Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS. Dovezile a căror înfăţişare a fost dispusă de instanţă martie 4, 2015


cab cnsas 27 ian 2015-1Pe 10 martie 2015 se reia, la Curtea de Apel Bucureşti, procesul legat de lămurirea colaborării cu securitatea a domnului Gelu Voican Voiculescu, fostul viceprimministru FSN-ist. La şedinţa de judecată din 27 ianuarie nu m-am prezentat, căci ştiam că se va dispune completarea probatoriului conform celor dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărîrea de recurs, şi am socotit că nu merită osteneala unei deplasări a mele la Bucureşti. Am trimis însă prin poştă, următoarea cerere:

Domnule preşedinte

Subsemnatul, Mioc Marius Remus, domiciliat în Timişoara (…), în calitate de reclamant în pricina care face obiectul dosarului de mai sus, reamintesc cererea făcută de mine în motivele de recurs:
– Să fie obligată pîrîta CNSAS să verifice existenţa unor note informative ale pîrîtului Gelu Voican Voiculescu în dosarul palestinianului menţionat în notele informative dactilografiate de la filele 104-125 vol. 1 sau într-un dosar general întocmit de securitate legat de problema palestinienilor din România. Să comunice rezultatul verificărilor şi în caz că se vor găsi asemenea note să le comunice instanţei.

În cartea „Informatorul – studiu asupra colaborării cu securitatea” de Mihai Albu (lucrător la Direcţia Investigaţii a CNSAS), editura Polirom 2008, la capitolul „Nota informativă”, pagina 107, e descrisă procedura standard a securităţii cu privire la întocmirea de copii dactilografiate:

”Copii dactilografiate ale unor note olografe
În cazul în care o notă olografă conţinea informaţii utile pentru mai multe sectoare de activitate ale Securităţii, sau dacă se referea la mai multe persoane avute în atenţie de către aceasta, nota se multiplica prin dactilografiere şi apoi era trimisă:
– direcţiilor, serviciilor, birourilor, unităţilor direct interesate (care supravegheau un anumit obiectiv sau o anumită problemă);
– la dosarele celor urmăriţi şi menţionaţi în notă;
– la mapa-anexă a dosarului celui care a dat nota informativă;
– la dosarele eventualilor informatori menţionaţi în notă, ca material de verificare.”

Alătur copie din cartea „Informatorul – studiu asupra colaborării cu securitatea”. Cred că e exact situaţia notelor dactilografiate despre un cetăţean palestinian, din prezenta cauză. Notele olografe trebuie să existe într-un dosar al cetăţeanului palestinian respectiv sau într-un dosar general despre palestinieni, iar securitatea, conform procedurii standard, a păstrat în dosarul privind pe numitul Gelu Voican Voiculescu doar copii dactilografiate ale acestor note informative.

După cum rezultă din nota dactilografiată din 16.01.1978, pîrîtul Gelu Voican Voiculescu ar fi folosit în acea perioadă numele conspirativ „Costea”.

Totodată este necesară completarea probatoriului cu celelalte înscrisuri cerute de mine prin recurs la care s-a referit şi Decizia nr. 3264/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
– Să se facă adresă către Tribunalul Bucureşti pentru a se comunica hotărîrile judecătoreşti motivate (primă instanţă şi recurs) din dosarul 63354/3/2010 din cauza Gelu Voican Voiculescu împotriva statului român prin Miinisterul Finanţelor. Alternativ aceste hotărîri judecătoreşti ar putea fi înfăţişate şi de Gelu Voican Voiculescu (dar e mai sigură primirea lor direct de la instanţă)
– Să se facă adresă către Tribunalul Bucureşti pentru a se comunica Sentinţa penală nr. 1383 din 18 noiembrie 1985, din dosar 7747/1985 şi decizia penală nr. 2119 din 20 decembrie 1985 din dosar 4649/1985, prin care pîrîtul G.V.V. a fost condamnat la închisoare.
– Să fie obligată pîrîta CNSAS să prezinte filele din dosarul I 1212 avînd drept titular pe Gelu Voican Voiculescu care nu au fost prezentate pînă acum instanţei (vezi fila 410 vol. 7)
– Să fie obligată pîrîta CNSAS să prezinte procesul verbal al şedinţei colegiului CNSAS în care s-a votat în cazul Gelu Voican Voiculescu.

Am intrat în posesia încheierii de şedinţă din 27 ianuarie 2015, pe care o înfăţişez acum. Remarc că judecătorul procesului este Ionel Radu, acelaşi care a condus judecata şi la prima judecare a fondului timp de vreo 2 ani, dar nu s-a pronunţat asupra cauzei căci la ultima şedinţă de judecată a fost înlocuit. Este judecătorul împotriva căruia Gelu Voican Voiculescu depusese 3 cereri de recuzare, toate respinse (şi totuşi pînă la urmă acest judecător nu a mai rămas la judecarea cauzei), şi în acelaşi timp judecătorul care mi-a respins acele cereri de probaţiune pe care mi le-a aprobat Înalta Curte la recurs. Remarc la domnul judecător acelaşi stil de a nu accepta tertipuri pentru amînarea cauzei – deşi Voican Voiculescu a încercat amînarea pe motiv că a depus o cerere de revizuire (linc), judecătorul a considerat că se poate merge înainte cu depunerea la dosar a dovezilor – însă şi menţinerea atitudinii restrictive cu privire la dovezile necesare la dosar, chiar şi după ce Înalta Curte în decizia de casare criticase anume probatoriul insuficient. Judecătorul a respins cererea mea legată de verificarea din dosarul palestinianului şi a omis să ceară şi hotărîrea civilă din procesul iniţiat de Gelu Voican Voiculescu pe legea 221/2009 în care cerea constatarea caracterului politic al condamnării sale din regimul comunist. Iată încheierea de şedinţă (folosesc prescurtarea CNSAS pentru Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi ÎCCJ pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie): (more…)