Documentar TVR despre cadavrele arse de la Timișoara

Televiziunea Română a prezentat recent un documentar al Luciei Hossu Longin cu privire la cadavrele revoluționarilor timișoreni care în decembrie 1989 au fost furate din spitalul județean și incinerate la crematoriul din București. Explicații despre acest caz sînt date de procurorii Dan Voinea și Gheorghe Diaconescu. Cel care, după revoluție a dat procurorilor informații cu privire la soarta cadavrelor furate a fost Tudor Postelnicu, fostul ministru de interne. Sînt prezentate și filmări din decembrie 1991, cînd procurorul Dan Voinea a arătat rudelor celor uciși gura de canal unde au fost aruncată cenușa acestora.

Fă clic pentru a vedea documentarul (47 minute, 56 secunde)

De reținut afirmația procurorului Voinea (minutul 16:53):

Mărturii despre revoluţia timişoreană înregistrate în ianuarie 1990 (inclusiv cu mine) (video)

Actualizare 6 ianuarie 2018: Înlocuire linc vechi către youtube care nu mai funcționa cu linc către aceeași înregistrare, reîncărcată pe youtube.

Răposatul Iosif Costinaş, ziaristul mort în împrejurări nelămurite (linc) a fost printre cei care imediat după revoluţie s-a ocupat cu strîngerea mărturiilor participanţilor la evenimentele din Timişoara.

Recent am găsit pe youtube fragmente din înregistrările făcute de Iosif Costinaş în ianuarie 1990, cu participanţi la revoluţie.

Mă recunosc în aceste înregistrări (de la secunda 20 la secunda 56) şi pe mine. Eram mult mai tînăr şi în perioada în care încercam să-mi las mustaţă. După mine urmează un fragment din cele spuse de Corina Untilă.

Ovidiu Bose Paștina: Timișoara, decembrie 1989 (video)

Unul din primele filme documentare despre revoluția din Timișoara, regizat de Ovidiu Bose Paștina în 1991. Este valoros fiindcă cuprinde descrieri ale evenimentelor realizate la scurt timp după producerea lor, cînd oamenii aveau memoria proaspătă.

Cazul Iosif Costinaş. „Curiosity killed the cat” (video)

Iosif Costinaş (născut în 16 februarie 1990 1940 la Bucureşti) a fost un regizor şi ziarist timişorean, dispărut în mod neaşteptat în anul 2002. După mai multe luni, în iunie 2003, oasele acestuia au fost găsite în satul Pişchia din judeţul Timiş. Parchetul a considerat drept cauză a morţii sinuciderea, dar în 2005, după intervenţii la Parchetul General a mai multor personalităţi timişorene, inclusiv primarul Ciuhandu (şi desigur, după ce Ion Iliescu n-a mai ocupat funcţia de preşedinte), dosarul a fost redeschis (linc). Nu cunosc însă să se fi descoperit ceva nou legat de moartea jurnalistului.

Iosif Costinaş a fost membru al societăţii „Timişoara” (cea cu Proclamaţia) şi conducător al organizaţiei Forumul Cetăţenesc. În 1990 a fost unul din principalii organizatori ai mitingurilor antifeseniste din Timişoara, în care o temă principală era „cine a tras în noi?”. L-aţi putut vedea pe acest blog la înregistrarea mitingului de susţinere a CADA din 8 iunie 1990 (linc). S-a preocupat de investigarea revoluţiei din 1989, de unde şi bănuiala că moartea acestuia este o aplicare a zicalei englezeşti „curiosity killed the cat” (preventiv, fac şi eu o declaraţie: n-am de gînd să mă sinucid). În prima fază, parchetul nu a investigat această pistă. Mai jos puteţi vedea un film (în 2 părţi) despre dispariţia şi moartea lui Costinaş şi îndoielile care există cu privire la aceasta.

Timişoara, 8 iunie 1990. „Armata trebuie epurată de criminali şi colaboraţionişti”. Miting în favoarea CADA (video)

În 8 iunie 1990, în Piaţa Unirii din Timişoara a avut loc un miting în favoarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi a adevărului despre revoluţie. Printre vorbitori: Iosif Costinaş, ziarist timişorean mort apoi în împrejurări nelămurite (linc) („curiosity killed the cat” spun englejii, iar Costinaş a cercetat cam mult problemele revoluţiei), Dan Dăianu, prodecan al Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara, George Şerban, iniţiatorul Proclamaţiei de la Timişoara, maior Nicolae Durac, membru CADA şi autor al cărţii „Neliniştea generalilor” în care descrie implicarea armatei în reprimarea revoluţiei şi mişcarea CADA, Viorel Sasca, fost arestat din revoluţie (azi consilier judeţean din partea PNŢCD), Ioan Savu, lider al revoluţionar din decembrie 1989 (vezi discursul său din 20 decembrie 1989 de la balconul Consiliului Judeţean – linc). Cred că a fost primul miting după alegerile din 20 mai 1990, cîştigate la scor de FSN. Comentariile mele sînt cu litere cursve, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:

Asociaţia „Memorialul Revoluţiei” – apariţii editoriale în 2010

Asociaţia „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara, care conform legii 152/2000 este administratoarea Centrului Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică despre Revoluţia din Decembrie 1989, a editat în 2010 mai multe cărţi. Nu am avut timp să scriu nişte recenzii serioase pentru ele (îmi rezerv dreptul de a reveni), dar semnalez aceste apariţii editoriale celor interesaţi.

Culisele revoluţiei (6). Măgureanu: „Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti” (video)

A 6-a parte a emisiunii „Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele cinci părţi ale emisiunii:
– Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”.
– Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
– Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
– Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
– În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă

Transcriere înregistrare:

Emisiune despre revoluţie din 1997 la Analog TV Timişoara (2). În ianuarie ’90 am aflat că numărul celor arestaţi sub acuzaţia de terorism în Timişoara e foarte mic şi atunci am pus afişe prin oraş să facem miting

Un alt fragment din emisiunea despre revoluţie difuzată în 1997 la Analog TV Timişoara. Explic aici nişte probleme legate de adevărul despre revoluţie şi mă autodenunţ ca destabilizator din 1990, adică ca persoană care a lipit afişe ca să cheme lumea la mitinguri în Timişoara în ianuarie 1990.
Vedeţi şi primul fragment din acea emisiune prezentat pe acest blog (linc), necesar pentru înţelegerea contextului în care s-a discutat.

Transcriere înregistrare:

10-11 decembrie 2009: Sesiune de comunicări despre revoluţie la Timişoara

O sesiune de comunicări cu titlul „1989 – Sfîrşit şi început. Comunism, Neocomunism, Postcomunism” va avea loc la Timişoara în zilele de 10 şi 11 decembrie 2009, în organizarea Fundaţiei Academia Civică, Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Asociaţiei Memorialul Revoluţiei, Societăţii „Timişoara”, Centrului Cultural Francez şi Institutului Polonez, anunţă ziarul „Opinia Timişoarei”.

Sorin Oprea: Cînd era cu Solidarnoşt în Polonia, am ascultat un comentariu la Constantin Nicolae Munteanu, spunea el despre un individ de la o întreprindere, care a zis: „domnule preşedinte, eu pot să vă aduc zece mii de oameni”. Eu în noaptea de 16/17 am vrut să strîng zece mii de oameni.

Dacă se pune întrebarea cine este principalul lider al revoluţiei de la Timişoara, cel mai probabil răspuns este Sorin Oprea. Dacă un Lorin Fortuna sau un Ioan Savu s-au afirmat în ziua de 20 decembrie, Sorin Oprea s-a afirmat ca revoluţionar activ atît în 16 decembrie, cînd a condus coloana principală de demonstranţi printr-o bună parte a oraşului, în 17 decembrie cînd a fost rănit superficial de un glonţ la picior (ceea ce nu l-a împiedicat să-şi continue activitatea revoluţionară), cît şi în ziua de 20, cînd a devenit şeful pazei Frontului Democratic Român, avînd şi un pistol mitralieră (în ciclul „Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video” puteţi regăsi unele intervenţii ale lui Sorin Oprea). Numele său e relativ puţin cunoscut în afara Timişorii, în primul rînd datorită neglijării de către presa bucureşteană a evenimentelor din Timişoara imediat după revoluţie (după cum se remarca în punctul 13 al Proclamaţiei de la Timişoara: „Cu excepţia ziarului România Liberă, în presa, radioul şi televiziunea din Bucureşti, evenimentele comentate ca revoluţionare sînt numai cele din 21-22 decembrie”), dar şi fiindcă nu s-a implicat politic după revoluţie. Acum, cînd e la modă pentru presa bucureşteană să caute scenarii şi agenturi străine care au acţionat la Timişoara, relatările participanţilor direcţi precum Oprea nu pot decît să deranjeze, de aceea sînt neglijate. Neglijarea lui Oprea e şi rezultatul faptului că acesta era în 1989 un simplu muncitor, care avea şi cazier. După cum îi explica lui Titus Suciu („Lumea bună a balconului”, editura Almanahul Banatului 1995, pag. 120): „La Banatul era o lege nescrisă: în funcţie de posibilităţi ţi se permitea să-ţi confecţionezi, utilizînd deşeurile, o pereche de pantofi Otter (…) mi-au ieşit puţin cam mari (…) m-am decis să-i vînd”. A fost prins de miliţie cînd a vrut să vîndă pantofii şi condamnat cu executare la locul de muncă. Apoi a mai fost condamnat pentru încercarea de a trece graniţa nelegal, executînd 3 luni de puşcărie şi scăpînd printr-o graţiere colectivă.

Înregistrarea de mai jos face parte din cea a mesei rotunde desfăşurate în 16 decembrie 2006 la sediul ALTAR (asociaţia luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie), care am prezentat-o deja pe acest blog. Am observat însă că puţină lume face clic pe lincurile pe care le pun în articole (WordPressul îmi dă informaţii de acest fel) – este o comoditate sau o superficialitate a multora din cititorii acestui blog. De aceea, pe ideea că eu trebuie să mă pliez după cerinţele cititorilor şi nu cititorii după cerinţele mele, am extras din înregistrarea acelei mese rotunde partea în care Sorin Oprea povesteşte despre isprăvile sale din 16 decembrie 1989. Ofer mai jos şi o transcriere a înregistrării.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea audio (14 minute 28 secunde)

Transcrierea înregistrării: