Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Interviu cu Lorin Fortuna din ianuarie 1990. „Ne considerăm apartenenți ca obiectiv politic la platforma Frontului Salvării Naționale pînă în preajma alegerilor, la care dorim să ne prezentăm ca o formațiune politică de sine stătătoare” decembrie 4, 2018


În ianuarie 1990 ziarul „Luptătorul Bănățean” (fost „Drapelul Roșu” înainte de căderea lui Ceaușescu, fost tot „Luptătorul Bănățean” în anii stalinismului) și-a schimbat numele în „Renașterea”. A apărut cu acest nume un singur număr – în 4 ianuarie 1990, iar apoi, fiindcă la București apăruse o altă publicație care se chema tot „Renașterea”, și-a schimbat numele în „Renașterea Bănățeană” (pe care-l are și astăzi; este singura publicație tipărită zilnică care a supraviețuit în Timișoara). În acest unic număr în care ziarul s-a numit „Renașterea” a apărut și un interviu luat de Ion Dancea lui Lorin Fortuna, conducătorul comitetului revoluționar numit Frontul Democratic Român din timpul revoluției, devenit conducător al județului Timiș (răposat în 2016 – linc). Redau acest interviu. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

Preocupări la zi, obiective de perspectivă

Interviu cu domnul Lorin Ioan Fortuna, președintele Frontului Democrat Român, președintele Consiliului Județean al Frontului Salvării Naționale

LORIN IOAN FORTUNA. Născut în 1948, în localitatea Rădăuți, Bucovina. Absolvent al Facultății de electronică și telecomunicații din București, promoția 1972. A fost repartizat la Centrul teritorial de calcul electronic Timișoara. Din 1976, prin transfer, lucrează la Institutul politehnic „Traian Vuia”, în prezent fiind șef de lucrări suplinitor la catedra de electronică aplicată, Facultatea de electrotehnică. În calitate de șef al unui colectiv de cercetare s-a ocupat și s-a făcut cunoscut printr-o serie de rezultate obținute în domeniul vorbirii artificiale și a dialogului om-mașină. Este căsătorit. (more…)

 

„Luptătorul Bănățean” lansează, sub anonimat, chemarea: „Fără milă!” noiembrie 22, 2018


„Luptătorul Bănățean” (numele luat după căderea lui Ceaușescu de fostul ziar comunist timișorean „Drapelul Roșu”; era de fapt o revenire la numele din perioada stalinistă; acum ziarul respectiv are denumirea „Renașterea Bănățeană”) din 24 decembrie 1989 – al treilea număr al ziarului de după căderea lui Ceaușescu, publica numai articole nesemnate. Ziariștilor de acolo fie le era rușine de ceea ce făcuseră în vremea ceaușistă (la Timișoara rușinea era mai mare decît în alte părți), fie încă nu îndrăzneau să semneze articolele în care combăteau vehement fosta dictatură, că nu erau siguri cum vor evolua lucrurile. La acea vreme încă se trăgea pe străzile Timișoarei, în cadrul așa-zisei lupte cu teroriștii. Printre articolele din acest ziar se află și unul intitulat „Fără milă!”, care anume la „teroriști” se referă. Să-l savurăm!

Fără milă!

Așternem încet pe hîrtie primele slove cu lumină și adevăr. Ieșirea din dogme, din închisoarea sintagmelor superuzate se face cu dificultate. Vom izbuti și aici, pentru că forța cugetului, vibrația conștiinței sînt mai puternice decît gălușca prostiei… (more…)

 

Generalul Gheorghe Popescu, proaspăt numit la comanda garnizoanei Timișoara, face apel către populație noiembrie 15, 2018


În „Luptătorul Bănățean” din 28 decembrie 1989 apare articolul „Armata e cu noi” iscălit de generalul Gheorghe Popescu, proaspăt numit la comanda garnizoanei Timișoara. Gheorghe Popescu era din lotul de generali reactivați de către noul ministru Nicolae Militaru. De precizat că după numirea lui Gheorghe Popescu în funcția de comandant al garnizoanei n-au mai fost morți în luptele cu „teroriștii” din oraș (Coca Ioachim, angajat civil la o unitate militară, care s-a sinucis în 30 decembrie, nu cred că poate fi considerat mort al revoluției).

Armata e cu noi!

Din partea comandantului garnizoanei, general maior Gheorghe Popescu (more…)

 

Oliviu Tocaciu explică la TVR treaba cu teroriștii: „Cei care nu se vor preda pînă la ora 17,00 în cursul zilei de joi vor fi judecați de tribunalele militare excepționale, după o procedură sumară, de excepție, pedeapsa aplicată fiind pedeapsa capitală (…) Pînă acum s-au înregistrat cîteva cazuri de predare voluntară” noiembrie 12, 2018


„Luptătorul Bănățean” din 28 decembrie 1989 redă cele rostite la TVR de către Oliviu Tocaciu, membru al CFSN, referitor la teroriști. Tocaciu dă o definiție a „teroristului” și explică comunicatul-ultimatum al CFSN care cerea ca toți teroriștii să se predea pînă în 28 decembrie 1989 ora 17 (deci nici vorbă de încetarea activităților „teroriste” odată cu executarea soților Ceaușescu), anunțînd că cei care se vor preda vor beneficia de clemență, iar ceilalți vor fi pedepsiți cu moartea. Deasemeni, mai anunță că există cazuri de teroriști care s-au predat voluntar. Redau acest articol pentru cititorii mei.

Precizări făcute la Televiziune de avocatul Oliviu Tocaciu, membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale

Mai înainte de a face precizările cu privire la terorist, la actele de terorism, se impune a preciza că în țara noastră Codul penal, cu excepția dispozițiilor expres abrogate prin Decretul recent publicat, este și rămîne în vigoare, pînă la adoptarea unui nou cod penal. Ca atare, săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de Codul penal atrage răspunderi penale pentru cei care le săvîrșesc și care vor fi judecați ținînd seama de faptele săvîrșite. Dată fiind starea excepțională în care ne găsim prin continuarea împotrivirii elementelor teroriste la cuceririle pe care le-am realizat, a fost necesară emiterea acelui Comunicat și ultimatum care dă posibilitatea ca elementele teroriste să se predea pentru a se curma astfel vărsarea de sînge în continuare. Înainte de toate trebuie să precizez ce se înțelege prin terorist. Menționez că toate prevederile legale care vor veni în completarea Comunicatului-ultimatum vor fi la rîndul lor publicate pentru a nu exista nici o neînțelegere.

Este declarat terorist și declarată ca atare persoana care poartă asupra sa armă de foc sau armă albă, muniție, explozivi sau orice alt mijloc de distrugere ori aparatură de emisie-recepție și care, folosindu-se de astfel de mijloace, luptă cu ele împotriva Frontului Salvării Naționale și a cuceririlor României libere.

De asemenea, este considerat terorist și declarată ca atare persoana care răspîndește sau publică zvonuri sau informații exagerate sau tendențioase cu privire la situația excepțională cu scopul derutării populației civile și creării stării de panică, ori în scop de diversiune.

În fine, tot terorist va fi considerată și declarată ca atare persoana care ține legătura cu teroriștii sau favorizează actele de terorism. (more…)

 

„Cea mai mare parte din elementele teroriste s-au predat, au fost nimicite ori capturate” ianuarie 17, 2012


„Luptătorul Bănăţean” din 30 decembrie 1989 a publicat un interesant comunicat al Consiliului Militar Superior, acel organism subordonat CFSN care conducea lupta cu teroriştii. Se poate vedea că, în ciuda afirmaţiilor mai recente că prin executarea soţilor Ceauşescu lupta cu teroriştii a încetat (inclusiv prin legea 341/2004 s-a încercat să se întărească această idee declarîndu-se data de 25 decembrie 1989 ca zi a sfîrşitului revoluţiei), în 30 decembrie 1989 încă se mai vorbea în comunicate oficiale de faptul că există terorişti care mai opun rezistenţă. Populaţiei i se explică că s-au înfiinţat tribunale militare extraordinare care lucrează la judecarea teroriştilor. (more…)

 

Luptătorul Bănăţean din 25 decembrie 1989: se desfăşoară operaţii „pentru neutralizarea cuiburilor de terorişti care, din instinct demenţial, continuă să ţină mîna pe trăgaci” noiembrie 8, 2011


„Luptătorul Bănăţean”, noul nume al fostului ziar PCR timişorean „Drapelul Roşu”, se proclamase după revoluţie „organ al comitetului judeţean Timiş al Frontului Salvării Naţionale”. Cred că era mai mult o declaraţie a redacţiei, formată din foştii ziarişti comunişti, de susţinere a noii puteri în stat, decît o subordonare reală. Orientarea ideologică a publicaţiei e sugerată de titlu – care este reluarea numelui purtat de ziarul Partidului Comunist (Muncitoresc) din Timişoara în perioada stalinistă. În 25 decembrie 1989 „Luptătorul Bănăţean” publică un comunicat al CFSN difuzat la radio şi televiziune în ziua precedentă. Comunicatul nu aparţine de fapt numai CFSN, cum s-ar crede după titlu, ci şi „Comandamentului Militar Unic”. Componenţa exactă a acestui „Comandament Militar Unic” care a condus lupta cu „teroriştii” în decembrie 1989, este un subiect care n-a prea trezit interesul istoricilor şi jurnaliştilor care s-au ocupat de revoluţie. Deşi eu cred că e un subiect care merită lămurit.

Comunicat al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (more…)

 

Documentul prin care a fost destituit Ceauşescu iunie 17, 2011


În 22 decembrie 1989, de la balconul Operei din Timişoara a fost citită „Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara”, document care, chiar din primul punct hotărăşte demiterea din toate funcţiile a lui Nicolae Ceauşescu şi a membrilor familiei sale.

Ulterior s-a pretins că destituirea lui Ceauşescu s-a făcut ca urmare a comunicatului FSN citit de Ion Iliescu la TVR (linc), însă rezoluţia adunării populare de la Timişoara a apărut, cronologic, înaintea comunicatului FSN. Aşadar, Ion Iliescu nu mai putea să-l destituie pe Nicolae Ceauşescu fiindcă acesta fusese deja destituit prin rezoluţia adunării populare de la Timişoara. Respectiva rezoluţie, redactată, din cîte am auzit, de Radu Motica, a fost răspîndită sub formă de manifest dactilografiat împrăştiat printre oamenii din Piaţa Operei şi a fost publicată în „Luptătorul Bănăţean” din 22 decembrie 1989 (numele care, după fuga lui Ceauşescu, îl luase vechiul ziar „Drapelul Roşu” al Comitetului Judeţean PCR Timiş).

La Bucureşti nu a băgat însă nimeni în seamă acest document, luptele cu teroriştii începute în seara aceleiaşi zile au acaparat atenţia opiniei publice.

Subordonarea Frontului Democratic Român faţă de CFSN (linc), hotărîtă mai apoi de Lorin Fortuna, a făcut ca întreaga activitate a FDR să devină un lucru secundar.

Reproduc mai jos „Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara” ca un document istoric important, care arată năzuinţele oamenilor, aşa cum au fost ele exprimate în 22 decembrie 1989, nu cum au fost interpretate ulterior (din 1989 încoace mereu se găsesc cîte unii ca să reinterpreteze „idealurile revoluţiei” conform intereselor de moment).

Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara (more…)