Voican Voiculescu la 1 an şi 6 luni închisoare, în 1985 (din care a ispăşit efectiv 11 luni), la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit şi la plata cheltuielilor de judecată. (more…)

 

Revista presei despre revoluţie şi revoluţionari (10-20 februarie 2010) februarie 20, 2010


Periodic, voi prezenta pe acest blog lincuri la articole din presă legate de revoluţie şi revoluţionari. Rostul unei asemenea reviste a presei este de semnalare a articolelor din presă pe acest subiect. Semnalarea unui articol nu înseamnă neapărat că aş fi de acord cu conţinutul lui. (more…)

 

Fostul general Topliceanu, care a comandat reprimarea revoluţiei la Cluj: 10 ani condamnare, eliberat după 2 ani şi 3 luni. Lipsa de dibăcie a M.Ap.N. la recuperarea prejudiciului octombrie 12, 2009


Fostul general Iulian Topliceanu, care a fost osîndit în 2006 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 10 ani de închisoare pentru rolul avut în reprimarea revoluţiei din 1989 în oraşul Cluj (26 de morţi şi 52 de răniţi), a fost eliberat în septembrie 2008, după ispăşirea a 2 ani şi 3 luni din pedeapsă, scriu Ionel Stoica şi Liliana Năstase în ziarul Adevărul din 12 octombrie 2009 (linc). (more…)