Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României octombrie 7, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, în care sînt descrise evenimentele din orașele României, altele decît Bucureștiul, pînă la ora 18,30 din ziua de 22 decembrie 1989, oră la care ar fi început „inducerea în eroare care a afectat întreaga populație”.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989

Remarc în acest fragment că se neglijează hotărîrile judecătorești definitive, cu autoritate de lucru judecat, care au fost date în acești 30 de ani care au trecut de la revoluție. Ele nu sînt nici măcar pomenite în rechizitoriu, în schimb este pomenit iar Raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Pînă și „Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare în perioada 1990 – 1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989”, elaborată de Secţia Parchetelor Militare în 1994, este citată în rechizitoriul tot prin intermediul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, de unde deduc că Parchetul de azi nu a avut la dispoziție în mod direct sinteza cercetărilor făcută în 1994 de Parchetul Militar, ci doar prin intermediul dosarelor Comisiei Senatoriale.

Evenimentele descrise în acest capitol nu sînt în mod direct legate de învinuirile aduse inculpaților din proces, ceea ce poate fi o explicație a superficialității cu care s-a lucrat în această parte a rechizitoriului. Dar dacă tot s-a inclus acest capitol în rechizitoriu, cred că e inacceptabil că nu se pomenesc cercetările de pînă acum concretizate cu hotărîri judecătorești definitive, legate de revoluția din aceste orașe. (more…)

 

Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității iunie 3, 2019


28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
Inculpații și obiectul cauzei
Date privind contextul general al cauzei

În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).

Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.

Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.

III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII (more…)

 

Ziarul „Adevărul” demască „marile manipulări ale revoluției din 1989” decembrie 20, 2018


Costel Crângan publică în 19 decembrie 2018 pe saitul „Adevărul” articolul „Marile manipulări ale revoluției din 1989. Cum a fost fabricată știrea cu Rambo de România care a alungat tancurile rusești peste graniță” (linc), în care combate idei larg răspîndite în trecut chiar de ziarul „Adevărul”. Citim în articol:

Presupusa implicare a ruşilor în evenimentele legate de Revoluţia română din Decembrie 1989 a generat o sumedenie de scrieri în ultimii 29 de ani. Au picat la testul istoriei, între timp, foarte multe dintre informaţiile cu aer apocaliptic (…). Astfel, nimeni nu a probat vreodată că a existat o invazie de agenţi KGB în România (între 15.000 şi 30.000, după cum scriau unele ziare) (…). O situaţie care a stîrnit multe valuri, deşi n-a fost niciodată dovedită, este legată de o iminentă invadare a României, în 22-23 decembrie 1989, de către armata sovietică, eveniment care ar fi fost evitat „la mustaţă” în urma unor acte de curaj extrem ale unor militari români. Relatări ale unor martori există, însă în documentele oficiale nu s-a consemnat niciodată nimic. Mai mult decît atît, declaraţiile martorilor sînt contrazise flagrant chiar de către cei care, teoretic, au fost eroii de conjunctură ai acelor presupuse evenimente dramatice.

(more…)

 

Șeful Coaliției pentru Familie, Mihai Gheorghiu, mare demascator de KGB-iști în trecut, acuzat la rîndul său de legături cu KGB-ul octombrie 10, 2018


A trecut referendumul și fac niște comentarii despre Mihai Gheorghiu, șeful Coaliției pentru Familie, pe care am considerat inoportun să le fac înainte de referendum, ca să nu se interpreteze că au legătură cu tema referendumului.

În 2015, în articolul „Dezbatere la Digi 24: Cine a făcut revoluţia română – KGB-ul sau securitatea?” (linc), am comentat cum Mihai Gheorghiu, într-o apariție televizată (linc), demasca implicarea KGB-ului în revoluția română, dar și în evenimentele din 1990 (un an agitat, cu 3 mineriade și multe alte tulburări). „Se vehiculează o cifră între 23.000 și 57.000 de trupe de comando sovietice – avem mărturia fostului prim-ministru Petre Roman – care au plecat din România în octombrie”, spunea domnul Mihai Gheorghiu la acea emisiune, acordînd valoare de adevăr spuselor fostului prim-ministru FSN. Domnul Gheorghiu fost deputat PNȚCD, este un mare antifesenist, și ca mulți antifeseniști ai zilelor noastre, nu prididește să explice cît de adevărate sînt spusele celor care în decembrie 1989 au fost la conducerea FSN. Ipoteza că șefii FSN din 1989 au mințit pare străină multor formatori de opinie din zilele noastre care se declară zgomotos antifeseniști și anticomuniști. (more…)

 

Arderea dosarelor KGB-iștilor. Lista cehoslovacilor omorîți în 1968 ca urmare a invaziei condusă de sovietici iunie 22, 2018


Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Din cartea mea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național” redau un alt capitol, legat de arderea unor dosare la unitatea militară a securității care se ocupa de țările socialiste, motiv pentru care a primit denumirea propagandistică „unitatea anti-KGB” (azi 90% din pensionarii securiști povestesc că anume la „unitatea anti-KGB” au lucrat). Codul penal numește această faptă „distrugere de înscrisuri” dar infracțiunea este deja prescrisă. Sînt convins că în decembrie 1989 nu numai la UM 0110 ci și în multe alte părți s-au distrus înscrisuri în momentul cînd securiștii și-au dat seama că Ceaușescu va cădea. La Timișoara, de pildă, pe lîngă cazul dovedit juridic (linc) al colonelului Ghircoiaș care a distrus înscrisuri cu răniții și morții revoluției de la spitalul județean (instanța l-a condamnat la 4 ani de închisoare dar constată că pedeapsa este grațiată în întregime, condiționat, prin art. 1 din Decretul-Lege nr. 23/1990 – linc), s-au distrus majoritatea declarațiilor luate celor reținuți în revoluție (doar dosarele trimise la București au scăpat). O operațiune de distrugere de dovezi legate de reprimare pare să se fi desfășurat din ordin centralizat, dar „Jurnalul Național” încerca să o prezinte ca o acțiune patriotică și anti-KGB-istă.

Din anumite surse am aflat că în actualele cercetări ale Parchetului din „dosarul revoluției” unii dintre cei audiați au reluat exact teoriile din „Jurnalul Național” pentru a-și justifica infracțiunea de distrugere de înscrisuri săvîrșită. În acest context consider potrivit să reiau cele publicate de mine în 2005 pe acest subiect. La sfîrșitul acestui articol adaug și lista completă a morților cehoslovaci de pe urma invaziei din 1968, publicată de Institutul Ceh pentru Studierea Regimurilor Totalitare. (more…)

 

Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției ianuarie 8, 2018


Articol publicat (cu mici diferențe) și pe contributors (linc).

Am prezentat deja textul integral (linc) al comunicatului din 18 decembrie 2017 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție legat de cercetările din așa-zisul dosar al revoluției. Este interesant și felul cum a fost prezentat acest comunicat în unele mijloace de informare în masă românești.

Pe saitul „Evenimentul Zilei”, în 20 decembrie 2017, Sorin Andreiana scrie: „Parchetul militar confirmă: În decembrie 1989 a fost lovitură de stat!” (linc). Articolul subliniază că Ion Cristoiu, șeful de la „Evenimentul Zilei”, a fost primul ziarist român care a susținut teza loviturii de stat care ar fi acum confirmată și de Parchet (cu privire la rolul lui Ion Cristoiu în popularizarea teoriei loviturii de stat sînt de acord cu Andreiana; eu însumi am subliniat rolul lui Cristoiu în prima mea carte – „Falsificatorii istoriei” – publicată în 1994, în capitolul „Ion Cristoiu – vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției” – linc). „Iliescu zice că nu la Malta s-a decis soarta lui Ceaușescu, Parchetul îl contrazice”, mai adaugă Andreiana. Aici mă deranjează cum pune problema „Evenimentul Zilei”: De ce scrie că Parchetul îl contrazice pe Ion Iliescu, în loc să scrie că Parchetul îl contrazice pe Marius Mioc? (more…)

 

Dan Turturică și Iulian Vlad, omul care a înfrînt „frontul pro-rus” octombrie 12, 2017


Dan Turturică publică pe saitul digi24 articolul „Monstruoasa minciună pe care s-a clădit cultul lui Iulian Vlad” (linc).

Încă din titlu vedem cît sînt de anticomuniști Turturică și Digi24 care-i publică opiniile. Urmează o serie de observații despre abuzurile securității prin care se cîștigă credibilitate la publicul anticomunist. Iar apoi ni se spune:

Iulian Vlad este văzut de mulți dintre subalternii săi ca omul care a vrut să blocheze forțele pro-KGB, conduse de Ion Iliescu, să preia conducerea României după executarea lui Ceaușescu. Și care a eșuat, plătind pentru gestul său patriotic cu ani de închisoare și cu marginalizarea, în timp ce alți stîlpi ai sistemului ceaușist au revenit rapid în prim plan.

După toate aparențele, există argumente serioase în sprijinul acestei teorii. Mai mult, se pare că înfrîngerea frontului pro-rus care a acaparat statul începînd cu ianuarie 1990 și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct.

E foarte posibil să fie așa.

(more…)