Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Încep acum capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”. Fiindcă e un capitol mai lung, prezint acum primele 2 subcapitole ale acestuia – cel de introducere și cel legat de inducerea în eroare făcută nemijlocit de conducerea CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN

Capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea) este de fapt partea de rechizitoriu în care sînt explicitate faptele pe care se întemeiază trimiterea în judecată a inculpaților.

Primul subcapitol – introducerea – prezintă niște considerații teoretice cu privire la folosirea dezinformării și diversiunii. Sînt lucruri care se predau în Academiile Militare din multe țări, inclusiv România.

Se invocă, printre altele, „Manualul privind planificarea şi executarea inducerii în eroare a adversarului la nivelurile operativ şi tactic” – Ediţia 2013. Pentru puterea argumentației juridice, ar fi fost de preferat invocarea unui manual asemănător tipărit în perioada regimului ceaușist. Se invocă însă și „DO-5 – ordin privind mascarea obiectivelor şi acţiunilor militare la pace şi în situaţii de criză”. Nu se spune din ce an e ordinul acesta. Dacă este de dinainte de 1989, e un argument juridic bun.

Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în dimineața de 22 decembrie 1989, sinuciderea fostului ministru al apărării Vasile Milea, numirea lui Stănculescu în funcția de ministru, ședința C.P.Ex. din dimineața de 22 decembrie și fuga Ceaușeștilor din clădirea CC. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada

În ceea ce privește moartea generalului Vasile Milea, Parchetul concluzionează că a fost o sinucidere. „S-a realizat chiar şi o reconstituire a stării de fapt existente şi s-a conchis că scenariul asasinării ministrului apărării s-a dovedit imposibil, singura concluzie viabilă fiind aceea a sinuciderii”. Se citează din nou din raportul Comisiei Senatoriale (care, reamintesc, a fost boicotată la Timișoara): „Dacă gl. Milea ar fi executat întocmai ordinul lui Ceauşescu şi ar fi deschis focul cu tot armamentul asupra revoluţionarilor, am fi avut mii de victime şi poate întreaga acţiune ar fi fost înecată în sînge”. Se susține astfel că regimul comunist ar fi fost capabil în 22 decembrie 1989 să oprească revoluția. Pentru mine, care în 16 decembrie 1989 m-am alăturat revoluției lîngă casa preotului Laszlo Tokes cînd erau acolo sub 200 de persoane, cu gîndul că e foarte posibil să răsturnăm regimul (nu știam sigur că vom izbuti să-l răsturnăm, dar consideram asta ca o variantă deplin posibilă), ideea că regimul ar mai fi putut să oprească revoluția în 22 decembrie 1989, după ce deja se revoltaseră mai multe orașe din țară și ieșiseră în stradă zeci de mii de bucureșteni, mi se pare aberantă. De altfel, însăși declarația lui Stănculescu, citată de Parchet, spune că la acel moment rezistența era inutilă și că printre cei din C.C. era o „panică pe care nu o vezi decît poate o singură dată în viaţă”.

Dar pe lîngă ce scrie Comisia Senatorială sînt amintite și cercetări proprii făcute de Parchet. Se lansează ipoteza: „Este foarte probabil ca încă înaintea sinuciderii ministrului apărării, pe fondul nemulţumirilor privind eficienţa represiunii, comandantul suprem să fi luat decizia numirii gl.lt. Stănculescu în funcţia de ministru al apărării”. Se sugerează astfel, fără să se spună explicit, că Milea s-ar fi sinucis după ce și-a dat seama că a căzut în dizgrația lui Ceaușescu. Martorul Silviu Curticeanu enumeră astfel ipotezele motivului sinuciderii lui Milea: „Ori s-a speriat de faptul că Ceauşescu l-a ameninţat că îl pune în faţa plutonului de execuţie, ori a văzut că armata nu-i mai răspunde şi nu mai poate face nimic, sau pentru că ştia că şi armata poartă o vină în legătură cu cele întîmplate”.

Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (2). Istoricul dosarului

Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.

Vezi şi prima parte a acestei ordonanţe: Consideraţii generale

II. SCURT ISTORIC AL DOSARULUI NR. 97/P/1990
Aşa cum am arătat, pe rolul Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printre cauzele care au avut ca obiect fapte penale comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, s-a aflat şi dosarul nr. 76/P/1990, în care s-au efectuat cercetări faţă de inculpaţii Postelnicu Tudor (fost ministru de interne), Vlad Iulian (fost ministru secretar de stat la Ministerul de Interne şi sef al Departamentului Securităţii Statului), Bucurescu Gian (fost adjunct al ministrului de interne), Dănescu Gheorghe (fost adjunct al ministrului de interne), Goran Gheorghe (fost locţiitor al şefului Securităţii mun. Bucureşti), Bărbulescu Marin (fost şef al Miliţiei mun. Bucureşti), Vasile Gheorghe (fost adjunct al ministrului de interne) şi Vârban Mircea (fost şef al Serviciului de cercetări penale din cadrul Miliţiei mun. Bucureşti) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen., reţinându-se în sarcina acestora că au ordonat lipsirea de libertate în mod ilegal, în perioada 21-22.12.1989, a unui număr de 1.245 persoane care au participat la manifestaţiile din Bucureşti şi faţă de inculpaţii Pârvulescu Marin (fost ofiţer de cercetare penală în cadrul Directiei a VI-a a fostei D.S.S.), Ştefan Gheorghe (ofiţer de cercetare penală în cadrul Direcţiei a VI-a a fostei D.S.S.) şi Gureşoae Ion (fost ofiţer de cercetare penală în cadrul Direcţiei a VI-a a fostei D.S.S.) cercetaţi sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 266 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., reţinându-se că în noaptea de 21/22.12.1989 au insultat, ameninţat şi lovit mai multi manifestanţi în scopul de a obţine de la aceştia declaraţii cu privire la participarea lor la mişcarea de protest din mun. Bucureşti, precum şi cu privire la conducătorii şi organizatorii acestei mişcări, toţi fiind trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 76/P/1990 din 15.08.1990.

TVR 22 decembrie 1989. Mihai Lupoi: Comandantul armatei e generalul Militaru. Ni se transmite că în piaţa centrală din Sibiu e un măcel îngrozitor. General-colonel Militaru a dat ordin ca toate unităţile militare să se retragă în cazărmi (video)

Actualizare 3 iunie 2018: Înlocuire înregistrare de pe youtube, care fusese ștearsă, cu înregistrare de pe vimeo.

Intervenţie a lui Mihail Lupoi la TVR, în 22 decembrie 1989. Explică că la unitatea militară din Boteni s-au luat măsuri ca Ceauşescu să nu poată să fugă din ţară. Anunţă că s-a hotărît ca comandantul armatei să fie generalul Militaru şi că la Sibiu este un măcel îngrozitor. Interesantă şi afirmaţia lui Lupoi că generalul Militaru a dat ordin ca unităţile militare să se retragă în cazărmi. Ulterior acest ordin de retragere în cazărmi avea să fie atribuit şi generalului Stănculescu. Poate şi Stănculescu a dat un asemenea ordin, dar ar fi interesant de stabilit dacă a făcut-o înainte sau după generalul Militaru.

Mihail Lupoi a fost ministru al turismului în guvernul CFSN, a demisionat în februarie 1990. În 2000 a devenit senator PRM, reales în 2004, în 2005 a trecut la PNL.

Transcriere înregistrare:
00:00 Teodor Brateş: [O comunicare] extrem de importantă.
00:01 Mihail Lupoi: Fac o mică întrerupere şi-mi cer scuze. În primul rînd…
00:04 Bărbat: Comunicare importantă.
00:08 Mihail Lupoi: După atîtea veşti proaste şi foarte bune şi extraordinare şi minunate, avem una şi mai minunată. Aici, omenească, de suflet, aici în faţa televiziunii, în acest moment, s-a născut un copil. Probabil că s-a numi Victoria sau Victoriţa sau Victor, ca să semnifice victoria noastră din această zi (bravo!, aplauze, Trăiască!). Sîntem anunţaţi, sîntem anunţaţi de două persoane diferite din Boteni că dictatorul Ceauşescu a coborît dintr-un elicopter alb şi s-a urcat într-o maşină condusă de generalul Neagoe. Se pare că numărul maşinii, este o dacie roşie cu numărul fie 4 B fie 2 B 2646. Se pare că se îndreaptă spre drumul naţional numărul şase. Rog unităţile, vă rog lăsaţi-mă, rog unităţile din jur, Dîmboviţa şi cele limitrofe aeroportului Boteni şi judeţului respectiv să păzească drumurile şi să dovedească maximul de vigilenţă pentru prinderea dictatorului, ca să-l aducem în faţa justiţiei pentru tot ceea ce a făcut timp de 20 şi ceva de ani. Repet: este vorba de o dacie roşie condusă de generalul Neagoe, care poate avea, pentru că nu ştim precis, erau multe numere, două din cele numere au fost 2 B 2646 şi 4 B 2646.
01:16 Bărbat: Locotenent colonel Suciu, comandantul de la Boteni.
01:18 Mihail Lupoi: Comandantul de la Boteni (Bărbat: locotenent colonel Suciu), locotenent colonel Suciu ne raportează (Bărbat: că a luat toate măsurile) că a luat toate măsurile ca dictatorul să nu poată părăsi pe calea aerului România. Elicopterul este sigilat şi oprit la sol. El încearcă să o şteargă din ţară pe drumurile naţionale. Cetăţeni, fiţi vigilenţi! Deasemenea, trebuie să repet apelul pentru că nu am fost suficient de bine înţeles, la populaţie: Fac apel în primul rînd la populaţie să înceteze actele de vandalism. Să se aşeze pe jos, dacă nu mai pot sta în picioare şi au obosit, să nu spargă vitrine, să nu mai creeze panică, şi să, în jurul televiziunii să stea uniţi, să se aşeze şi să fie multă ordine, pentru că ţara ne priveşte, şi de ordinea de care vom da noi dovadă vor da şi cei care ne privesc. Armata, pentru moment, deci ca un interimat, a hotărît ca să preia frînele, deci să fie comandant al armatei pînă la alegerea unui comandant, tovarăşul general-colonel Militaru, sau domnul colonel, general-colonel Militaru. De aceea, rog toate trupele să asculte ordinele acestui general-colonel. De asemenea, avem aici o parte din inventarul casei Ceauşescu. Asemenea inventare…
02:27 Petre Popescu: Şi o casetă luată tot de acolo.
02:28 Mihail Lupoi: Şi o casetă. Asemenea inventare şi lucruri care (neînţelegibil) Comitetul Central, trebuie bine păzite (Teodor Brateş, întinzînd nişte hîrtii: cadourile primite), permiteţi, permiteţi să termin ce am de spus. Aceste asemenea documente, sînt cu sutele, cu miile. Rog cei care se află la Piaţa Palatului, să nu le distrugă, să nu le ia acasă. Nu sînt amintiri, sînt probe, şi aceste probe trebuie folosite de oameni care se pricep să le folosească! Nu le distrugeţi, nu le răspîndiţi! Va dura ani de zile şi altfel nu vom putea judeca acest om. Nu vă închipuiţi ce crime a putut să facă şi ce jaf! Daţi-ne voie să punem judecată să demascăm. Păstraţi ordinea! Nu uitaţi că în aceste momente singura instituţie viabilă şi bine organizată este armata. Aveţi încredere în ea! Aveţi încredere în armată! Ea vă apără şi daţi-i voie să organizeze noua ordine! Pentru că indiferent de cine va fi la putere, ordine şi disciplină trebuie în orice ţară! Nu distrugeţi bunurile, sînt ale noastre! Le-am muncit cu sudoarea noastră şi trebuie să le folosim! Avem ştiri de ultimă oră. Se pare că automobilul, automobilul a fost localizat pe (neînţelegibil). De asemenea, din Sibiu ni se transmite că în piaţa centrală din Sibiu este un măcel îngrozitor. Dacă ştirea se confirmă pe vreo cale, fac apel din nou la comandanţii din Sibiu să fie realişti, să-şi dea seama că dictatorul a şters-o, că vremurile lui s-au terminat. Rog încă o dată să fie lucizi. Comandantul armatei, general-colonel Militaru a dat ordin, şi nu uitaţi că militarii chiar în aceste momente sînt militari şi trebuie să asculte de ordin, a dat ordin ca toate unităţile să se retragă în cazărmi. Cine nu respectă ordinele, chiar în aceste momente, este tot militar şi va suferi rigorile legii. Indiferent cine va face această lege, militarul, în orice ţară, în orice orînduire, în orice epocă, se supune ordinelor comandanţilor direcţi! Deci, nu uitaţi că sînteţi militari şi comandantul vostru actual v-a dat ordin să intraţi în cazărmi! Veţi suferi consecinţele de rigoare! Repet deci apelul generalului-colonel Militaru: reintraţi în cazărmi! Vă mulţumesc.