Chişinău, martie 1989: Uniunea Scriitorilor îngrijorată de „accentuarea ameninţătoare a disensiunilor interetnice”

LA300389Săptămînalul Uniunii Scriitorilor de la Chişinău, „Literatura şi Arta”, publica în 30 martie 1989 o „Adresare către cetăţenii din Moldova Sovietică” a Uniunii Scriitorilor. O reproduc aici pentru a înlesni înţelegerea atmosferei existentă în URSS-ul gorbaciovist în perioada premergătoare revoluţiei române din 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt inserate comentarii actuale ale mele.

Adresare către cetăţenii din Moldova Sovietică

În legătură cu accentuarea ameninţătoare a disensiunilor interetnice de pe teritoriul Moldoveni Sovietice, Uniunea Scriitorilor din Moldova se adresează populaţiei din republică pentru a-şi ecsplica poziţiile asupra unor chestiuni ce trezesc o deosebită îngrijorare.

1. Uniunea Scriitorilor din Moldova îi consideră pe toţi cetăţenii ce locuiesc în prezent pe teritoriul republicii, indiferent de apartenenţa lor naţională, drept cetăţeni egali [poziţie diferită de cea din Ţările Baltice, unde după independenţă persoanele care-şi stabiliseră traiul în regiune în perioada sovietică numai cu anumite condiţii au putut primi cetăţenie], ea nu împărtăşeşte nici un fel de intenţii ostile faţă de nimeni, nu pune problema transmutării cu forţa a nimănui şi nu cheamă organizaţiile neoficiale să aplice violenţa împotriva cetăţenilor de orice naţionalitate. Continuă lectura

Chişinău, martie 1989: Literatura şi Arta împotriva agenţiei guvernamentale de presă ATEM

LA160389_2În 12 martie 1989 la Chişinău mulţimea protestatară lua cu asalt sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al RSS Moldoveneşti. Cu 6 ani în urmă am descris deja pe acest blog evenimentul respectiv (linc), care a prefigurat luarea cu asalt a sediului CC al PCR la Bucureşti, în 22 decembrie 1989.

La lincul indicat mai sus am prezentat reacţia agenţiei de presă oficiale a guvernului RSS Moldoveneşti (ATEM = Agenţia Telegrafică Moldovenească) faţă de evenimentele respective (articolele „Este nevoie de o poziţie principială” şi „Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”, dar şi retragerea unor materiale iniţial difuzate ca „obligatorii” de către ATEM). Prezint acum şi o replică pe care a dat-o ATEM-ului scriitoarea Nina Josu, care fusese nominalizată ca una din organizatoarele dezordinilor publice de la Chişinău. Replica a apărut cu titlul de „ATEM – nu dezinformATEM”, în „Literatura şi Arta” din 16 martie 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele. Conducătorul ATEM de la vremea respectivă era găgăuzul Fiodor Angheli, care după independenţa Republicii Moldova s-a remarcat tălmăcind poezii de Eminescu în limba găgăuză.

„ATEM – nu dezinformATEM”

În ultimul timp se caută tot mai insistent organizatorii mitingurilor şi nicidecum nu pot fi găsiţi. ATEM-ul îi numeşte, şi pe bună dreptate, pe instigatori „elemente lipsite de răspundere”; în altă parte instigatorii se conturează şi mai clar: „chipurile deformate ale liderilor şi organizatorilor demonstraţiei ilegale, ale şantajiştilor, care au pierdut simţul realizmului politic…”. Ca să vezi ce clarviziune: „şantajişti şi fără simţul realizmului politic!”.

Sînt de acord cu calificativul ATEM-ului, dar cred că cei care n-au fost în stare să rezolve pînă azi problemele-cheie ale poporului, cei care îl induc în eroare, dezinformîndu-l la tot pasul (am în vedere, în primul rînd, ATEM-ul), aceia sînt adevăraţii instigatori ai mitingurilor, n-au simţul realizmului politic. Şi anume din această cauză ies oamenii pe străzi şi în pieţele oraşului.

Continuă lectura

Ștefan Prutianu: Revoluția NU a început la Iași (video)

În 18 decembrie 2014 Clubul Monarhiștilor Români, filiala Iași, a organizat o comemorare a 25 de ani de la revoluția română. Cu acest prilej a fost invitat să vorbească și Ștefan Prutianu, cel care în diferite lucrări apărute după revoluție a fost prezentat ca și inițiatorul Frontului Popular Român, organizație conspirativă care ar fi încercat să organizeze un miting împotriva dictaturii Ceaușescu în 14 decembrie 1989 la Iași. Domnul Prutianu, spre deosebire de Cassian Maria Spiridon (principalul inițiator al campaniei de presă prin care se acreditează ideea că revoluția ar fi început la Iași), a avut mandat de arestare în decembrie 1989 (vezi documentul de mai jos). Tot spre deosebire de Cassian Maria Spiridon, contestă (de două ori în cadrul discursului) teza că revoluția ar fi început la Iași. Revoluția ar fi putut începe la Iași, dar nu a început, susține domnul Prutianu, iar despre cei care au pretins că revoluția a început la Iași crede că au fost „ispitiți de gloria nepieritoare… sau de simpla amăgire a copilului din fiecare dintre noi”. Discursul său este între minutul 6:29 și minutul 16:34 al înregistrării.

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Literatura şi Arta combate anonimii agresivi

Actualizare: traduceri expresii din rusă

Continui prezentarea pe acest blog a atmosferei existentă în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în urmă cu un sfert de veac, cînd s-au adoptat legile despre decretarea limbii „moldoveneşti” ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin.

Vezi articolele precedente de pe acest blog:

1989, Chişinău: “Timpul cere insistent decizii care ar întoarce irevocabil pagina cu semnăturile funeste ale lui Molotov şi Ribentrop” (I. Druţă, I. C. Ciobanu, Gr. Vieru, L. Lari, I. Hadîrcă, N. Dabija, A. Grăjdieru, M. CimpoiConvocare, în “Literatura şi Arta” din 24 august 1989)

Haralambie Moraru: Noi poporul care a stat de veacuri între Nistru şi Prut, sîntem puşi acum să aşteptăm. Pînă pe 29 august, chiar pe pămîntul nostru (Haralambie MoraruGrîul cît sabia şi spicul cît vrabia, în “Literatura şi Arta” din 24 august 1989)

1989: Sfîrşit de august la Chişinău. Comitetul ’89 (Ion BerlinschiSfîrşit de august la Chişinău, în “Tinerimea Moldovei” din 27 august 1989; Grupul de iniţiativă “Comitetul ’89”Declaraţie-apel, în “Tinerimea Moldovei” din 27 august 1989)

27 august 1989: Marea Adunare naţională de la Chişinău sau “Ziua ce va lumina un veac” (Boris VieruOra astrală a neamului, în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989; Virgiliu ZagaevschiSabotajul. Cronica “grevelor politice” din Tiraspol, Tighina, Chişinău ş.a., în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989; Aurelian LavricAdevărul la persoana I, în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989, Marea Adunare Naţională din 27 august 1989Documentul final “Despre suveranitatea statală şi despre dreptul nostru la viitor”, în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989)

Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video) (înregistrări video din arhiva lui Victor Bucătaru)

Reportaj de la Marea Adunare Naţională de la Chişinău din 27 august 1989 (Gheorghe Lupuşor, Nicolae Misail, I. SanduReportaj de la Marea Adunare Naţonală din Piaţa Victoriei, în “Tinerimea Moldovei” din 30 august 1989)

31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească (Mircea Snegur, D. NidelcuLegea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Alecu ReniţăAcţiuni provocatoare, în “Literatura şi Arta” din 24 august 1989; Vasile RomanciucAlfabetul se-ntoarce acasă, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Vasile NăstaseJoi, 31 august 1989…, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; A. PasecinicUn examen al bunăvoinţei, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Cuvîntul de încheiere al deputatului M. I. Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, în cadrul şedinţei de seară din 30 august, în “Tinerimea Moldovei” din 3 septembrie 1989; Aurelian LavricDimensiunea prudenţei noastre, în “Literatura şi Arta” din 21 septembrie 1989; G. CiobanuPuncte fierbinţi pe harta republicii, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Tr. VasiliuNemulţămiri neargumentate, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Virgiliu ZagaevschiArgumentul reteveiului, în “Literatura şi Arta” din 21 septembrie 1989)

Prefacerile respective au avut şi opozanţi, despre care aflăm din articolul lui Valeriu Matei „Despre anonimii agresivi”, din „Literatura şi Arta” din 24 august 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

LA240889_anonagresivi1Despre anonimii agresivi

De la un timp încoace serviciul poştelor din Moldova începe să dea semne de oboseală. Vagoanele sînt supraîncărcate, maşinilor le plesnesc anvelopele de import, avioanele, de prea multă greutate, abia deşi mai pot lua zborul spre capitala URSS. Şi nu e vorba doar de numărul impunător al scrisorilor expediate, cît, mai ales, de greutatea şi gravitatea învinuirilor (la adresa poporului moldovenesc, a trezirii conştiinţei lui naţionale, a intelectualităţii şi, în special a scriitorilor moldoveni) pe care le conţin. Se trimit, la C.C. al P.C.U.S., la Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., la Uniunea Scriitorilor din U.R.S.S. şi… numai unde nu se trimit saci întregi de scrisori, unele semnate cu nume fictive, altele cu adrese false ale expeditorilor, epistole individual-anonime şi anonim-colective. Scrisori calomnioase li se înmînează pasagerilor la gară şi la aeroport, sînt „uitate” pe la instituţiile publice din marile oraşe, într-un cuvînt, ce [se] face propaganda şi, dindărătul unor lacrimi de crocodil, se cere ajutor. Cine nu cunoaşte starea reală a lucrurilor, poate fi tentat să creadă că la noi toată lumea s-a pus pe scris plîngeri. Dar nu-i aşa. Ţăranii nu prea au timp să scrie, fiindcă e în toi campania agricolă, muncitorii oneşti au şi ei necazurile lor, intelectualii veritabili nu-şi văd capul de atîtea treburi şi probleme. Şi atunci, cine scrie? Scriu cei din raiale, adică raialiştii, adică interfrontiştii, care în numele unor „idealuri” fără nici un ideal spun minciuni sfruntate: de la vlădică pînă la opincă, adică de la „doctor în istorie” (A. Liseţki [Anatol Liseţchi, devenit deputat în 1990; răposat], V. Grosul [Vladislav Grosul, doctor în istorie, azi emigrat la Moscova, colaborator al Academiei de Ştiinţe din Rusia; fiu al academicianului sovietic moldovean Iachim Grosul] et co.) pînă la tinerii istorici îndoctrinaţi (gen V. Solonari [avea să devină deputat în 1990; azi, profesor asociat la University of Central Florida, orlando, SUA (linc)]). Continuă lectura

Un sfert de veac de la revenirea scrierii cu alfabet latin în RSS Moldovenească. Numărul de gazetă cu alfabet latin „îl ţineam cu mîinile tremurînde şi, de emoţie, îmi curgeau lacrimile”

LA240889_Donos_Renastereaconstiintei1LA240889_Donos_Renastereaconstiintei2În august 1989 Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti a adoptat legile despre decretarea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat a republicii şi revenirea la alfabetul latin. M-am mai referit pe acest blog la respectivele evenimente (vezi pagina RSS Moldovenească 1988-1990).

Voi prezenta acum, spre amintirea evenimentelor din urmă cu un sfert de veac, articolul „Renaştere a conştiinţei” publicat de Alexandru Donos în „Literatura şi Arta” din 24 august 1989, articol care relatează scrisorile primite la redacţie în urma publicării experimentale a săptămînalului „Literatura şi Arta” în alfabet latin. Am scanat articolul din 3 bucăţi, pot fi probleme grafice la îmbinarea pe pagina de blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Comentariul redacţiei: Restructurarea, transparenţa, democratizarea vieţii, pe care le trăim astăzi, au trezit poporul din somnul letargic al vremurilor de teroare, minciună şi stagnare. Acest fapt ni-l dovedeşte şi sumedenia de răvaşe sosite în ultimul timp la redacţie din satele şi oraşele Republicii. E destul să spunem că în primele 7 luni ale a[nului] c[urent] săptămînalul a primit 7466 de scrisori, adică de 5 ori mai mult decît în aceeaşi perioadă a anului trecut. Continuă lectura

1988, Chişinău. Procese cîştigate de activişti ai mişcării naţionale. Hărţuiri în raionul Ungheni

LA271088_09Săptămînalul „Literatura şi Arta” din 27 octombrie 1988, la rubrica „De joi pînă joi” scrisă de Dinu Mihail, informează despre hărţuirile la care sînt supuşi în raionul Ungheni activiştii „mişcării democratice pentru susţinerea restructurării”. Totodată, mai aflăm că ziariştii comunişti Vitalie Atamanenco şi Valeriu Efremov, care criticaseră mişcarea naţională din RSS Moldovenească şi unii conducători ai acesteia, au pierdut un proces civil pe acest subiect şi vor fi siliţi să publice dezminţiri. Informaţia venea după o campanie de presă împotriva mişcării naţionale care se desfăşura la Chişinău, semnificative pentru această campanie de presă fiind articolele, deja prezentate pe acest blog:
Vitalie AtamanencoAverse, reverse şi extremităţi, în “Moldova Socialistă” din 24 iulie 1988 (linc)
V. EfremovNeformal despre “neformali”, în “Moldova Socialistă” din 30 iulie 1988 (linc)
Articolele respective fuseseră retipărite în mai multe ziare, inclusiv din presa raională.

Transcriu ultimele 2 din cele 3 articolaşe publicate de „Literatura şi Arta” în rubrica „De joi pînă joi”.

Ce mai fac „neformalii”?

Înainte de a răspunde la această întrebare se impune o constatare de ordin general: cu toate că sînt aruncaţi în zona impublicităţii, cu toate că li se pun în cîrcă vini imaginare chiar şi atunci cînd spun că o jumătate de măr plus altă jumătate de măr fac în total un pumn de pesticide, oamenii care văd în restructurare o şansă istorică, un factor de înnoire spirituală şi socială, încearcă să acţioneze în spiritul timpului, în spiritul tezelor formulate fără echivoc de Mihail Gorbaciov.

Acum să trecem la concret: vreo 30 de intelectuali şi oameni ai muncii din Corneşti, raionul Ungheni, au hotărît să formeze – Sfinte Dumnezeule, păzeşte-ne de asemenea cumpene! – un grup de sprijin. Stop: ce fel de grup de sprijin?! Nu cumva pentru susţinerea… ? Da, un grup de sprijin pentru Mişcarea democratică din Moldova pentru susţinerea restructurării. Continuă lectura

Chişinău, 1989. Hărţuiri judiciare

LA230289_procese1LA230289_procese2Am mai publicat pe acest sait articole despre situaţia existentă în Basarabia în perioada gorbaciovistă (vezi pagina RSS Moldovenească 1988-1990). Un nou articol pe această temă acum, scris publicat de Alexandru Donos în 23 februarie 1989 în săptămînalul „Literatura şi Arta”, care era cea mai importantă publicaţie care susţinea în acei ani mişcarea naţională din Republica Moldova. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat cîteva explicaţii ale mele.

Lecţie de democraţie?
(ce se întîmplă duminicile la Chişinău)

Un şir de cititori ne-au reproşat că în numărul trecut al săptămînalului i-am condamnat pe nedrept pe cei ce-şi cer în văzul tuturora drepturile legitime în consens cu imperativele restructurării. Într-adevăr, poate că am fost prea categoric la acest capitol, descriind o parte a incidentului de la 12 februarie din piaţa Biruinţei, al cărui martor am fost fără să vreau. Vorba e că un grup format din peste o sută de persoane (cifra a fost numită în presă, la radio şi la televiziune) a venit la monumentul lui V. I. Lenin scandînd o serie de lozinci legate de actualitate şi problemele zilei (dar nu lozinci cu caracter instigator, cum scrie ATEM-ul [Agenţia Telegrafică Moldovenească, agenţie de presă oficială a guvernului RSS Moldoveneşti]). Împrăştiind grupul de cetăţeni, detaşamente de miliţieni au reţinut o serie de persoane, 18 dintre care au fost deferite judecăţii, ce a avut loc la 17 februarie a.c. ATEM-ul, care a trimis la acest proces judiciar patru corespondenţi ai săi,, s-a străduit să facă o informaţie operativă, care a fost publicată de acum în ziarele republicane. Vom ecspune şi noi mai jos decizia judiciară, însă înainte de aceasta ţinem să precizăm că în comunicarea oficială apărută abia la 17 februarie în ziarul „Chişinău. Gazeta de seară” sîntem informaţi că de pe urma măsurilor luate de miliţieni nimeni n-a avut de suferit. La judecătorie, însă, cîţiva cetăţeni dintre cei reţinuţi au declarat şi au prezentat acte ale ecspertizei medicale, precum că li s-au pricinuit diferite traume, arsuri în regiunea feţei sau leziuni corporale. Depoziţiile referitoare la brutalitate şi pricinuirea leziunilor au fost ecspediate de către judecătorie procurorului pentru a fi controlate şi a se lua măsurile de rigoare.

Deci, iată decizia judecătoriei populare a raionului Frunze. Cazurile celor 18 persoane trase la răspundere administrativă au fost eczaminate separat de către patru judecători. Dosarele a patru cetăţeni (între care erau şi două femei) au fost clasate (precraşenî), dar nu suspendate (priostanovlenî), cum scrie presa, deoarece s-a dovedit că au nimerit întîmplător în piaţă. Alte două persoane au fost preîntîmpinate [avertizate]. Nouă cetăţeni, însă, au fost amendaţi (de la 20 pînă la 100 de ruble fiecare), iar unuia şi anume lui M. V. Moroşanu, inginer principal la Institutul de proiectări tehnologice „Tehstroiproect”, i s-a prescris muncă de corecţie pe un termen de două luni cu reţinere a 20 la sută din salariu. De fapt, M. V. Moroşanu se afla în acelaşi grup, întocmindu-i-se la început un proces verbal asemănător cu celelalte, care i-a şi fost adus la cunoştiinţă. Peste două zile cineva dintre şefi (stilul administrativ de comandă mai acţionează) a dat indicaţie de a se face cu aceeaşi dată încă un proces verbal, precum că Moroşanu ar fi opus nesubordonare cu rea voinţă lucrătorilor miliţiei şi deci să i se intenteze un proces mai aspru. Acel şef, însă, nu ştia, probabil, că M. V. Moroşanu are numai mîna stîngă, cu care nu putea nici într-un caz să se împotrivească celor cîţiva miliţieni ce l-au reţinut. În timpul şedinţei judiciare s-a stabilit că el n-a opus rezistenţă lucrătorilor miliţiei, ci doar şi-a ecspus deschis indignarea în legătură cu metodele brutale de reţinere a cetăţenilor. Continuă lectura

Cui nu-i place Imnul RSS Moldoveneşti? şi Emisiune moldovenească de la televiziunea din Tiraspol (video)

LA220689_nuiplaceimnul
În 2 martie 1992 a izbucnit războiul din Transnistria, în urma căruia în majoritatea acestei regiuni a Republicii Moldova (dar şi în cîteva localităţi basarabene, printre care oraşul Tighina) s-a consolidat un regim separatist.

În presa chişinăuană a anului 1989 se putea observa creşterea tendinţelor separatiste din zonă. Pentru exemplificare, redau articolul „Cui nu-i place imnul?” de Ion Sandu, apărut în „Literatura şi Arta” din 22 iunie 1989. Este vorba de imnul RSS Moldoveneşti (pe lîngă imnul URSS, fiecare republică unională sovietică avea propriul său imn), care-l puteţi asculta la sfîrşitul acestui articol.

În Transnistria de azi limba română are o poziţie marginală. Este declarată „moldovenească”, se scrie cu alfabet chirilic şi, deşi teoretic e una din limbile oficiale, practic e puţin folosită în instituţii. Televiziunea regimului separatist are o emisiune zilnică de ştiri şi una săptămînală nepolitică în „limba moldovenească”. Pentru cititorii acestui sait, prezint tot în finalul acestui articol o înregistrare a emisiunii moldoveneşti a televiziunii din Tiraspol.

Cui nu-i place imnul? Continuă lectura

Noiembrie 1989 la Chişinău. Glasul victimelor. „Socot absolut imposibilă, după cele văzute, aflarea mea în continuare în rîndurile partidului”

Am mai prezentat pe acest blog evenimentele din 7 şi 10 noiembrie 1989 de la Chişinău, începute cu oprirea paradei militare sovietice în 7 noiembrie (aniversarea revoluţiei bolşevice), continuate cu incendierea Ministerului de Interne al RSS Moldoveneşti în 10 noiembrie şi urmate de schimbarea prim-secretarului acestei republici sovietice. Fiindcă nu vreau să mă repet, îndemn cititorii să citească articolele mele mai vechi:
16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească
7 şi 10 noiembrie 1989 – ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău
10 noiembrie 1989, incendierea ministerului de interne la Chişinău

Prezint acum alte relatări din presa momentului despre acele evenimente, şi anume articolul „Vorbesc victimele” publicat de „Literatura şi Arta” din 23 noiembrie 1989 şi semnat „Secţia publicistică” sub genericul „Ce s-a întîmplat totuşi la 7 şi 10 noiembrie la Chişinău?”.



Vorbesc victimele Continuă lectura

Septembrie 1988: „Moldova Socialistă” se luptă cu emoţiile


Continui să prezint pe acest blog, în paralel cu evenimentele din România anului 1989, şi atmosfera din Basarabia din aceeaşi perioadă. În 8 septembrie 1988 ziarul guvernamental de la Chişinău „Moldova Socialistă” publică articolul nesemnat (semn că era comandă politică de sus) „În prizonieratul emoţiilor”. Transcriu acest articol pentru a oferi şi cititorilor acestui blog posibilitatea de a se delecta cu el, inserînd scurte comentarii proprii cu litere cursive între paranteze drepte. În principal acestui articol i-a fost dată replică în rezoluţia Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească din 14 septembrie 1988, publicată de „Literatura şi Arta” în 27 octombrie 1988 şi pe „blogul lui Marius Mioc” în 25 noiembrie 2010 (linc).

În prizonieratul emoţiilor

La 23 august 1988 „Moldova Socialistă” a publicat la rubrica „revista presei” articolul „Peste un an”, în care a analizat activitatea săptămînalului „Literatura şi Arta” şi, parţial, materialul „Restructurarea nu are alternativă” inserat în această gazetă cu rubrica „Masa rotundă”.

Colegiul de redacţie al săptămînalului însă, nu numai că nu a căzut de acord cu aprecierile şi concluziile expuse în revistă, ci şi a dat publicităţii la 1 septembrie articolul său redacţional. Tonul acestui „răspuns colegial” e atît de certăreţ, discutabil, încît nu lasă dubii privind renunţarea la abeceul despre atitudinea respectuoasă faţă de oponenţi, despre necesitatea de a-şi însuşi cultura discuţiilor. Însă principiul pluralizmului socialist presupune întîi de toate bunăvoinţă, sinceritate, discuţii sănătoase, în contradictoriu. Continuă lectura