Duba cu arestaţi din 22 decembrie 1989

IMG_0320_ordinNuta_dubaÎn cărţile în care mi-am povestit propria implicare în revoluţie („Falsificatorii istoriei”, „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, iar mai recent în Revoluţia română explicată pentru to(n)ţi – linc şi „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!” – linc) am arătat că în 22 decembrie 1989 am evadat dintr-o dubă de miliţie care se îndrepta spre marginea oraşului. În revista „Expres”, domnul lt-col. Petre Izdrescu, şeful Procuraturii Militare Timiş, explica: „În 22 decembrie 1989 Macri a transmis prin brigada de grăniceri ordinul ca unitatea din Foeni, localitate aflată la graniţa cu Iugoslavia, să fie prevenită despre sosirea unei dube cu 16 persoane, care trebuie lăsate să treacă granţia. Cine erau aceste 16 persoane? În data de 20 decembrie, sub presiunea maselor, fuseseră eliberaţi arestaţii, cu excepţia acestora şaisprezece, pe care generalul Macri, conform planului elaborat anterior împreună cu dictatoarea, îi destinase aruncării peste graniţă, pentru ca ulterior dispariţiile de persoană (să ne amintim de cadavrele incinerate despre care lumea nu ştia încă nimic) să poată fi trecute pe lista celor fugiţi (…) Contrar ordinului primit, grănicerii au întărit paza, decişi să nu permită nimănui, în acele zile tulburi, să treacă. Duba nici n-a mai ajuns la Foeni, subofiţerii susţin că ei au eliberat pe drum arestaţii, iar aceştia spun că ei au sărit din autodubă” (Brînduşa Armanca – „Schimbarea măştilor a fost meseria lor de o viaţă”, interviu cu procurorul şef al procuraturii Militare Timiş, în revista „Expres” din 13 aprilie 1990). Continuă lectura

Reţinut pînă în 22 decembrie

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau mărturia lui Mihai Sandu, cu care am fost coleg de celulă în beciul Miliţiei judeţene. În timp ce în 20 decembrie 1989 arestaţii aflaţi la penitenciar au fost eliberaţi, ceea ce a şi contribuit la mitul „Timişoara – oraş liber din 20 decembrie” (linc), în beciurile miliţiei judeţene (clădire comună cu a securităţii) au rămas mai departe revoluţionari arestaţi, cărora nu li s-a dat drumul decît după fuga lui Ceauşescu.

Mihai Sandu s-a născut în 2 august 1966 în comuna Tudora (judeţul Botoşani). În 1989 era excavatorist la IELIF, iar în 8 iulie 1995, cînd am discutat cu el pentru această declaraţie, era şofer la Aquatim. Iată declaraţia sa (cu litere cursive între paranteze drepte sînt adăugirile mele):

Sîmbătă 16 decembrie 1989 pe la 18,30-19 m-am întors cu trenul de la Dudeştii Noi. Nu circulau tramvaiele. Am luat-o pe jos pînă în Piaţa Maria. Acolo erau o mulţime de oameni care discutau despre cazul Laszlo Tokes. Eu cu soţia, copilul şi cumnata am rămas acolo. Continuă lectura