Un adept al ideologiei Statului Maximal: Deputatul USR de Cluj Adrian Dohotaru

Deputatul USR de Cluj Adrian Dohotaru a făcut în 26 septembrie 2017 o declarație politică care este publicată pe saitul USR – filiala Cluj (linc). Declarația se numește „Evaziunea fiscală sărăcește România. Furtul de la Măguri-Răcătău” și din ea aflăm că domnul deputat a depus și o plîngere la DIICOT, în care demască că „un grup structurat bine dezvoltat care operează în zona bazinului Someșului Rece exploatează persoane vulnerabile pentru a recolta ilegal ciuperci și fructe de pădure cu scopul de a le introduce în lanțul economic din Uniunea Europeană”. Continuă lectura

Noi atacuri la adresa libertății economice

Piață din Bacău, mai 2015 după intrarea în vigoare a legii care chipurile ocrotește producătorii agricoli. Sursa: activenews.ro

Piață din Bacău, mai 2015, după intrarea în vigoare a legii care chipurile ocrotește producătorii agricoli. Sursa: activenews.ro

De la 1 mai toți țăranii trebuiau să se conformeze cerințelor impuse de legea piețelor nr. 145/2014 (linc). Asta înseamnă să obțină un atestat de producător și un carnet de comercializare. Fără acestea nu mai au dreptul să vîndă, și nici măcar să transporte produsele agricole pe care le obțin pe propriile terenuri. Atestatul de producător trebuie înnoit în fiecare an și vizat la fiecare semestru la primărie (bătaie de cap suplimentară pentru toți și mai ales pentru cei care locuiesc în sate care nu sînt reședință de comună).

Sînt stabilite amenzi de la 15000 la 22500 lei pentru persoanele care vînd produse agricole fără atestat de producător și carnet de comercializare, ori de la 7500 la 15000 lei pentru cei care au atestat de producător și carnet de comercializare, dar vînd produse care nu sînt obținute în ferma proprie. Amenzi care pot ajunge la 10000 lei (ceva mai mici pentru persoane fizice) și confiscarea mărfii sînt stabilite pentru transportarea produselor agricole fără ca transportatorul să aibă la el fila din carnetul de comercializare. Chiar și cînd un producător își transportă propria producție poate primi amendă între 3000 și 4000 lei dacă n-a completat fila din carnetul de comercializare. Alte amenzi sînt stabilite pentru folosirea necorespunzătoare a carnetului de comercializare ori neafișarea etichetei mărfii, iar primarii care eliberează atestate de producător ori carnete de comercializare încălcînd legea pot fi amendați cu între 15000 și 22500 lei. Continuă lectura

Nouă ofensivă a ideologiei statului maximal: Legea taximetriei

Deputatul UNPR de Iaşi Tudor Ciuhodaru a anunţat o nouă iniţiativă legislativă (linc), care urmăreşte creşterea siguranţei taximetriştilor.

„Voi depune la Camera Deputaţilor un astfel de proiect, care să vizeze dotarea autoturismelor cu butoane de panică şi cu geamuri securizate care să delimiteze spaţiul şoferului de cel al clienţilor. Toate aceste dotări vor figura la cheltuieli deductibile dacă proiectul va fi adoptat”, a spus domnul deputat. Continuă lectura

Statul Maximal se opune liberei concurenţe în domeniul transporturilor

„Guvernul va adopta legea privind combaterea pirateriei în transport”, anunţă ziarul „România Liberă” din 24 martie 2010 (linc). Este vorba de promovarea unei legi a transporturilor, care să combată „pirateria” în acest domeniu şi care este cerută stăruitor de Confederaţia Operatorilor de Transport Autorizaţi din România.

Ce înseamnă de fapt „piraterie” în domeniul transporturilor? Este acelaşi fel de manipulare lingvistică la care m-am referit mai demult (linc) cînd vorbeam de problema drepturilor de autor. Unui cuvînt vechi însemnînd o infracţiune foarte gravă i s-au atribuit înţelesuri noi, pentru a incrimina o activitate care în fond este legitimă. Aşa numiţii „piraţi” ai transporturilor sînt oameni care vor să cîştige bani din muncă cinstită, oferind concetăţenilor nişte servicii de care aceştia au nevoie. Continuă lectura

Libertate economică, dar nu pentru căţei (2)

„Chintesenţa politicii Uniunii Europene, la care România a aderat în 2007, este distrugerea micilor întreprinzători, pentru a scuti marile firme de concurenţă”, scriam în aprilie 2009, cînd comentam introducerea de către dragii noştri guvernanţi a taxei forfetare (linc).

Un grup de parlamentari PDL vigilenţi au observat că, în ciuda acelei măsuri, încă mai există firme mici pe piaţă, şi au înaintat o iniţiativă legislativă (linc) menită să le distrugă. „Un număr însemnat de entităţi aveau organizat un singur compartiment de contabilitate format dintr-o singură persoană angajată cu contract individual de muncă parţial (una sau două ore pe zi). Astfel s-a proliferat munca la negru, situaţiile financiare fiind întocmite de către persoane care nu deţineau experienţa necesară, nesupunîndu-se standardelor de calitate”, se plîng domnii parlamentari. Ca soluţie a acestei probleme, parlamentarii propun să fie interzisă existenţa compartimentelor contabile formate dintr-o singură persoană încadrată cu timp parţial sau în baza unei convenţii civile (linc). Continuă lectura

Se clatină taxa forfetară?

„Impozitul forfetar, o eroare a executivului”, spune ministrul economiei Adriean Videanu. „Impozitul forfetar este o gafă şi va trebui eliminat imediat ce există o creştere economică” a spus şi preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie. Mircea Geoană, preşedintele PSD, e mai nuanţat: „Propunem eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri începînd cu 1 septembrie, dar numai sub condiţia că găsim resursele suplimentare dintr-o serie de propuneri pentru a putea să compensăm lipsa de venituri la buget”. Continuă lectura

Taxa forfetară pentru IMM: Libertate economică, dar nu pentru căţei

Chintesenţa politicii Uniunii Europene, la care România a aderat în 2007, este distrugerea micilor întreprinzători, pentru a scuti marile firme de concurenţă. Guvernul Emil Boc pare hotărît să aplice politica Uniunii Europene, dînd dovadă de multă inventivitate în acest scop. Continuă lectura

Brînza a dispărut din pieţele timişorene, iar la Bucureşti o nouă piaţă ţărănească se desfiinţează

Ca urmare a Ordinului 111 al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare, brînza a dispărut din pieţele timişorene, anunţă „Renaşterea Bănăţeană” din 2 februarie 2009.

„În Piaţa Badea Cîrţan nu era nici un comerciant, în Calea Lipovei doar o femeie a îndrăznit să scoată la vînzare brînză. (…) În Iosefin, la fel, o singură vînzătoare, din Ivanda, se afla în întreaga hală”, ne informează ziarul.

Din experienţă proprie ştiu că ieri în Piaţa 700 se găseau totuşi brînzeturi, dar la preţuri mai mari decît de obicei (18 lei/kg pentru caş de oaie). Este efectul micşorării concurenţei şi al costurilor suplimentare pe care le au producătorii, fie cu respectarea formalităţilor birocratice pretinse de Direcţia Sanitar Veterinară, fie cu amenzile.

Arătam într-un articol mai vechi de pe acest sait că ambalarea şi etichetarea obligatorie, impusă în numele alinierii la standardele Uniunii Europene, are ca adevărat scop eliminarea de pe piaţă a micilor producători, în favoarea marilor trusturi susţinute de birocraţia de la Bruxeles. Nu a existat în România o problemă reală cu un număr mare de toxiinfecţii alimentare datorate consumului de produse „neigienice” din pieţele ţărăneşti, iar dacă cumva asemenea problemă există, Ministerul Sănătăţii ar trebui s-o semnaleze, nu Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară (care are specialişti în medicină veterinară, nu în medicină umană). Birocraţii „sanitar-veterinari” născocesc false probleme cu a căror rezolvare să-şi justifice apoi salariile, iar prin reglementările pe care le promovează obligă producătorii să le plătească tot felul de taxe, întru bunăstarea lor personală. Căci avem o puzderie de „Autorităţi Naţionale” care stabilesc taxe de capul lor, fără a fi controlate de nimeni. N-ar fi o problemă dacă acele taxe s-ar referi la nişte servicii facultative, dar respectivele „Autorităţi Naţionale” au grijă să emită reglementări prin care serviciile taxate sînt obligatorii pentru oricine vrea să desfăşoare activitate economică în domeniul lor de reglementare.

O situaţie asemănătoare se întîlneşte în unele ţări, unde Mafia obligă întreprinzătorii să-i plătească taxă de protecţie, cei care refuză fiind supuşi diferitelor hărţuiri. Însă sărmanii mafioţi trebuie să se străduiască singuri să-şi impună autoritatea asupra comercianţilor. Birocraţii n-au asemenea probleme, ei pot apela la întreaga structură a Statului Maximal (poliţie, jandarmerie, poliţie comunitară, instanţe judecătoreşti) pentru a constrînge recalcitranţii să se supună.

În cadrul ofensivei Statului împotriva pieţii libere, în paralel cu impunerea de diferite condiţii prin care producătorii să renunţe singuri la ideea de a-şi vinde direct marfa în pieţe, fără intermedierea băieţilor deştepţi de la multinaţionalele agreate de UE, se practică şi desfiinţarea pur şi simplu a unor pieţe. Recent, la Bucureşti s-a mai desfiinţat o piaţă agro-alimentară – Piaţa „Basarabia” din sectorul 2 (primar Neculai Onţanu, cunoscut şi pentru distrugerea pieţei Obor). Motivul invocat sînt gunoaiele lăsate de pieţari. Doar cu o mică parte din taxele încasate de la vînzătorii din piaţă, primăria putea angaja un om care să se ocupe permanent de curăţenia în zonă. Departe însă de gîndirea lui Onţanu că tarabagiii care plătesc nişte taxe Primăriei au dreptul şi la nişte servicii din partea acesteia, ceea ce se caută este un pretext pentru desfiinţarea pieţii. De ce să angajezi un măturător cînd cu mai mulţi bani se pot angaja nişte poliţişti comunitari care să dea amenzi? Iar dacă amenzile sînt contestate în instanţă e minunat – au de lucru şi colegii de la serviciul juridic!

Micşorarea numărului de locuri de vînzare disponibile în pieţele ţărăneşti va duce la creşterea chiriei pentru tarabe, autorităţile putînd invoca legea cererii şi ofertei. În multe locuri aceste chirii au ajuns deja la niveluri prohibitive. Efectul combinat al creşterii chiriilor pentru tarabe şi noilor pretenţii cărora trebuie să le facă faţă producătorii, este creşterea preţurilor de pe piaţa ţărănească la nivele similare cu cele din supermarchet. Astfel, sprijinul pe care orăşenii (clienţii) l-ar avea faţă de ideea de piaţă ţărănească va scădea, şi noi măsuri împotriva micilor producători vor putea fi luate, fără teama unor proteste semnificative.

Activitatea birocraţilor aduce unora şi avantaje. Lipsite de concurenţa pieţelor ţărăneşti, supermarcheturile vor putea să crească preţurile. Prevăd în viitor o creştere generală de preţuri la alimente, pe care politicienii o vor pune pe seama crizei economice mondiale. Dar, mai mult decît faptul că în SUA nişte oameni au luat împrumuturi de la bănci şi nu le-au returnat, pentru creşterile de preţuri din România vinovaţi sînt birocraţii noştri autohtoni, cît şi politicienii care au creat cadrul legislativ prielnic acestora.

Citeşte, pe aceeaşi temă:
Ambalarea şi etichetarea obligatorie, metodă prin care Statul Maximal elimină de pe piaţă micii producători
Uniunea Europeană interzice libera concurenţă
Zadarnicele proteste ale lăptarilor

Actualizare (14 februarie): Autorităţile par să dea înapoi, în Piaţa Badea Cîrţan au apărut iar vînzătorii de lactate, dar numai jumătate din cîţi erau înainte şi cu preţuri mărite. Se putea însă gusta brînza înainte de cumpărare. Efectul realizat este promovarea nihilismului juridic – avem nişte legi, care n-au nimic de-a face cu voinţa poporului căci sînt adoptate la presiunea UE, dar nu-i problemă, că oricum nu le respectăm. Rămîne de văzut cît va dura această îngăduinţă a autorităţilor.

TVR 22 decembrie 1989. Florin Filipoiu anunţă programul grupării „Dreptatea Socială”

Apariţia lui Florin Filipoiu la TVR în 22 decembrie 1989. Acesta făcuse parte dintre cei care participaseră la baricada din Piaţa Universităţii, iar acolo alcătuiseră o grupare numită „Dreptatea socială” şi o listă de revendicări pe care o citeşte la TVR

Transcriere înregistrare:
00:00 Teodor Brateş: Acum să dăm cuvîntul unui tînăr, reprezentantul celor care în această noapte au apărat libertatea!
00:07 Florin Filipoiu: Fac parte dintr-un grup care astă noapte a ridicat baricada de la Inter. Atunci am format gruparea „Dreptatea Socială”, şi cei din prima linie şi-au pus pe hîrtie cererile lor. Dacă vor fi cumva aprobate nu se ştie, dar noi le vom prezenta: Abolirea pe viitor a oricărei forme de cult al personalităţii; eliberarea deţinuţilor politici; încetarea exporturilor de alimente şi virarea acestora pe piaţa internă; desfiinţarea magazinelor nomenclaturii; reducerea consumului electric al marilor consumatori industriali şi renunţarea la economii de curent pe spatele populaţiei; încetarea spionării populaţiei de către securitate; deplasarea liberă în interiorul şi exteriorul ţării; independenţa televiziunii, libertatea presei, a cuvîntului, desfiinţarea cenzurii, libertatea artelor; permisiune de circulaţie a automobilelor în fiecare duminică; renunţare la raţionalizarea benzinei; crearea unui nou sistem de distribuţie a alimentelor către populaţie; revenirea la orarele normale în serviciile publice; acordarea de libertăţi economice micilor proprietari şi ţăranilor; încetarea sistemului de condiţionări în aprovizionarea ţăranilor; excluderea învăţămîntului politico-ideologic din şcoli şi facultăţi; renunţarea la criminala politică demografică şi liberalizarea avorturilor; încetarea demolării satelor; dreptul la liberă asociere; comisii de anchetă care să investigheze abuzurile foştilor potentaţi; crearea unor comisii de anchetă care să revizuiască istoria patriei; denumirea ţării de Republica România; crearea unei comisii de specialişti care să redacteze constituţia ţării, care va garanta că niciodată vreo dictatură nu va conduce România; numirea de specialişti în conducerea ministerului şi, în final, a ministerelor, şi în final, alegeri libere. Acestea au fost puse pe hîrtie de gruparea „Dreptatea Socială” şi de oamenii care azi noapte au ridicat baricada la Inter (aplauze, bravo).
02:11 Teodor Brateş: Linişte, vă rog.

Ambalarea şi etichetarea obligatorie – metodă prin care Statul Maximal elimină de pe piaţă micii producători

Ţăranii care vin cu brînză sau caş în pieţe vor trebui să ambaleze marfa şi să o eticheteze, conform unor noi reglementări ale Direcţiei Sanitar-Veterinare. Cei care nu se conformează riscă o amendă de pînă la 30 milioane lei vechi.

Este o nouă măsură impusă de alinierea României la standarde europene, prin care se realizează unul din adevăratele obiective ale Uniunii Europene: eliminarea de pe piaţă a micilor producători, în favoarea marilor trusturi susţinute de birocraţia de la Bruxeles.

Propagandistic, lucrurile sînt prezentate ca o expresie a grijii faţă de om care-i animă pe birocraţi, pe necesitatea protecţiei consumatorului. Dacă marfa are o etichetă pe care scrie numele producătorului şi termenul de garanţie, consumatorul nemulţumit ştie pe cine să reclame dacă i s-a vîndut marfă proastă.

De fapt, în pieţele ţărăneşti există un fel mult mai eficient de protecţie a consumatorului: acesta are dreptul să guste din marfă înainte de cumpărare. Astfel, clienţii pot să-şi dea seama de calitatea mărfii mult mai bine decît pe baza unei etichete care să certifice corespunderea cu nu ştiu care standard înregistrat la Direcţia Sanitar-Veterinară. Degustarea este prevăzută şi în legislaţie ca drept al cumpărătorului. Art. 1301 din Codul Civil spune: „În privinţa vinului, oloiului şi altor asemenea lucruri care, după obicei, se gustă înainte de a se cumpăra, vinderea nu există pînă ce cumpărătorul nu le-a gustat şi n-a declarat că-i convin”. Dar în scumpa noastră patrie instrucţiunile Direcţiei Sanitar-Veterinare sînt mai importante decît legi organice precum Codul Civil. Exact acest drept de degustare al clientului, care este unul din principalele avantaje ale pieţii ţărăneşti, este eliminat prin noile reglementări de tip „european”. Consumatorul, a cărui protecţie se invocă, nu mai are dreptul să controleze singur calitatea mărfii, prin degustare, ci trebuie să se încreadă în echipele de birocraţi ale Direcţiei Sanitar-Veterinare care vor face controale periodice în gospodăriile producătorilor şi vor emite certificate de calitate.

Gospodăriile ţărăneşti nu dispun de linii de ambalare şi etichetare a produselor, şi tocmai asta e ideea – ţăranii să nu mai vîndă direct în piaţă, ci numai prin intermediul marilor firme. Investiţia într-o linie de ambalare şi etichetare este prea împovărătoare pentru o gospodărie ţărănească, ea se justifică numai la firmele mari, care au de ambalat cantităţi de ordinul tonelor. Dacă firmele mari oferă ţăranilor preţuri prea mici pentru producţia lor, acestora nu le rămîne decît să protesteze zadarnic (cum au mai făcut-o), dar modalitatea eficientă de protest – refuzul de a mai livra procesatorilor şi vînzarea mărfii direct către consumatori – devine imposibilă ca urmare a acţiunilor funcţionarilor Statului Maximal.

Deocamdată, ţăranii români adoptă rezistenţa pasivă. După cum scrie ziarul „Deşteptarea” din Bacău, în acel judeţ doar 33 de producători s-au înregistrat la Direcţia Sanitar-Veterinară, acesta fiind şi motivul pentru care respectivul organism birocratic a stabilit deocamdată un nivel relativ scăzut al taxelor. Dar după ce producătorii vor fi prinşi în angrenajul birocratic taxele vor fi treptat mărite şi se vor introduce noi obligaţii privind controale periodice, care se vor face desigur tot contra cost. Scopul urmărit este de a face ca preţurile de pe piaţa ţărănească să nu fie mai scăzute decît cele înregistrate la supermarcheturi. În Uniunea Europeană se acceptă ca pe piaţa ţărănească să se vîndă maxim 5% din produse, şi numai pe segmentul de preţuri înalte.

Eforturile birocraţilor dau rezultate: în judeţul Braşov, de pildă, numărul bovinelor s-a redus cu 20% numai în ultimul an, tot mai mulţi crescători de animale renunţînd la afacere.

Un alt efect al obligativităţii ambalării şi etichetării produselor îl constituie creşterea cantităţii de deşeuri produse de fiecare gospodărie. La blocul meu, de pildă, în urmă cu 2-3 ani erau destule 2 tomberoane de gunoi, iar acum sînt 3 tomberoane care devin arhipline pînă la ziua ridicării gunoiului. Creşterea cantităţii de gunoaie este bucuria ecologiştilor, care au astfel obiect de activitate (şi de încasat bani) din afacerile cu reciclarea ecologică a deşeurilor.

Evoluţia actuală a fost anticipată într-un alt articol al meu mai vechi: Uniunea Europeană interzice libera concurenţă.