Candelă împotriva timpului (8). Comunismul s-a născut pe Neva şi s-a înecat în Bega

Al 8-lea episod şi ultimul, din filmul “Candelă împotriva timpului” produs de TVR Timişoara în 2009. Realizatori: Vasile Bogdan şi Titus Suciu.

Vezi primele şapte episoade, care au fost prezentate pe acest blog:
Prin negura roşie
16 decembrie de dimineaţa pînă noaptea
17 decembrie din noapte pînă după amiază
17 decembrie de după amiază pînă în noapte
Singuri împotriva dictaturii
Ziua în care Dumnezeu a pogorît la Timişoara
Atunci ne-am mîntuit de frică

Continuă lectura

Candelă împotriva timpului (7). Atunci ne-am mîntuit de frică

Al 7-lea episod al filmului „Candelă împotriva timpului” produs de TVR Timişoara în 2009. Este vorba aici despre noaptea de 20/21 decembrie 1989 şi ziua de 21 decembrie. Realizatori: Vasile Bogdan şi Titus Suciu.

Vezi primele şase episoade, care au fost prezentate pe acest blog anul trecut:
Prin negura roşie
16 decembrie de dimineaţa pînă noaptea
17 decembrie din noapte pînă după amiază
17 decembrie de după amiază pînă în noapte
Singuri împotriva dictaturii
Ziua în care Dumnezeu a pogorît la Timişoara

Continuă lectura

Candelă împotriva timpului (6). Ziua în care Dumnezeu a pogorît la Timişoara

Al 6-lea episod al filmului „Candelă împotriva timpului” produs de TVR Timişoara în 2009. Este vorba de ziua de 20 decembrie 1989. Realizatori: Vasile Bogdan şi Titus Suciu. Veţi recunoaşte în acest fragment unele înregistrări audio din 20 decembrie 1989 (suprapuse pe imagini video din 22 decembrie 1989) pe care le-aţi putut asculta pe acest blog – vezi pagina Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video.

Vezi primele cinci episoade:
Prin negura roşie
16 decembrie de dimineaţa pînă noaptea
17 decembrie din noapte pînă după amiază
17 decembrie de după amiază pînă în noapte
Singuri împotriva dictaturii

Apar în acest episod: Continuă lectura

Candelă împotriva timpului (4). 17 decembrie de după amiază pînă în noapte (video)

Al 4-lea episod al filmului „Candelă împotriva timpului” produs de TVR Timişoara în 2009. Realizatori: Vasile Bogdan şi Titus Suciu.

Vezi primele trei episoade: Prin negura roşie (linc), 16 decembrie de dimineaţa pînă noaptea (linc), 17 decembrie din noapte pînă după amiază (linc).

Apar în acest episod martorii: Continuă lectura

Azi ora 12, lansare de carte despre revoluţia din Timişoara

Azi 30 septembrie la ora 12, în sala revistei „Orizont” din Timişoara (Piaţa Sfîntul Gheorghe, clădirea în care este banca Transilvania şi Uniunea Scriitorilor, la etaj) va avea loc lansarea cărţii „Candelă împotriva timpului” scrisă de Titus Suciu şi Vasile Bogdan, apărută la editura „Memorialul Revoluţiei 1989” din Timişoara (editura asociaţiei „Memorialul Revoluţiei”).

Cartea cuprinde 63 de interviuri despre revoluţia din Timişoara, realizate de autori în 2009, cu prilejul realizării serialului în 8 episoade despre revoluţie care a fost difuzat în acel an de TVR Timişoara şi TVR 3 (linc). În carte interviurile sînt publicate integral, în timp ce în serialul televizat, din 2865 de minute filmate, nu au intrat decît 180. „Scriitorul Titus Suciu, respectînd ideile, opiniile şi observaţiile personale ale interlocutorilor, a modelat interviurile literar, dînd astfel lecturii plăcerea întîlnirii cu un act artistic”, sîntem anunţaţi în „Cuvîntul înainte” al cărţii.

Titus Suciu este cunoscut că a mai publicat 2 cărţi de referinţă despre revoluţia din Timişoara: „Reportaj cu sufletul la gură” şi „Lumea bună a balconului”. Vasile Bogdan este angajat al TVR Timişoara, corealizator al serialului despre revoluţie care s-a numit tot „Candelă împotriva timpului”.

Împreună cu cartea se va distribui pe DVD şi serialul despre revoluţie despre care pomeneam. Continuă lectura

26 decembrie 1989: Frontul Democratic Român din Timişoara acceptă să se subordoneze CFSN-ului

„Luptătorul Bănăţean” din 27 decembrie 1989 anunţă vestea că Frontul Democratic Român din Timişoara a acceptat să se subordoneze Consiliului Frontului Salvării Naţionale. S-a format, prin urmare, Consiliul Judeţean Timiş al FSN care a condus judeţul imediat după revoluţie. Ziarul pretinde că ar fi existat o adunare generală a FDR care ar fi hotărît integrarea acestuia în FSN. Personal am îndoieli şi bănuiesc că a fost o hotărîre luată de capul lui de Lorin Fortuna, preşedintele FDR. Hotărîrea a stîrnit nemulţumiri care au culminat în 12 ianuarie 1990 cu manifestaţii de stradă care au dus la înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş (linc) şi ulterior la organizarea de alegeri (linc) – Timişul fiind singurul loc din ţară unde în ianuarie 1990 s-au organizat alegeri.

CFSN Timiş nou format era dominat de membrii FDR, dar se aflau în componenţa acestuia şi persoane fără rol deosebit în revoluţie (de pildă, Florentin Cârpanu, director al combinatului de creştere a porcilor Comtim).

Iată componenţa CFSN Timiş astfel format:

Preşedinte Lorin Fortuna

Vicepreşedinţi Tudorin Burlacu şi Petrişor Morar

Secretar Ştefan Ivan

Membrii: Lucia Atanasiu, Ionel Barna, Liviu Băcanu, Ioan Bordoş, Barna Bodo, Florentin Cârpanu, Dorel Curuţiu, Alexandru Ciura, Romeo Dunca, Mihai Dragomirescu, Viorel Florescu, Arcadie Giurgev, Ion Gîrdan, Dorin Goţia, Constantin Ghinea, Mihai Haidău, Claudiu Iordache, Radu Ionescu, Filomenia Iliescu, Ioan Marcu, Adrian Mezaroş, Daniel Mîndrilă, Luminiţa Milutin, Mihaela Munteanu, Nicolae Negoescu, Sorin Oprea, Constantin Posa, Manole Popa, Constantin Popa, Petre Petrişor, Crîstea Petrea, Nicolae Predonescu, Gerhardt Puri, Mircea Roman, Gheorghe Roată, Mihai Rădoi, Ioan Stroie, Dan Sobor, Dan Solar, Maria Trăistaru, Cristina Urichianu, Ionel Ursulescu, Corneliu Vazianu, Pintea Vasile, Ioan Vortulaş, Ion Vintilă, Valentin Vîrtan, Emil Vlădescu. Continuă lectura

Nicolae Bădilescu: „Recunosc, şi nu sînt mîndru deloc, că am fost unul dintre cei care au rostit pentru prima oară numele lui Iliescu”

Recent răposatul Nicolae Bădilescu, fost membru al Frontului Democratic Român, a povestit propriile sale fapte din decembrie 1989 în cartea lui Titus Suciu „Lumea bună a balconului” (Helicon Banat Timişoara, anul nu este indicat dar în prefaţă se spune că sînt aproape 6 ani de la revoluţie, deci 1995, paginile 67-87). Declaraţia domnului Bădilescu este o mini-cronică a revoluţiei de la Timişoara, acoperind o mare parte din momentele importante ale acesteia. Redau cîteva crîmpeie din această declaraţie. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Căderea zidului Berlinului şi revoluţia din Cehoslovacia au avut darul să mă facă să sper că Marele Moment nu era departe nici pentru noi. De aceea ascultam toate posturile străine în limba română, urmăream emisiunile Televiziunii Iugoslave, purtam discuţii interminabile cu prietenii (…)

Dar să ne întoarcem la ziua de 16. Am fost prin preajma bisericii reformate de pe la orele 14. Ştii ce aş putea zice că am făcut atunci acolo? Scandal ca toată lumea şi un fel de prospectare. (…) În prima fază cîte un strigăt: vrem aia, vrem aia. Or starea aceasta era exact aceea care trebuia să ne fi stăpînit dacă voiam să „începem ceva”. În consecinţă, am făcut şi eu cît am putut ca lumea să „înnebunească”: înjuram în stînga, în dreapta, mai strigam cîte o lozincă, îi îndemnam pe cei din jur să-şi verse năduful. (…) Continuă lectura

Rich Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România” (3). 20 Decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara

Un nou fragment din teza de doctorat din 1997 a profesorului american Rich Andrew Hall avînd titlul: „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Episoadele anterioare:
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu

20 Decembrie 1989. Protestatarii cuceresc Timişoara

Nicolae Ceauşescu s-a întors din Iran în după-amiaza de miercuri, 20 decembrie. Cîteva ore mai tîrziu a denunţat pe calea undelor „acţiunile teroriste” din Timişoara, „organizate şi dezlănţuite în strînsă legătură cu cercurile reacţionare, imperialiste, iredentiste, şoviniste şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine”<Citat în Rady, Romania in turmoil, pag. 97>. Dar chiar în clipele în care Ceauşescu anunţa la televiziunea naţională că în judeţul Timiş s-a decretat „starea de urgenţă”, regimul pierdea controlul asupra Timişorii. În dimineaţa de 20 decembrie, unităţile armatei au început să se retragă din Timişoara. Pe măsură ce ostaşii dispăreau de pe străzi, relatările sugerează că miliţienii şi securiştii rămaşi fie au urmat exemplul armatei au fost copleşiţi de mulţime<Budapest Domestic Service, 2115 GMT 20 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989>. Spre seară, 100000 de oameni, aproape o treime din populaţia Timişorii, a preluat centrul oraşului în triumf. Ce a determinat o asemenea bruscă schimbare a situaţiei? A fost Timişoara abandonată protestatarilor?

Fiind împiedicată să se desfăşoare pe străzi în 18 decembrie, rezistenţa s-a mutat în fabrici. Comitete de grevă ad-hoc s-au format la unele din cele mai importante uzine din Timişoara în zilele de luni şi marţi. Ironic, reflexele totalitare ale regimului par să fi contribuit la dezvoltarea acestor mişcări greviste. Răscolind apele, luni dimineaţă în mai multe fabrici au fost trimişi activişti de partid care să lămurească muncitorii ceea ce nu se întîmplase în oraş în noaptea precedentă. Adelina Elena de la fabrica Electrobanat (ELBA pe scurt) sugerează că înainte de sosirea activistului de partid la fabrica ei, mulţi muncitori nu-şi dăduseră seama de amploarea violenţei din noaptea precedentă<Adelina Elena, „Martor ocular. Faţă în faţă”, revista Orizont, 6 ianuarie 1990, pag. 5>. Conform Elenei, prezentarea făcută de activistul de partid a fost atît de absurdă încît a provocat o reacţie complet opusă celei dorită de regim. Activistul a argumentat că „huligani, fascişti, elemente declasate şi retrograde au devastat Timişoara. Am aflat deasemenea despre Laszlo Tokes, un fanatic religios care a incitat vagabonzii să atace, fure şi să dea foc. Ei au atras şi copii în aceste acţiuni. Toţi erau beţi, inclusiv copiii şi femeile. S-au îmbătat cu lichior furat din magazinele pe care le spărseseră. Au atacat şi clădirea judeţenei [de partid] dar să nu ne îngrijorăm: toţi au fost prinşi. Toţi”<Adelina Elena, „Martor ocular. Faţă în faţă”, revista Orizont, 6 ianuarie 1990, pag. 5>.

Acesta a fost motivul, li s-a spus, pentru care „starea de urgenţă” este în vigoare (neoficial declarată în acel moment) şi toate întrunirile de mai mult de trei persoane sînt interzise. Muncitorii au fost avertizaţi împotriva răspîndirii zvonurilor. Întorcîndu-se la locurile de muncă, spune Elena, oamenilor le-a rămas o nelămurire: De unde au apărut dintr-odată în Timişoara atît de mulţi „fascişti”, „huligani” şi „beţivani” de toate vîrstele?

Dimineaţa următoare, marţi 19 decembrie, forţa de muncă majoritar femeiască de la ELBA a încetat lucrul. Răspunsul regimului a fost să trimită 200 de ostaşi la fabrică pentru a „convinge” femeile să se întoarcă la lucru. Iarăşi, efectul a fost contrar. Femeile au început să scandeze „nu lucrăm sub arme!” şi au isprăvit cu lozinca „jos Ceauşescu!”. Primarul Petre Moţ, panicat, şi secretarul judeţean de partid, Radu Bălan, s-au grăbit la faţa locului. Nefiind în stare să disperseze mulţimea furioasă, Bălan a început să-şi noteze în carneţel cererile unora dintre femei: „Vrem căldură … ciocolată pentru copii … ciorapi, lenjerie, cacao, vată”<Adelina Elena, „Martor ocular. Faţă în faţă”, revista Orizont, 6 ianuarie 1990, pag. 5>. Generalul M.Ap.N. Ştefan Guşă a fost trimis să-i salveze pe Moţ şi Bălan şi s-a trezit şi el încolţit de femei. Numai cînd s-au înregistrat ciocniri în afara fabricii, care au costat cîteva vieţi în ceea ce pare a fi fost o diversiune intenţionată, au fost în stare oficialii să profite de haos şi să scape.

Înapoi la sediul partidului, generalul Guşă a fost, după cum se zice, apostrofat şi ridiculizat pentru că „s-a speriat de nişte muieri”, dar episodul ELBA pare să fi lăsat o impresie puternică asupra recruţilor din armată şi poate chiar asupra unora din comandanţii lor. După incident, forţele regimului au evacuat zona din jurul fabricii ELBA şi angajaţii au ieşit în stradă. Din după masa de 19 decembrie focurile de armă s-au rărit iar mai tîrziu au încetat complet. Recruţii din armată s-au confruntat nu cu vandali sau cu terorişti străini în bezna nopţii, ci cu nişte femei muncitoare care exprimau frustrări legate de umilinţele absurde din viaţa de zi cu zi a ultimei părţi a epocii Ceauşescu, frustrări care nu erau străine nici recruţilor înşişi.

În dimineaţa de miercuri 20 decembrie, o grevă generală a cuprins Timişoara şi numai fabricile de pîine mai lucrau<Rady, Romania in turmoil, pag. 96>. O demonstraţie de solidaritate cu cei care îşi pierduseră rude în violenţele din zilele anterioare, şi care acum cereau să li se dea morţii [cadavrele], a dus coloane de muncitori în centrul oraşului. Unităţile armatei au lăsat cetăţenii să treacă nestingheriţi. Acesta era un prim indiciu clar al susţinerii cauzei demonstranţilor de către militarii obişnuiţi. Soldaţii au refuzat să execute ordinele iar unii chiar s-au alăturat demonstraţiei<Ibidem; Nestor Rateş, Romania: The Entangled Revolution (România: Revoluţia încîlcită), Editura Praeger, New York 1991>. Lozinca „armata e cu noi!” a răsunat în centrul Timişorii. Curînd după asta armata a început să se retragă în cazărmi.

La vremea respectivă, observatorii au fost înclinaţi să interpreteze această hotărîre ca o dovadă că linia de comandă militară se dezintegrează şi ofiţerii de rang mijlociu iau problemele în mîinile lor. Mai mult, retragerea a fost văzută ca un semn neechivoc de susţinere pentru cauza demonstranţilor. Maiorul de armată Viorel Oancea, care în 22 decembrie a devenit primul ofiţer din Timişoara care a declarat public susţinerea sa pentru revoluţie, tăgăduieşte însă ideea unei retrageri spontane: „Evident, a existat un ordin, armata nu a fost în poziţia de a lua hotărîri în mod independent. Probabil generalul Guşă sau Ion Coman [au luat această hotărîre]” <maior Viorel Oancea, interviu de Tudorel Urian, „Frica, din nou pe străzi”, revista Cuvîntul nr. 4 (14 februarie 1990)>. Înalţii comandanţi militari erau fără îndoială preocupaţi de capacitatea lor de a menţine coerenţa instituţiei şi în aceste împrejurări singura cale de a preveni o continuare a scăpării ei de sub control a fost să ia soldaţii de pe străzi<Şi alţi factori au fost sugeraţi că ar fi contribuit la retragere: de pildă ameninţarea comitetului de grevă de la combinatul petrochimic “Solventul” să arunce fabrica în aer dacă armata nu se retrage imediat. Vezi Rady, Romania in Turmoil, pag. 96-97>. Însă, indiferent ce s-ar fi urmărit, locuitorii din Timişoara au interpretat acţiunea de retragere a trupelor în cazărmi ca o susţinere pentru cauza lor.

Rapoartele sugerează că în timp ce retragerea armatei era în desfăşurare, miliţienii şi securiştii în uniformă au dispărut de asemenea de pe străzi. În ce măsură aceasta a fost parte a unei retrageri coordonate a forţelor regimului sau a fost o acţiune determinată de retragerea armatei este necunoscut. În după-amiaza de 20 decembrie au început negocieri între „Comitetul de Acţiune al Frontului Democratic Român” (care se dezvoltase din diferitele comitete de grevă înfiinţate în cele două zile anterioare), şi doi reprezentanţi ai regimului, prim-ministrul Constantin Dăscălescu şi colegul său din C.P.Ex. Emil Bobu. La timpul respectiv, asemenea acţiuni ale unor reprezentanţi înalţi ai guvernului păreau să sugereze că o falie se dezvolta în eşaloanele superioare ale ierarhiei regimului şi că unii politicieni ar putea abandona corabia. Generalul M.Ap.N. Victor Stănculescu susţine însă că Dăscălescu şi Bobu au fost trimişi la Timişoara din ordinele directe ale lui Ceauşescu<General Victor Atanasie Stănculescu, interviu de Ioan Buduca, în Cuvîntul nr. 8 (29 martie 1990), pag. 9>. La fel afirmă şi Rady că „ei acţionau conform instrucţiunilor preşedintelui şi … doar trăgeau de timp”<Rady, Romania in turmoil, pag. 97>.

Convorbirile s-au tărăgănat ore întregi iar Dăscălescu şi Bobu au făcut doar făgăduieli vagi, spunînd că principalele cereri ale demonstranţilor trebuie să aştepte revenirea în ţară a lui Ceauşescu. Conform lui Rady, asemenea tactici de tărăgănare au fost folosite şi în timpul evenimentelor din noiembrie 1987 de la Braşov: s-au dus negocieri cu reprezentanţi ai protestatarilor, dar de îndată ce regimul şi-a restabilit controlul recenţii parteneri de negociere au fost arestaţi<Ibidem>. Anunţarea de către Ceauşescu a „stării de urgenţă” indică clar că nu abandonase demonstranţilor controlul Timişoarei<Ibidem, pag. 97-98>. Totuşi se pare că dispariţia miliţienilor şi securiştilor în uniformă a avut scopul să detensioneze situaţia şi să ofere credibilitate eforturilor echipei de negociatori a regimului. După ce demonstranţii ar fi părăsit străzile, probabil ofiţerii ar fi reapărut.

Sugestia că regimul încerca să restabilească controlul prin alte mijloace este întărită de cazul lui Ioan (Dorel) Curuţiu. Puspoki a afirmat că Securitatea a infiltrat mai mulţi ofiţeri (cel puţin un bărbat şi o femeie) în conducerea demonstranţilor cu scopul de a o compromite şi de a manipula pe ceilalţi lideri<F. Puspoki, „Piramida umbrelor (III)”, Orizont nr. 11 (16 martie 1990), pag. 4>. Curuţiu a fost unul din reprezentanţii FDR care au negociat cu Dăscălescu şi Bobu<Radu Ciobotea, “Incredibil. La Timişoara – Miliţia înarma revoluţionarii”, Flacăra, nr. 33 (14 August 1991), pag. 4-5>. Comentariile lui Curuţiu după evenimente au fost foarte dubioase<El pretinde că în după-masa de 20 decembrie a fost numit “comandant al gărzii revoluţionare a FDR”; că Miliţia a trimis o scrisoare de recunoaştere către FDR; şi că în 22 Decembrie Miliţia a furnizat revoluţionarilor pistoale mitralieră şi staţii de emisie-recepţie>. Dar ceea ce trezeşte cu adevărat bănuieli este locul unde a ajuns Curuţiu după evenimente: în 1990 s-a dovedit a fi maior în „departamentul de serviciu şi armament” al Ministerului de Interne<Ibidem>.

Comentariu propriu (Marius Mioc): Afirmaţia că „Comitetul de Acţiune al Frontului Democratic Român” s-a dezvoltat din comitetele de grevă formate în întreprinderi este inexactă. Au fost două comitete ale revoluţionarilor formate în 20 decembrie 1989. Primul, cel de la Consiliul Judeţean PCR, s-a format cînd s-a pus problema să se alcătuiască o delegaţie care să dialogheze cu primul ministru. S-a putut înscrie în acea delegaţie cine a avut curajul, din mulţimea care era atunci în faţa Consiliului judeţean PCR. Ştiindu-se că numele celor care vor face parte din delegaţie vor ajunge în posesia autorităţilor, nu mulţi au fost cei care au avut curajul să se treacă pe listă. Al doilea comitet revoluţionar s-a format la Operă. Lorin Fortuna povestea că aflîndu-se în mulţimea din faţa Operei şi ridicînd privirea spre balconul acesteia, i-a venit spontan ideea că ar fi bine să vorbească oamenilor din balcon <Miodrag Milin – „Timişoara în revoluţie şi după”, Editura Marineasa, Timişoara 1997, pag. 107>. Ulterior, de la balconul Operei s-a lansat chemarea la grevă generală (care fusese deja declanşată, dar ca o mişcare spontană a muncitorilor, fără „comitete de grevă” înfiinţate formal, căci nici nu prea avea nimeni curajul să se declare membru al unui comitet de grevă), s-a anunţat crearea Frontului Democratic Român (FDR) şi s-a cerut formarea de comitete ale FDR în fiecare întreprindere. Cele două comitete revoluţionare formate independent s-au unit apoi, de la consiliul judeţean PCR s-a trimis vorbă la Operă să vină şi reprezentanţi de acolo pentru tratativele cu Dăscălescu, iar după ce judeţeana de partid a fost evacuată membrii comitetului de acolo s-au dus la Operă unde au fost cooptaţi în FDR. Deci, în înfiinţarea FDR există o doză de spontaneitate, a contat cine a intrat mai repede în clădirea Operei sau s-a înscris mai repede pe o listă, unul din criteriile de selecţie fiind şi cel de a avea curajul să-ţi declari numele adevărat.

motica_curutiuDespre Curuţiu am întrebat-o pe Mihaela Munteanu, care a fost secretară a FDR iar acum e secretară a asociaţiei „Victoria”. Dînsa mi-a spus că acesta a fost numit comandant al gărzii revoluţionare a FDR abia după fuga lui Ceauşescu, pînă atunci Sorin Oprea fiind cel care a condus garda. După revoluţie Ioan Doru Curuţiu a ajuns comandant al Poliţiei Timişoara la propunerea Consiliului Judeţean FSN (condus la acea vreme de Lorin Fortuna). Numirea lui Curuţiu în fruntea Poliţiei municipiului Timişoara, cît şi a lui Radu Motica în fruntea Poliţiei judeţului Timiş, s-a anunţat în „Renaşterea Bănăţeană” din 5 ianuarie 1990.

Timişoara 20 decembrie 1989: Comitetul FDR; Zvonuri: întreaga ţară s-a ridicat; s-ar putea ca mişcarea să fie controlată de Securitate; ordinele generalului Stănculescu

Un nou fragment de înregistrări din centrul Timişorii din perioada revoluţiei. Înregistrările s-au făcut în mai multe reprize, pentru economie la baterii. În unele părţi sunetul e distorsionat. Problema principală a acestor înregistrări este datarea lor exactă. Domnul Ardelean m-a asigurat că sînt din 20 decembrie 1989. Aprecierile cu privire la datarea evenimentelor făcute la 18 ani de la revoluţie nu le consider foarte de încredere. Domnul Ardelean m-a asigurat însă că toate înregistrările sînt în ordine cronologică (am păstrat această ordine în serialul nostru), iar spre sfîrşitul acestui fragment se face referire la prezenţa în Timişoara a prim-ministrului Constantin Dăscălescu, ceea ce ar confirma data de 20. La începutul înregistrării se afirmă însă “sîntem anunţaţi că întreaga ţară s-a ridicat în picioare”, ceea ce nu era adevărat în data de 20. La acea dată ţara dormea, o mare parte dintre români habar n-avea că se întîmplase ceva la Timişoara. Este poate o dezinformare voită a manifestanţilor din piaţă, cu scopul de a le da curaj să continue lupta. Interesant în aceste înregistrări este şi momentul în care Lorin Fortuna dă citire listei cu membrii comitetului Frontului Democratic Român, listă care are anumite diferenţe faţă de ceea ce s-a publicat în unele cărţi de după revoluţie. Pe 20 decembrie 1989 comandant unic al trupelor din Timişoara fusese numit generalul Stănculescu. O persoană, pe care n-am izbutit să o identific (poate ne ajută cititorii) afirmă că acest general a ordonat retragerea armatei.

Înregistrare audio (30 minute 43 secunde)

00:00 Scandări: „Laşii!”
00:03 Bărbat: Linişte, linişte vă rugăm. Sîntem anunţaţi că întreaga ţară s-a ridicat în picioare şi vrea dreptate! (urale) Dar tot Banatul este fruntea noastră! (urale) În continuare las pe colegul meu că n-a mai spus nimic, Stroescu (?) se numeşte, care nu l-am văzut aici pînă acuma.
00:29 Acelaşi Bărbat: Sînt sigur că, sînt sigur că vom învinge! Chiar dacă vine peste noi, vom învinge! Victorie! Victorie! (Scandări: „Nu-i lăsăm!”)
00:43 Femeie: Fraţi români. Sînt cetăţeană română fără domiciliu. Aşa ceva nu există! Nu cred că există în vreo ţară în ţara asta, nu poţi să trăieşti unde vrei. Dar nimeni nu-mi dă voie. Ştiu că în Catedrală este Securitatea care filmează. Au plecat oameni să tragă clopotele şi au fost arestaţi. Nu ne este frică! Huliganii! (huiduieli) Ce am cerut noi? Ca copiii noştri vor trăi mai bine! Oare nu există nici un medic, n-are nimeni curajul să spună cîţi morţi sînt? Le este frică. De ce le este frică? Oare la copiii ăia care au murit, de cîţiva anişori, nu le-a fost frică? Nu le-a fost frică? Ei de ce le e teamă, de ce sînt laşi şi n-au curajul să spună adevărul? Să vină un medic să spună (neînţelegibil) căci nu le-a dat voie la salvări să ridice răniţii de pe străzi! Fraţilor, azi murim noi, dar copiii noştri vor trăi mai bine! (urale)

01:49 [Se cîntă „Trei culori”, varianta originală a cîntecului compusă de Ciprian Porumbescu, nu imnul de stat al RSR, dar uneori nu se cunosc cuvintele] (glasul Mihaelei Munteanu falsînd în plan apropiat): „Trei culori cunosc pe lume / Amintind de-un sfînt [sic] popor / Sînt culori de-un vechi renume / Amintind de-un brav popor / Sînt culori de-un vechi renume / Amintind de-un brav popor / Roşu-i focul vitejiei / (neînţelegibil) / Galben aurul cîmpiei / Şi albastru mîndru steag / Galben aurul cîmpiei / Şi albastru mîndru steag
02:30 Glas: Deşteaptă-te române!
02:36 Femeie: Vă rugăm să ne lăsaţi o scurtă pauză să deliberăm, sînt nişte secvenţe dincolo, să vedem despre ce e vorba. Aşteptaţi un moment, aşteptaţi, aşteptaţi.

02:46 Strigăt: Vine! Vine!
02:52 Mihaela Munteanu: M-auziţi? (Da!) Se pare că vin de la spitalul judeţean. Au fost declaraţi 2000 de morţi (huiduieli). Se pare (?) în continuare, se pare în continuare că oameni din armată au silit medicii să acorde asistenţă securiştilor şi aşa mai departe (huiduieli) Se pare în continuare (neînţelegibil) securişti dacă nu mă lăsaţi să vorbesc. (rumoare) Se fac anunţuri că oamenii răniţi au fost interogaţi şi sînt securişti în civil şi în halate, ridicaţi şi scuipaţi-i (?)! (huiduieli, fluierături) (neînţelegibil) şi împuşcaţi. Ridicaţi răniţii şi împuşcaţi. Nu se spune nimica? Vreau să vă spun, să vă cer, aşa mi se spune, să vă cer să fiţi liniştiţi (huiduieli) (bărbat: face panică doamna. Dar ea e disperată, e o disperare care (neînţelegibil) sub ochii ei s-a întîmplat asta).
04:19 Bărbat: Oameni buni! (huiduieli). Astăzi (bărbat: ce face armata, în p… mă-sii), astăzi trebuie să hotărîm! (glas: cine eşti?) Dacă astăzi nu hotărîm, pierdem tot! (rumoare, se aude „cine eşti, bă?”, „huo”, „morţii mă-tii”, „cine eşti, băi”, „femeia disperată e asistentă la spitalul de ochi (?)”, scandări: „las-o să vorbească!”, „gîndeşte-te că vine şi doctorul (?) (neînţelegibil)”)
05:06 Bărbat: V-aş ruga puţină linişte! (bărbat: nu pot astăzi (neînţelegibil)) Vă rugăm puţină linişte! Am venit de la Comitetul Judeţean de partid (rumoare, Mihaela Munteanu strigă: Numele! Numele!, se scandează: „Lasă-l să vorbească!”). S-a făcut un plan de acţiune! (rumoare, fluierături)
06:04 Bărbat: Sub presiunea opiniei publice din oraşul nostru, cred că asta este mult mai important acuma, Comitetul judeţean de partid a acceptat (huiduieli), a acceptat un comitet care a intrat înăuntru şi a prezentat nişte revendicări, care au fost discutate telefonic cu tovarăşul prim-ministru Dăscălescu. (urale, huiduieli, fluierături). Aceste revendicări au fost următoarele: Demisia preşedintelui Ceauşescu şi (urale)
06:55 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
07:10 Femeie: Popularizarea acestor acţiuni în presă, radio şi televiziune! (urale) Deschiderea graniţelor şi permiterea (urale) Deschiderea graniţelor şi permiterea accesului mediilor de informare străine! (urale) Pedepsirea persoanelor vinovate pentru deschiderea focului! (urale) S-a cerut precizări asupra numărului de răniţi şi morţi, eliberarea deţinuţilor politici (urale), întocmirea unei liste cu cei dispăruţi. În aceste momente istorice avem nevoie de un lucru: organizare. S-a cerut următorul lucru: Constituirea unui comitet a Frontului Democratic Român (urale) cu biroul în sediul comitetului municipal păzit de gărzile patriotice (urale). Continuarea grevei generale în următoarele zile! (urale) Pînă la căderea lui Ceauşescu! (urale)
08:35 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
08:52 Femeie: Acest comitet va trebui ales acum! Şi impus autorităţilor şi organelor de partid şi recunoscut de către popor! (scandări: „Noi sîntem poporul!”)

09:15 Mihaela Munteanu: Comitetul (neînţelegibil)
09:17 Altă femeie: Daţi-vă la o parte! Daţi-vă la o parte!
09:21 Femeie: S-ar putea.
09:24 Huiduieli.
09:30 Femeie: Se aude? (Da) S-ar putea ca cu toate forţele aici, mişcarea să fie controlată de Securitate. Vă rog frumos! Alegeţi fiecare fabrică un om (neînţelegibil) care să vină cu el! Ca să garanteze că-l cunoaşte pe acest om! Este un om al nostru! A ieşit cu noi! A pierdut pe cineva! În primul rînd. În al doilea rînd propun ca piaţa Timişorii, centrul, pînă la judeţ, să se numească de azi înainte Piaţa Roşie (strigăt: aşa!, urale) să nu uităm niciodată asta! Colegii noştri de aici au fost loviţi cu tancuri, clasa muncitoare în Giroc [Calea Girocului (azi Calea Martirilor), stradă a Timişorii unde în 17 decembrie au fost lupte între demonstranţi şi trupe, au fost blocate cîteva tancuri de către demonstranţi, iar apoi, în operaţia de recuperare a acestora, s-a deschis focul, înregistrîndu-se multe victime] a fost lovită cu tancuri! (urale) Piaţa Roşie! Noi n-am atacat pe nimeni. Vom cere să se prezinte în faţa noastră, cînd vom lua puterea, dacă vom lua puterea. Dacă ne liniştim (Scandări: „Trebuie s-o luăm!”) Mă lăsaţi să termin? (glas: e în Sibiu; trebuie să vină aici!) Fiindcă dacă ne liniştim, mîine din partea securităţii o să vină la fiecare în parte acasă şi-i bagă în puşcării, o să moară în accidente de maşină suspecte ca de obicei, (neînţelegibil) la Solventul, e cazul inginerului Munteanu şi de alte cazuri! Să nu uitaţi, (strigăt din mulţime: Valea Jiului!) Valea Jiului! (Braşovul!) Braşovul! Am învăţat mult, vom lupta alături, pentru că vom cîştiga, (neînţelegibil) am pierdut totul, (neînţelegibil) după ce-am trecut prin ce-am trecut! Vreau deasemeni să vă spun, că doresc ca într-o zi cînd va fi linişte, aceste pietre să fie scoase şi înlocuite cu marmură roşie, pe care să fie scrise numele victimelor, fiecare să ştie sau mamă să vie (femeie din mulţime: lasă viitorul!) Pentru totdeauna (neînţelegibil) în acest moment (bărbat din mulţime: atît, ajunge). Noi care ne-am desfăşurat (?) în faţa dumneavoastră (neînţelegibil) (strigăte: ajunge, televiziunea aicea). Vreau să vă spun (strigăte: televiziunea, ajunge, domnule) (neînţelegibil) Nu spargem nimic, nu atacăm nimic, noi sîntem puterea, vreau să opriţi pe cei care forţează uşa la biserică. S-a pătruns în spate. Vreau de asemeni să vă spun că nu se pune problema ca poporul nostru (strigăte: gata, huiduieli, fluierături)
12:12 LF?: Este ceva foarte important! Este ceva foarte important! Vă rugăm frumos! Sînt probleme şi probleme! În primul rînd trebuie rezolvate problemele principale! S-a anunţat că în cinci minute va veni o delegaţie de acolo încoace! (neînţelegibil) (Bătrînă: să vină!)

12:34 Bărbat: A copiilor, a soţiilor, a fiicelor celor căzuţi în zilele trecute, le vom aduna şi vom merge unde vom merge în doliu, să fie un doliu pentru toată Timişoara! (urale; strigăt de femeie: pentru toată ţara, toată ţara”). Vom încerca să organizăm o slujbă religioasă, căci există şi religie (femeie: Aşa!) aicea în Piaţa Operei. Încercăm să contactăm un reprezentant al clerului să ne vorbească, un preot, un popă, oricine. Imediat va vorbi dînsa din nou (strigăte: Nu! Bine! Nu!Să vină odată televiziunea! Mai tare)
13:17 Bărbat: Vă rog puţină linişte! Vă rog puţină linişte! Cei care azi dimineaţă am început o acţiune care aici s-a finalizat, ştiu prin ce-am trecut! Cînd am luat colţul la ortopedie (?) spre stînga era să intrăm într-o ambuscadă pe străzi înguste. Vreo trei inşi îmbrăcaţi în negru, bănuiţi cine sînt, i-am evacuat! După aceea am trecut prin faţa Consulatului Iugoslav, apoi am ieşit la Kuttl [Piaţa Ştefan Furtună], prin faţa maternităţii şi cunoaşteţi mai departe. Ce vreau să vă rog doar. Aceste zile care au trecut, să o recunoaşteţi, fac parte din istoria contemporană. Rugămintea mea este să nu cedăm. Pe cei care-i vedeţi la această tribună, vorbind, să nu-i uitaţi! Care exprimă panică că mîine-poimîine dacă Doamne fereşte li se întîmplă ceva, să fie (neînţelegibil). Eu vă rog frumos, vă mulţumesc (urale).

14:01 Femeie: Mîine la ora 9!
14:02 Cel care înregistrează: Jos cu dictatorul! Vrem alegeri libere! Lumină, luptă, libertate! Şi totuşi plopul face pere! Vrem pîine, nu gloanţe! Unde ne sînt morţii?

14:14 Bărbat: Prim-ministru. Prim-ministru. Nu pot să-i spun tovarăş, dar ştim despre cine-i vorba. Şeful dictaturii! A părăsit ţara cu două avioane! (huiduieli)
14:32 Scandări: „Laşii!”, apoi „Laşul!”
14:50 Bărbat: Daţi-mi voie puţin. (strigăt: mai tare!) Vă rog puţină linişte. În urmă cu puţin timp. Vă rog puţină linişte. (mai tare!) Vă rog puţină linişte! Colegul m-a rugat în ordine şi cu mare, mare discernămînt să facem acest lucru. Să nu ne deviem! Putem să greşim şi o să ne pară rău! Pentru că au fost morţi, părerea mea personală este orice se putea face. Dar să nu tragi cu gloanţe? (femeie: în fratele tău!) Vă rog frumos în ordine cum spune colegul, atenţie mare.
15:21 Savu?: Situaţia ţării este de asemenea natură încît avem această situaţie în mînă! Nu rămîne decît să profităm acuma! Trebuie s-o rezolvăm noi, numai noi! Vă rog să continuăm cu organizarea pe întreprinderi! (rumoare, strigăte: „Televiziunea!”) Încercăm să recapitulăm. A sosit de la UMT cineva?

16:00 Scandări: „Televiziunea!” (televiziunea aicea!)
16:08 Femeie: Alo. Alo.
16:11 Ioan Savu: Puţină răbdare vă rugăm. Tovarăşul Moţ [primarul comunist al Timişorii în 1989] este aicea, lîngă clădire (neînţelegibil)
16:17 Glas isteric: Nu credeţi pe nimeni! Alcineva: Linişte!
16:21 Bărbat: Nu putem să fim vandali. (Isteric: Halo! Televiziunea să dea ştiri în toată ţara! Femeie: Stai domnule! Mai multe glasuri: Televiziunea!) Vom cere (neînţelegibil) din partea noastră! (isteric: aici să vină televiziunea!) Să apelăm pe cineva de la postul de radio local.

16:49 Bărbat: Spuneţi dorinţele noastre! (strigăt: să vină la noi!)
16:55 Scandări: „Timişoara!”
17:01 Scandări: „Libertate!”

17:12 Scandări: „Jurăm să nu cedăm!”, „Jurăm, jurăm, jurăm să nu cedăm!”

17:28 Femeie: Să fie judecat! Să fie judecat!
17:31 Cel care înregistrează: Ceauşescu, cine eşti? Un tiran din Scorniceşti!
17:33 Bărbat: Să păstraţi calmul şi să nu cedaţi! Aici veţi primi mîncare şi apă de la restul familiei care are posibilitate, pînă se rezolvă!
17:44 Scandări: „Mănescu!”
17:50 Scandări: „Ceauşescu cine eşti? Un tiran din Scorniceşti!”

18:08 Lorin Fortuna: Oameni buni. Ni s-a spus aşa: că conducerea judeţului a primit revendicările şi le analizează. (huiduieli; bărbat: să vină aici!) Am cerut şi am (neînţelegibil) un răspuns! (rumoare, strigăte: astăzi!, discuţii suprapuse) Pe de altă parte însă trebuie să înţelegeţi că aceasta este o problemă nu numai a Timişorii. A ţării întregi. Nu se poate hotărî numai cum o vrem noi de-aicea. Dacă este (strigăt: noi sîntem poporul!) nevoie, trebuie să avem răbdare. Să stăm luni aici dacă va fi nevoie! (aplauze) Nu putem impune nişte schimbări aşa de importante peste noapte! Nu putem! Nicăieri nu s-au produs, să ştiţi! Trebuie însă să rezistăm aici! Deasemenea, rog, rog pe cei din serviciile cheie, care lucrează în alimentaţie, la pîine, la lapte, să-şi facă datoria. La tren, trenurile trebuie să meargă, laptele trebuie să se facă, pîinea trebuie să ajungă, trebuie lumea să aibă ce mînca! (urale; strigăt: „România Liberă!”) Deasemenea vă mai rog, din suflet vă rog, n-aţi văzut pe aici (neînţelegibil) femeia aceea care avea pe undeva dreptate, dar nu mai trebuie să răscolim sentimentele în momentele astea. Nu mai trebe! Trebuie să fim calmi, calmi. Numai cu calmul se poate face ceva! Pentru a face trebuie să ştim ce se face! Calmi. Calmi trebuie acuma, şi fără violenţă! (aplauze slabe; bărbat: hotărît!)

20:09 Lorin Fortuna: …. urmărească, să ne distrugă ţara!
20:18 Bărbat: Vrem ca morţii să fie înmormîntaţi conform tradiţiei poporului român! (urale)
20:30 Bărbat: Permiteţi să vă comunic! Tovarăşul Bălan este dus la comunita…, comitetul. Vă rugăm să vă păstraţi calmul, să nu părăsiţi piaţa Operei (scandări „Bălănel!(?)”)
21:06 Bărbat: Dacă Bălan este aici în două minute să fie la microfon!
21:14 Discuţii particulare: Ce-i cu voi? Jos cu tiranul, jos cu dictatorul!
21:19 Acelaşi bărbat: În două minute Bălan dacă este sus se prezintă şi va vorbi!

21:25 Femeie: … dar noi pentru (neînţelegibil) într-adevăr.
21:28 Bărbat strigă: O clipă, opreşte! Cine-o fost la microfon înainte? (glasuri: Cine-o fost la microfon?)
21:34 Femeie: Sînt studentă şi în anul şase (glasuri: înaintea ta! Cine-a fost înainte? Înaintea ta!)
21:45 Scandări: „Cine-a fost?”
21:55 Bărbat strigă: Numele! Numele! La cela care-a fost!
21:57 Femeie: Dar ei nu cu numele
22:00 Lorin Fortuna: Vreau să vă rog puţină atenţie! În acest moment s-a constituit comitetul de acţiune, exact pe nume, pe întreprinderi, pe reprezentanţi ai întreprinderilor. O să vă spunem numele fiecăruia, întreprinderea de unde este (urale) şi-o să vă cerem să-i votaţi voi! Foarte important! (urale) Cînd nu aveţi încredere în unul din ei spuneţi nu, şi nu va fi! Dar Frontul va fi al vostru!

22:40 Strigăt: Numele!
22:42 Lorin Fortuna: Lăsaţi-mă să vorbesc! M-am mai prezentat odată, dacă nu mă cunoaşteţi. Dau citire listei comitetului, vă rog frumos. Ascultaţi (glasuri: mai tare! Cine-a fost? Lasă, mă, cine-a fost!). Preşedinte: Fortuna Lorin, Institutul Politehnic Timişoara (strigăte: să-l vedem!). Vicepreşedinte: Eustaţiu Cornel, de la O.G.A. Timişoara (strigăte: să-l vedem!). Secretar: Claudiu Iordache (strigăte: cine-i?). Membri: Ciura Alexandru, regionala CFR (rumoare a mulţimii), Chiş Ioan, Electrotimiş, Vrăneanţu Traian, Dinamo [e vorba de cooperativa meşteşugărească Dinamo] (strigăte: unde e? Să-l vedem!) Florescu Viorel, U.C. Timiş (urale), Bădilescu Nicolae, scriitor (urale), Munteanu Mihaela, ICSAP (glasuri: s-o vedem!), Săsăran Gruia, I.J.T.M. (bărbat: te susţinem!”), Simioana Gheorghe, Simioana Gheorghe, „1 Iunie” (urale), Buhăianu Dinu, Comtim (urale), Predonean (?) Adriana (femeie: studentă), Kandia [Fabrică de ciocolată din Timişoara, cu veche tradiţie. După revoluţie, cumpărată de firma „Excelent” din Bucureşti şi desfiinţată. Ciocolata marca „Kandia” mai există pe piaţă, dar nu mai e produsă la Timişoara] (urale, strigăt: ciocolata!), Dunca Romeo , IMA Timiş. Aceştia sînt cei care s-au prezentat să-şi reprezinte întreprinderile. Dacă mai sînt reprezentanţi din întreprinderi mari, să vină.

24:56 Bărbat: Tovarăşul căpitan Agîrbiceanu (?) care (neînţelegibil) consiliul popular. A reuşit să scoată din consiliu şi a condus (neînţelegibil) unitatea militară din Chişoda (urale). Vă rog frumos nu creaţi panică. Vă rog frumos nu creaţi panică. Tovarăşul căpitan Agîrbiceanu (?) care este venit cu forţele militare pentru noi (urale). Toţi deţinuţii vor fi eliberaţi! Vă rog frumos nu creaţi (Scandări: „Armata e cu noi!”) Domnul general Stănculescu a ordonat, domnul general Stănculescu a ordonat retragerea armatei! (urale, Scandări: „Armata e cu noi!”). Tovarăşul prim-ministru Dăscălescu. Tovarăşul prim-ministru Dăscălescu. (rumoarea mulţimii, strigăt: să iasă afară!). Nu vă aşezaţi, vă rog frumos. Nu creaţi panică! Nu creaţi panică! Nu creaţi panică! Mă numesc (neînţelegibil) Daniel, sînt proiectant (?) la Electromotor!
26:36 Glas din mulţime: Ăla-i securist. Ăla-i securist (neînţelegibil) care termină.

26:48 Petre Boroşoiu: (neînţelegibil) Dacă nu, nu pleacă nimeni! (neînţelegibil) şi ne cerem drepturile!
27:01 Mihaela Munteanu: Vă rog numai un pic. (rumoare, cineva huiduie)
27:08 Dobre: Dragi tovarăşi. Eu sînt un simplu muncitor necalificat, nebun, ieşit de la Spitalul Gătaia [Spital de nebuni lîngă Timişoara], sînt în şomaj de doi ani de zile, luni am început serviciul, în 4 ore nu reuşesc (neînţelegibil) am crescut la casa de copii. (neînţelegibil) Drepturile mie nu mi s-a[u] dat, drepturile oamenilor nu se văd, pentru ce? (neînţelegibil)
27:40 Rumoare, huiduieli, fluierături, se aude „du-te dracului!”
28:03 Bărbat: Păstraţi-vă calmul! (fluierături, rumoare) Am formulat programul (neînţelegibil) Comitetului Democratic. Avem prim-ministrul, avem guvernul cu noi. Toată lumea va cunoaşte programul de acţiune.

28:31 Bărbat: O verificare, prinde-l!
28:52 Ioan Savu: Vă rog să mă ascultaţi un moment! Vă rog să mă ascultaţi! Un moment, vă rog. Preşedintele statului (?), într-adevăr e depăşit de situaţie şi nu cunoaşte momentele adevărate care sînt (huiduieli). Un moment (huiduieli) Să facem linişte! Un moment! (huiduieli) Un moment!
29:36 Femeie: Jos cu Ceauşescu!

29:39 Huo!
29:41 Femeie: Cine ne apără-n două ore?
29:43 Bărbat: Ne moaie-n două ore, vine toată armata aici.
29:45 Bărbat (Savu?): Vă rog totodată. Un moment, vă rog. Vă rog în numele Comitetului să vă spuneţi ce probleme sînt competente. Ce se poate rezolva (neînţelegibil)
30:00 Scandări: „Jos Ceauşescu!”
30:25 Discuţii particulare: – Peste două ore? – În două ore e toată armata aici. – Să mai stăm două ore sau ce? – Ce două ore, ce-i cu două ore, ce se întîmplă în două ore? – Să mai aşteptăm două ore.

Note biografice ale unor membri din comitetul FDR (care n-au fost încă prezentaţi):
Cornel Eustaţiu, născut la 8 iulie 1946 în Timişoara, inginer constructor. După revoluţie a fost primul preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Timişoara, apoi a devenit patron al unei firme private. Nu ştiu cu ce se ocupă în prezent.
Mihaela Munteanu, născută în 25 iulie 1959 la Jiana, jud. Mehedinţi, ospătară la Crama 700 din cadrul ICSAP (Întreprinderea Comercială de Stat pentru Alimentaţie Publică) în 1989, pensionată de boală (2007). Secretară a FDR în timpul revoluţiei, acum secretară a Asociaţiei de revoluţionari “Victoria” din Timişoara.
Alexandru Ciura, născut în 13 ianuarie 1938 la Buzău, inginer principal la atelierul de proiectare de la Regionala CFR Timişoara (1989), pensionar (2007).
Romeo Dunca, în prezent patron al firmei de transport „Dunca”.

(va urma)