Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

New York Times, 20 decembrie 1989: „Statele Unite au puține mijloace să influențeze guvernul român” septembrie 8, 2017


Ziarul „New York Times” din 20 decembrie 1989 publică articolul lui Thomas L. Friedman „Reprimarea de către România a protestelor condamnată de către SUA ca brutală”. Îl reproduc aici, cu tălmăcire. Amintesc că același Thomas Friedman iscălise și în 19 decembrie 1989 un articol în New York Times despre revoluția română, care a fost deja prezentat pe acest blog (linc). Articolul relatează poziția oficială a autorităților americane despre situația din România, cum a fost comunicată presei. Am prezentat pe acest blog poziția guvernului american și din relatarea făcută de Chicago Tribune din 20 decembrie 1989 (linc). Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive între paranteze drepte.

Reprimarea de către România a protestelor condamnată de către SUA ca „brutală”
de Thomas L. Friedman
special pentru New York Times

Washington, 19 decembrie. Casa Albă [clădirea unde locuiește președintele SUA; prin extensie, Președinția SUA] a condamnat azi reprimarea continuă a manifestanțiilor politici ca „brutală” și a spus că Statele Unite se gîndește să acționeze împreună cu aliații ei apuseni și cu Moscova pentru un anume fel de răspuns coordonat.

Agențiile de presă din estul Europei au difuzat azi relatări despre faptul că noi deschideri ale focului asupra demonstranților au avut loc în orașul Timișoara din vestul României. Într-una din cele mai senzaționale dintre acestea, agenția Taniug a Iugoslaviei a spus că există relatări neconfirmate că ar fi existat pînă la 2000 de morți. Alte relatări din Ungaria și Iugoslavia au vorbit de sute de morți.

Departamentul de Stat [Ministerul de externe american] a declarat că încă nu poate confirma nici un fel de număr de victime cu privire la ciocnirile care au fost relatate între poliție și manifestanți la Timișoara, dar a spus că doi funcționari ai ambasadei americane au fost trimiși luni în oraș din București, pentru a încerca să obțină informații din sursă directă. [deplasarea către Timişoara a unor angajaţi ai ambasadei SUA de la Bucureşti, declarată oficial de guvernul american şi relatată de presă, a fost ulterior declarată dovadă a plănuirii din străinătate a revoluţiei] (more…)

 

Amintiri din 16 decembrie 1989 (video) iunie 24, 2016


Actualizare 24 iunie 2016: Adăugare de lincuri explicative.

Pamflet. Istoria revoluției din 1989 pe placul lui Grigore Cartianu, Alex Mihai Stoenescu, Cristian Troncotă și alți stupid people. Textul respectiv l-am publicat încă din 2008 pe acest blog, sub numele „Marius Mioc rupe tăcerea!” (linc). Acum e cu variantă video.

Mă trezesc de dimineaţă, îmi aprind un Kent şi mă mai uit o dată la pumnul de dolari şi alte valute pe care îl primisem pentru începerea operaţiunii. „Iubiţico, nu vrei şi tu o ţigară?” îi spun gagicii. „Lasă-mă-n pace!”, răspunde ea somnoroasă. Nu vrea Kent și nici valută, ea visează la ziua de 22 decembrie, cînd va apărea Petre la televizor. (more…)

 

Chicago Tribune, 20 decembrie 1989. SUA au foarte puţine mijloace de a influenţa guvernul român, dar prin intermediul CSCE vor acţiona să afle ce se întîmplă şi să înfrîneze autorităţile de la Bucureşti septembrie 28, 2011


Ziarul „Chicago Tribune” din 20 decembrie 1989 îşi informează cititorii despre evenimentele din România. Traduc pentru cititorii acestui blog cele apărute în importantul ziar american. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive între paranteze drepte.

Martorii se tem că sute de persoane au murit în protestele din România

Marţi [19 decembrie] s-a relatat că împuşcăturile împotriva demonstranţilor au continuat în vestul României, unde martorii spun că forţele de securitate ar fi omorît sute de persoane care protestau împotriva durului regim comunist al preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

În Washington, Casa Albă [reşedinţa preşedintelui american; figurat, preşedinţia americană] a condamnat ca „brutală” continua înnăbuşire a demonstranţilor politici şi s-a afirmat că Statele Unite se gîndesc să lucreze împreună cu aliaţii ei din Vest şi cu Moscova pentru a dezvolta un răspuns coordonat.

Agenţii de presă est-europene au relatat împuşcături şi focuri în oraşul Timişoara din vestul României. Într-unul din cele mai înfiorătoare rapoarte, agenţia Tanjug a Iugoslaviei a spus că există relatări neconfirmate despre pînă la 2000 de morţi. Alte rapoarte din Ungaria şi Iugoslavia vorbesc de sute de morţi. (more…)

 

Radio Europa Liberă, „Actualitatea Românească” din 20 decembrie 1989. Înregistrare cu împuşcături din Timişoara. Şevardnadze: „Nu pot spune dacă acolo au pierit într-adevăr oameni, însă îmi exprim regretul”. Herta Muller şi Radu Câmpeanu de partea revoluţiei (audio) decembrie 22, 2009


Emisiunea „Actualitatea românească” din 20 decembrie 1989 difuzată de radio „Europa Liberă” cuprinde o înregistrare din 17 decembrie 1989 din Timişoara şi o declaraţie a unui participant direct la evenimente.

Alte emisiuni înregistrate de la „Europa Liberă” din timpul revoluţiei le puteţi găsi la pagina „Mijloacele de informare în masă străine în decembrie 1989”.

Fă clic pentru a asculta emisiunea de pe saitul radio Europa Liberă (34 minute 57 secunde)

Linc de rezervă

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Rich Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România” (1). Ceauşescu pleacă în Iran ianuarie 5, 2009


"Tineretul Liber" din 26 decembrie 1989 despre vizita lui Ceauşescu în Iran

"Tineretul Liber" din 26 decembrie 1989 despre vizita lui Ceauşescu în Iran

Rich Andrew Hall este un profesor american care a studiat revoluţia română din 1989. În 1997 şi-a luat doctoratul în ştiinţe politice la Universitatea Indiana, teza de doctorat avînd titlul: „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”.

Recent dl. Hall şi-a publicat teza de doctorat pe internet, pe blogul său personal consacrat revoluţiei române din 1989. Unele idei din această teză de doctorat le consider interesante, de aceea voi publica aici în serial traducerea unor părţi din această lucrare. Pentru republicarea în altă parte a acestor fragmente este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Ceauşescu pleacă în Iran

Luni dimineaţă, în 18 decembrie 1989, preşedintele Ceauşescu a plecat într-o vizită dinainte plănuită în Iran. Era primul şef de stat care mergea într-o vizită oficială la Teheran după moartea aiatolahului Khomeini în iunie 1989<Jack Anderson şi Dale Van Atta – „Iran Embarassed by Ceausescu Visit” (Iranul stînjenit de vizita lui Ceauşescu) în Washington Post, 17 ianuarie 1990>. Cînd avionul prezidenţial a decolat spre Iran, Timişoara era practic sub ocupaţie militară de către unităţi de armată, securitate şi miliţie. Se pare că Ceauşescu era mulţumit de veştile pe care le primise despre înăbuşirea revoltei, încît a considerat că poate părăsi ţara în siguranţă. În absenţa sa, atribuţiile sale erau preluate de Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.). În fapt, asta însemna că puterea rămîne prim-viceprimministrului – soţia sa Elena – care nu era nicidecum o străină de putere, şi vicepreşedintelui ţării, Manea Mănescu, care era căsătorit cu sora lui Nicolae, Maria<Martyn Rady, Romania in Turmoil: A Contemporary History (New York: IB Tauris & Co Ltd., 1992), pag. 94. Pentru legăturile lui Mănescu cu familia Ceauşescu, vezi ibid., pag. 52-53>.

Faptul că Ceauşescu a părăsit ţara în toiul celei mai serioase ameninţări pe care a avut-o de înfruntat vreodată regimul comunist din România, pe deplin conştient de ceea ce se întîmplase cu ceilalţi lideri comunişti din regiune cu doar puţină vreme în urmă, în acea toamnă, e o dovadă despre cît de încrezător în propriile-i forţe şi rupt de realitate devenise. Pe de altă parte, absenţa lui din ţară între 18 şi 20 decembrie pentru un răstimp de peste 48 de ore a oferit elitelor din cadrul regimului oportunitatea perfectă să îl elimine de la putere dacă ar fi dorit asta. Ceauşescu, foarte probabil, ar fi primit azil politic în Iran. În teorie cel puţin, dacă înlăturarea lui Ceauşescu a fost premeditată, acesta era momentul ideal pentru a acţiona.

Multe persoane din elita comunistă îşi aminteau cum absenţa din ţară a lui Ceauşescu în timpul devastatorului cutremur din 1977 a paralizat autorităţile<Lovitura de stat eşuată plănuită pentru octombrie 1984 în timp ce Ceauşescu era în vizită în Germania de Vest a fost inspirată de amintirea experienţei din martie 1977. Vezi Silviu Brucan, The Wasted Generation: Memories of the Romanian Journey from Capitalism to Socialism and Back (Generaţia irosită: Amintiri ale călătoriei româneşti de la capitalism la socialism şi înapoi), Editura Westview Press 1993, Boulder, Colorado, SUA, pag. 131-134>. Mai mult, fiind ameninţaţi de Ceauşescu la şedinţa de urgenţă a C.P.Ex. din 17 decembrie 1989 cu înlăturarea din funcţii şi posibila execuţie, iar Ceauşescu fiind convins la acea şedinţă mai degrabă să amîne decît să anuleze acea hotărîre, comandanţii militari ai lui Ceauşescu aveau o puternică motivaţie să acţioneze rapid. Însă, în loc să facă aşa ceva, acoliţii lui Ceauşescu i-au executat credincioşi ordinele şi au aşteptat răbdători întoarcerea sa. Acesta este un puternic argument împotriva oricărei presupuneri că subordonaţii lui Ceauşescu plănuiau să-l înlocuiască şi intenţionat au lăsat evenimentele din Timişoara să scape de sub control.

Teoriile care pretind că Ceauşescu a fost răsturnat de o lovitură de stat plănuită din afară au o problemă în a explica de ce complotiştii n-au încercat să preia puterea în răstimpul cînd Ceauşescu a fost în afara ţării şi să-l împiedice apoi să revină în România. Întîmplările din Timişoara deja asiguraseră dimensiunea populară presupusă a fi atît de importantă acestui scenariu al loviturii de stat. Mai mult, dacă protestele din Timişoara au fost instigate de agenţi străini, de ce aceşti agenţi au fost incapabili să răspîndească revoluţia la Bucureşti (care a rămas surprinzător de liniştit) în timpul acestor zile?

În susţinerea ideii că evenimentele din decembrie au fost o lovitură de stat cu sprijin sovietic, Cornel Ivanciuc a citat comentariile din martie 1994 ale lui Igor Toporovski (directorul Institutului pentru Studii Politice Ruseşti şi Internaţionale de la Moscova), care a pretins că Biroul Politic Sovietic „a ales momentul cînd Ceauşescu era la Teheran [pentru a-l înlătura], căci altfel acţiunea ar fi fost greu de iniţiat”<Cornel Ivanciuc, “Raporturile dintre Frontul Salvării Naţionale şi KGB”, revista 22, nr. 21 (24-30 mai 1995), pag. 11>. Totuşi, faptele spun altceva. Ceauşescu nu a fost înlăturat la momentul cel mai prielnic – cînd se afla în Iran – iar răscoala din Timişoara nu s-a răspîndit în afara oraşului decît după întoarcerea lui Ceauşescu. Toate acestea aruncă îndoieli asupra afirmaţiilor lui Toporovski.

Comentariu propriu (Marius Mioc): Cornel Ivanciuc, cel care a scris în revista „22” despre declaraţiile lui Igor Toporovski, este un fost informator al securităţii. A se vedea articolul Mirelei Corlăţan – „Cornel Ivanciuc: Am turnat şi am fost plătit de Securitate” apărut în „Cotidianul” din 25 octombrie 2006. De la Ivanciuc şi alţii au preluat „argumentul Toporovski”, de pildă Vladimir Alexe în „Ziua” din 20 decembrie 1999. Acest Vladimir Alexe apare la rîndul său pe o listă a informatorilor Securităţii. În aceste condiţii eu pun la îndoială nu numai corectitudinea declaraţiilor lui Igor Toporovski ci chiar şi simpla existenţă a acestora. Ce anume a declarat Igor Toporovski despre revoluţia română, dacă o fi declarat ceva pe acest subiect, trebuie stabilit prin surse mai serioase decît Cornel Ivanciuc.

(Va urma)

 

Marius Mioc rupe tăcerea! (pamflet) decembrie 16, 2008


Din 1990 încoace mă tot agit pe tema adevărului despre revoluţie şi nu mă bagă nimeni în seamă. Am scris mai multe articole în presă şi cărţi despre revoluţie, am publicat pe internet, dar degeaba. Privesc cu pizmă la cei pe care mass-media bucureşteană îi consideră dezvăluitorii misterelor revoluţiei, alde Victor Stănculescu, Virgil Măgureanu, Alex Mihai Stoenescu sau răposatul Paul Niculescu Mizil şi mă gîndesc: de ce n-am nici 10% din credibilitatea lor? Am analizat şi am constatat că e o problemă de marketing: eu vin cu documente şi înregistrări video plictisitoare, ei cu poveşti palpitante despre conspiraţii, KGB, CIA, Malta, Ialta. Ei oferă ceea ce publicul cere. Aşa că, de azi întorc foaia, dragi cititori, mă dau şi eu pe brazdă şi vă povestesc despre ceea ce vreţi să auziţi – conspiraţii şi agenturi străine. Iacă aşa o să ajung şi eu la statutul de istoric serios. Mai jos, Marius Mioc rupe tăcerea!

Amintiri din 16 decembrie 1989

Mă trezesc de dimineaţă, îmi aprind un Kent şi mă mai uit o dată la pumnul de dolari şi alte valute pe care îl primisem pentru începerea operaţiunii. „Iubiţico, nu vrei şi tu o ţigară?” îi zic gagicii. „Lasă-mă-n pace!”, răspunde ea somnoroasă. N-are chef nici de Kent, nici de valută, ea visează la ziua de 22 decembrie 1989, cînd va apărea Petre la televizor.

Mă îmbrac şi mă duc la băcănie, să-mi iau raţia. „O sticlă de ulei, un chilogram de zahăr şi 2 chilograme de libertate” cer vînzătorului. „Libertate nu se dă decît cu bon de donare de sînge de la centrul de hematologie”, spune acesta.

Simt cum mă cuprinde furia faţă de regimul comunist. Mama lor de nemernici, nu vor să ne dea libertate decît cu preţul sîngelui! Dau fuga la centrul hematologic. Aici, o coadă cum nu s-a mai văzut, parcă se dădeau portocale. Ceva e necurat aici – ce i-a apucat pe toţi să-şi ceară raţia de libertate tocmai astăzi? Trebuie neapărat să vorbesc cu Mişa.

Ajung acasă. Dau comandă pentru o convorbire interurbană cu Pătîrlagele. Telefonista, polcovnica Nataşa, complotistă de-a noastră, din popor, membră a conspiraţiei încă din 1971, cunoaşte parola. Îmi dă legătura cu Cremlinul.

„Mihail Sergheevici, sînt Marius. E voie să începem?”, întreb. „Stai că e Volodea lîngă mine. Uite, pun pe spicăr, vorbeşte cu el”, răspunde Mişa. „Tovarăşe Criucicov, din Timişoara vă sun. Începem?”. „Ighen”, îmi spune Volodea, cu gîndul la anii tinereţii. Volodea e om serios, un adevărat profesionist în meseria de eliberare a popoarelor. În ’56 a adus libertate poporului frate maghiar. „Nu uitaţi ca la sfîrşit să-l puneţi în frunte pe Marginalizatu. El vă va integra în NATO, ceea ce e dorinţa mea cea mai fierbinte”, îmi mai aminteşte Volodea.

Dau telefon lui Iulian Vlad. „Generale, vezi că începem. Voi în noaptea care vine îl săltaţi pe bozgor, îl scuturaţi un pic, dar nu prea tare, ca să-şi păstreze aspectul comercial pe 22 decembrie. Anunţă-l şi pe dobitocul de Postelnicu”. „Mie ce-mi iese din afacerea asta?”, mă întreabă Vlad. „4 ani de puşcărie”, îl informez. „Cum adică, eu ditamai comandantul securităţii şi nu capăt decît 4 ani? V-aţi pierdut respectul! Vreau mai mult!”. „Egoistule, acum nu e vreme de tîrguieli. O să primeşti 9 ani de puşcărie, dar n-o să execuţi decît 4”, îi explic. „Dar de ce să execut numai 4?”, face Vlad pe încăpăţînatul. „Băi, voi securiştii atît sînteţi de îmbibaţi de mentalităţi comuniste că nu înţelegeţi lucruri elementare. Tu nu pricepi că o să instalăm statul de drept? Dacă primeşti 9 ani de închisoare, şi în genunchi să te rogi, mai mult de 4 nu ai cum să execuţi. Cu excepţia cazului că te cheamă Miron Cozma”.

Sînt obosit, dau să mă culc, dar sună telefonul. E aiatolahul Khomeini, îngrijorat că nu a mai luat nimeni legătura cu el ca să-i dea instrucţiuni. „Trebuie să-l ţii de vorbă pe bîlbîit cel puţin două zile. Propune-i contracte avantajoase, nu-ţi fă griji că Iranul ar ieşi în pierdere din asta, că oricum nu va trebui să respectaţi contractele după aia”, îi poruncesc.

După masă primesc raportul cu privire la membrii C.P.Ex. Îl citesc satisfăcut. S-a izbutit informarea tuturor C.P.Ex.-iştilor. Cînd bîlbîitul va propune deschiderea focului împotriva demonstranţilor, aceştia îl vor aproba. Astfel vom avea motive să-i băgăm în puşcărie după căderea bîlbîitului, dovedind caracterul profund anticomunist al revoluţiei noastre. Cînd bîlbîitul îşi va oferi demisia, membrii C.P.Ex. au fost instruiţi să-l refuze şi să-l roage să rămînă la putere. Astfel, izbînda revoluţiei va fi mai sigură.

O singură problemă mă îngrijorează: nu s-a izbutit contactarea agentului Toporovschi. Individul ăsta, lipsit de instrucţiuni, ar putea reacţiona imprevizibil. Ei, nu le poţi prevedea chiar pe toate. Mă bizui totuşi pe profesionalismul său, sper că-şi mai aminteşte de şedinţa conspirativă de astă-vară, cînd s-a comunicat participanţilor că România are o bibliotecă centrală universitară de prisos.

Mai citeşte, despre ce am făcut în decembrie 1989: Sînt vechi membru al clubului posesorilor de NUP