Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video) iulie 16, 2018


George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, răposat în decembrie 1998, a fost ales deputat PNȚCD în 1996. PNȚCD a ajuns atunci la putere în cadrul coaliției Convenția Democratică, împreună cu Partidul Democrat a lui Petre Roman. În decembrie 1997, la ședința parlamentară legată de aniversarea a 8 ani de la revoluție, George Șerban a ținut discursul pe care-l prezint mai jos.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Ion Coman: „Îmi recunosc în întregime vinovăția… că am transmis ordinul dictatorului de a se deschide foc împotriva demonstranților… Adaug însă că alături de mine răspund direct pentru deschiderea focului în Timișoara, în primul rînd generalii Nuță și Gușe, cărora eu le-am ordonat să tragă” decembrie 6, 2017


Ion Coman, conducătorul represiunii revoluției de la Timișoara, a dat în 16 ianuarie 1990 o declarație în cadrul urmăririi penale pe care am găsit-o pe saitul dosarelerevolutiei.ro. Declarația este la dosarul „procesului celor 25” al revoluției din Timișoara și o pun acum și la dispoziția cititorilor acestui blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Coman a fost osîndit la proces la 15 ani de închisoare. A ispășit efectiv 3 ani și 3 luni, fiind grațiat de președintele Emil Constantinescu.

Procuratura GENERALĂ – Direcția Procuraturilor Militare
Dosar nr.517/P/1989

DECLARAȚIE
a învinuit/inculpat ION COMAN

astăzi 16 luna ianuarie 1990 a cărui identitate s-a stabilit prin Buletinul de identitate nr. ………. eliberat de ……

Numele și prenumele… ION COMAN
Porecla …
Data nașterii (anul, luna, ziua)… 25 martie 1926
Locul nașterii… com. Asan-Aga, jud. Teleorman
Numele și prenumele părinților… Petre și Ioana
Cetățenia… română
Studii… Academia Militară
Situația militară (grad ctg. și centrul militar de care aparține)… satisfăcut – Gral colonel
Locul de muncă ……….
Ocupația… secretar al CC al PCR
Stare civilă (căsătorit, necăsătorit, nr. copiilor)… căsătorit, fără copii minori
Numele și prenumele înainte de căsătorie…
Averea ce posedă… în jur de 300000 lei, pe librete CEC cu soția
Domiciliul… București (…)
Antecedente penale (instanța, faptul, data)… nu are
Apărător…

După ce i s-a adus la cunoștiință obiectul cauzei și i s-au explicat drepturile sale procesuale conform art. 202 al. 3 C. pr. pen. i s-a pus în vedere să declare tot ce știe cu privire la fapta și învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta și care constă în genocid și complicitate la subminarea economiei naționale (more…)

 

Petre Mihai Băcanu: Cei vinovați de reprimarea revoluției pînă în 22 sînt vinovați și de ceea ce s-a întîmplat după… Ion Iliescu, împreună cu Gușe și Stănculescu, au avut ideea „să cerem populației să evacueze străzile”. Din cîte știm, cel care i-a propus „un mic foc de artificii”, ca să-i sperie pe demonstranți și să plece acasă … a fost generalul cu piciorul în ghips noiembrie 14, 2016


bacanurepresiuneaacontinuatrl24dec93Petre Mihai Băcanu, unul dintre puținii ziariști români care au făcut închisoare în perioada ceaușistă fiindcă încercaseră să-și facă meseria în alt cadru decît cel aprobat de regim (a participat la tipărirea unui ziar ilegal), este și unul dintre principalii investigatori ai evenimentelor din decembrie 1989 în primii ani care au urmat revoluției. Acum toate investigațiile din perioada imediat următoare revoluției, cînd lumea își aducea bine aminte evenimentele, se doresc uitate pentru a fi înlocuite cu producții jurnalistice recente scrise pe baza spuselor celor care au ocupat funcții înalte în sistemul represiv ceaușist.

În contextul reluării de către Parchet a „dosarului revoluției”, care își propune să lămurească inclusiv problema teroriștilor de după 22 decembrie, consider folositoare readucerea în atenție a unui articol a lui Petre Mihai Băcanu din „România Liberă” din 24 decembrie 1993 – „Și totuși, represiunea a continuat”. În acest articol domnul Băcanu declară că, în urma minuțioaselor sale anchete despre revoluție, este „foarte aproape de depistarea teroriștilor dar și a celor care i-au inventat”. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele. (more…)

 

În „dosarul revoluției”, Parchetul extinde urmărirea penală, pentru infracțiuni împotriva umanității, asupra noii conduceri politice și militare instaurată după data de 22 decembrie 1989 noiembrie 3, 2016


Pe saitul Ministerului Public a apărut un comunicat al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (linc) cu privire la „dosarul revoluției”, pe care îl reproduc mai jos în întregime (am îngroșat anumite fragmente pentru a le scoate în evidență): (more…)

 

Interviu cu generalul Viorel Oancea în „Observatorul Militar”. Am auzit că Ceaușescu a fugit. Rotariu a strigat „Închideți tot, că au intrat teroriștii pe frecvență!” septembrie 30, 2016


obsmil04032015_1
obsmil04032015_2
Generalul Viorel Oancea, maior în decembrie 1989, este primul ofițer român care a vorbit de la balconul Operei din Timișoara, asigurînd protestatarii că este alături de ei. Faptul se întîmpla în dimineața de 22 decembrie 1989, cînd Ceaușescu era încă la putere. Despre acele întîmplări povestește într-un interviu în „Observatorul Militar” din 4 martie 2015, acordat locotenent-colonelului Cristian Dumitrașcu. Reproduc aici respectivul interviu. Am inserat niște comentarii ale mele cu litere cursive, între paranteze drepte.

Din fericire, regimul s-a schimbat, și mă bucur că s-a întîmplat asta, fiindcă dacă nu era așa, nici eu nu mai eram acum în fața dumneavoastră! (more…)

 

Tăcere asurzitoare a mass mediei românești cu privire la înfrîngerea lui Stănculescu la CEDO aprilie 22, 2015


Am informat pe acest blog despre faptul că CEDO a respins plîngerea foștilor generali Stănculescu și Chițac (linc) legată de procesul prin care au fost osîndiți la cîte 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluției de la Timișoara.

Din verificările pe care le-am făcut pe saiturile principalelor ziare și televiziuni, n-am găsit niciunde relatată știrea despre această hotărîre CEDO. Poate nu m-am uitat bine, rog cititorii să-mi semnaleze unde a mai apărut știrea despre hotărîrea CEDO din cazul Stănculescu-Chițac. (more…)

 

CEDO respinge plîngerea generalilor Stănculescu și Chițac, printr-o hotărîre care conține unele inexactităţi aprilie 18, 2015


În 16 aprilie 2015 Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasburg a respins plîngerea generalilor Stănculescu și Chițac (linc cu hotărîrea CEDO în engleză) care avea ca subiect procesul prin care cei doi generali au fost osîndiți la cîte 15 ani de închisoare pentru rolul avut în reprimarea revoluției de la Timișoara. În 2012 CEDO deja respinsese o parte din reclamaţia celor doi foşti generali şi lăsase spre examinare numai partea legată de durata procedurilor judiciare. Acum a respins şi această parte a reclamaţiei.

În 2008 am comentat posibila acțiune la CEDO a celor doi generali (cărora Gyorgy Frunda le prevestea șanse bune; iată că domnia sa s-a dovedit incompetent) în articolul Procesul Stănculescu – Chiţac, CEDO şi greşeala lui Gyorgy Frunda (linc). De fapt, încă din timpul procesului respectiv, într-o plîngere adresată Comisiilor de cercetare a abuzurilor din Senat și Camera Deputaților (linc) am atras atenția că prelungirea procesului Chițac-Stănculescu poate avea ca efect depunerea unor plîngeri la CEDO atît din partea părților vătămate cît și a inculpaților. Am publicat plîngerea respectivă în cartea mea din 2004 „Curtea Supremă – Procesele revoluției din Timișoara (1989)”. Ceea ce am scris acolo s-a adeverit, atît unele părți vătămate cît și inculpații s-au adresat CEDO invocînd lungimea procedurii. CEDO a dat dreptate unor victime ale revoluției timișorene – cauzele Șandru și alții împotriva României (linc) respectiv Acatrinei și alții împotriva României (linc), dar a respins cererile celor doi foști generali. Remarc în hotărîrea CEDO confirmarea părerii mele exprimată în articolul din 2008, conform căreia durata procedurii în cazul celor doi generali nu se poate considera decît din 1997, cînd au fost oficial puși sub acuzare – aceasta fiind și o diferență față de durata procedurii considerată în cazul victimelor revoluției, dar şi unele neadevăruri. Iată hotărîrea CEDO, în tălmăcire proprie, cu comentarii ale mele inserate cu litere cursive între paranteze drepte:

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A 3-A

DECIZIE (more…)