Mă numesc Marius Mioc, domiciliat în Timişoara (…). Sînt participant la revoluţia din decembrie 1989, începînd din 16 decembrie 1989 cînd am fost prezent în mulţimea adunată lîngă casa preotului Laszlo Tokes, ulterior fiind arestat pentru participarea mea la revoluţie. Sînt totodată autor a 10 cărţi despre revoluţia română din 1989 şi coautor al altora. Cărţile mele au fost deseori citate în lucrări de specialitate despre revoluţia română publicate în ţară şi străinătate.
Am urmărit intervenţiile dv. televizate în care cereaţi să fie eliminaţi impostorii din rîndul celor care au primit certificate de revoluţionar conform legii 341/2004 şi m-am bucurat la ideea că există voinţă politică în acest scop, dar m-am şi temut că „eliminarea impostorilor dintre revoluţionari” ar putea fi doar demagogie politicianistă, cum a fost de atîtea ori din 2004 încoace (însăşi apariţia legii 341/2004 s-a făcut sub sloganul eliminării impostorilor).
Eliminarea impostorilor din rîndul revoluţionarilor este o veche dorinţă a mea. Din acest motiv, încă din 2010, de pe timpul guvernului Boc, am depus o plîngere penală împotriva înaltului funcţionar public Adrian Viorel Nicolaescu, conducător la acea vreme al Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari (SSPR), care publicase în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 lista revoluţionarilor a căror certificate fuseseră preschimbate conform legii 341/2004. M-am axat în plîngerea mea pe 3 cazuri despre care ştiam că au fost incluse ilegal pe lista revoluţionarilor cu certificate preschimbate şi aveam dovada că Adrian Viorel Nicolaescu a cunoscut respectiva situaţie înainte de 7 iulie 2010 cînd a publicat lista din Monitorul Oficial.
Plîngerea mea a fost dată spre cercetare comisarului şef VOICU MARIAN de la Direcţia de Poliţie Bucureşti, care a emis referatul cu propunere de NUP pe care îl anexez. Se poate observa din acest referat că se recunoaşte că a fost o greşeală includerea celor 3 cazuri semnalate de mine în lista revoluţionarilor publicată în Monitorul Oficial, dar se pretinde că acea greşeală „nu a avut urmări juridice”. La această concluzie (îndoielnică, după părerea mea) s-a ajuns fără să se administreze probatoriul cerut de mine, anume fără să se facă adresă către Casele de Pensii pentru a se verifica dacă persoanele în cauză au încasat indemnizaţii de revoluţionar. Continuă lectura