1987. După moartea fostului preot Leo Peuker, Laszlo Tokes preia conducerea parohiei reformate din Timișoara

4906scrisoaretokespapp200287maghLeo Peuker a fost preotul parohiei reformate din Timișoara în momentul în care a fost mutat aici Laszlo Tokes, ca preot suplinitor. A fost așadar șeful direct a lui Laszlo Tokes, pînă la moartea sa, din ianuarie 1987. Relațiile dintre cei doi n-au fost prea bune.

După moartea lui Leo Peuker, Laszlo Tokes a rămas singurul preot al parohiei reformate din Timișoara-Cetate, dar tot cu statut de preot suplinitor, episcopul Laszlo Papp refuzînd să-l numească preot paroh. Văduva lui Leo Peuker a trimis o scrisoare episcopului, deja prezentată pe acest blog (linc), în care se plîngea despre felul cum e tratată de noua conducere a parohiei. Episcopul Papp s-a interesat de aceste probleme, iar Laszlo Tokes i-a trimis un răspuns, la care a anexat și scrisoarea pe care o trimisese văduvei Peuker, cît și un proces verbal al ședinței consiliului parohial în care se discută preluarea gestiunii parohiei după moartea preotului Leo Peuker. Prezint acum aceste documente. Tălmăcirea în românește a fost făcută de domnul Zoltan Makkai, ziarist la săptămînalul de limbă maghiară Heti Uj Szo din Timișoara.

Scrisoare a lui Laszlo Tokes către episcopul Laszlo Papp: Continuă lectura

1987. Văduva preotului reformat Leo Peuker scrie episcopului Laszlo Papp, plîngîndu-se de Laszlo Tokes: „adresez rugămintea Preaonoratului Domn Episcop de a-l pedepsi în mod exemplar şi public pe actualul preot”

4916scrisoarepeukerpapp050387maghDupă moartea fostului preot al parohiei reformate din Timișoara-Centru, Leo Peuker, văduva acestuia se plînge într-o scrisoare adresată episcopului din Oradea Laszlo Papp, despre felul cum e tratată de consiliul parohial condus acum de Laszlo Tokes. Reproduc această scrisoare și tălmăcirea ei în românește făcută de domnul Zoltan Makkai. S-a păstrat inclusiv plicul poștal cu care scrisoarea a fost trimisă la episcopia din Oradea.

Preaonoratului  domn episcop dr. Papp László
Oradea

Preaonorate  Domnule Episcop!

Îmi cer scuze pentru că vă deranjez cu rîndurile mele. Sînt convinsă că aveţi preocupări mai importante decît să citiţi scrisoarea unei văduve, dar, pentru că am beneficiat şi pînă acum de sprijinul Dumneavoastră, totodată nici nu am cui altcuiva să mă adresez, vă rog să-mi oferiţi puţină atenţie citindu-mi scrisoarea. Nu mă plîng, doar vă relatez fapte.

Mi-a fost transmisă – fără ştampilă şi semnătură – copia procesului verbal a şedinţei din data de 15 februarie 1987 a Consiliului parohial din Timişora. Cele cuprinse în procesul verbal m-au îndemnat să vă scriu.

În primul rînd am trecut printr-o decepţie cruntă deoarece am fost convinsă pînă acum că preotul paroh decedat este considerat al parohiei, fiind obligaţia acesteia să se ocupe de toate cele trebuincioase. Cererea formulată de mine privitoare la aceasta problemă, respectiv achitarea cheltuielilor de înmormîntare, mi-a fost refuzată de Consiliul parohial. Aş fi acceptat această atitudine a consiliului parohial, dacă nu ar fi dat dovadă de ipocrizie, comunicîndu-mi că din „compasiune” renunţă la imputarea veniturilor pe care ar fi trebuit să le încaseze parohia din presupusa închiriere a unei locuinţe de către soţul meu decedat. Chiar aş dori să văd şi eu contractul pe baza căruia soţul meu ar fi închiriat locuinţa respectivă! Dealtfel prim-epitropul Unterwéger Tibor se ocupa cu contractele de închiriere, ar fi trebuit să cunoască realitatea. Continuă lectura