Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Brandstatter (17). Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez noiembrie 21, 2009


A 17-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele şaisprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?
Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
Primul val de revizionism franco-german, din 1990

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez

Unele persoane importante din România nu au fost amuzate de revizionismul francez. În urma unei demonstraţii din leagănul revoluţiei care marca nouă luni de la evenimentele din decembrie, Vasile Popovici de la Societatea „Timişoara” comenta: (more…)

 

Richard Andrew Hall – Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” al Susannei Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (3). Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie septembrie 8, 2009


Continui publicarea traducerii unor fragmente din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele două părţi a acestei lucrări: Mişcări de deschidere; El complotează, ei complotează, tu complotezi.

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

„Revizionism”, sau cînd totul se vădeşte a fi fost o iluzie

Revizionismul este o caracteristică proeminentă a istoriografiei revoluţiei din decembrie 1989. Trebuie să lămuresc ce înţeleg prin „revizionism” aici. Definiţia mea pentru „revizionism” este largă fiindcă se bizuie pe rezultat şi nu pe metoda de lucru. Deşi importante, cauzele revizionismului nu sînt şi nu trebuie să fie ceea ce îl defineşte. Desigur, revizionismul nu este prin definiţie rău, nelegitim sau incorect. În unele cazuri revizionismul se dovedeşte adevărat şi bine întemeiat, în altele nu. (more…)

 

Rich Andrew Hall – Cazul Petre Olaru (1). Introducere iulie 17, 2009


Rich Andrew Hall este un profesor american care a studiat revoluţia română din 1989. În 1997 şi-a luat doctoratul în ştiinţe politice la Universitatea Indiana, teza de doctorat avînd titlul: “Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Fragmente din respectiva teză de doctorat au fost prezentate în traducere pe acest blog: (more…)

 

26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu decembrie 26, 2008


Un eveniment în mare parte ignorat de istoriografia românească este încercarea de răsturnare a regimului Iliescu desfăşurată în 26 decembrie 1989, imediat după executarea cuplului Ceauşescu.

În condiţiile luptei “antiteroriste” începută în seara de 22 decembrie 1989 a cîrcoti împotriva noilor conducători părea deplasat, cînd televiziunea şi radioul anunţau primejdia iminentă de reîntoarcere la putere a lui Ceauşescu, care ar dispune de detaşamente loiale numărînd mii de luptători. Odată împuşcaţi soţii Ceauşescu nemulţumirile faţă de noua conducere, dar şi faţă de ciudăţeniile pretinsei lupte antiteroriste care fuseseră deja sesizate de unii participanţi direcţi la evenimente, au putut izbucni. În 26 decembrie 1989 un grup de revoluţionari au încercat organizarea unui miting în Piaţa Palatului cu scopul răsturnării de la putere a regimului Iliescu. Despre aceasta a scris Crina Nedelcu într-un articol din revista “Zig-Zag” nr. 13/1990.

articol de Crina Nedelcu în "Zig-Zag" nr. 13/1990

Mihai Trifu, unul din organizatorii respectivului miting, povestea ziaristei: “Mie mi s-a părut de atunci cusut cu aţă albă. Se trăgea într-o parte şi ni se spunea: trageţi acolo, că sînt terorişti! Şi aproape imediat ieşeau de acolo soldaţi cu steaguri. Personal n-am văzut nici un terorist român sau străin. Se auzeau 2-3 focuri şi armata trăgea 20 de minute”.

“Vreţi să spuneţi că atunci aţi vrut să contestaţi guvernul nou ales?”, întreabă reporteriţa, iar Mihai Trifu răspunde: “Da (…) Am vrut să adunăm oamenii ca pe 22. Am trimis din Palat oameni consideraţi “de ordine”, luptători din CC. Au plecat înstaţiile de metrou, pe străzi, au încercat să aducă unii oameni care îi ştiau că au luptat cu noi”.

Mitingul nu s-a putut organiza căci “s-a anunţat atunci prin radio, TV, prin difuzoarele din staţiile de metrou, să nu meargă nimeni pentru că e o capcană de-a teroriştilor, şi chiar le-au spus cetăţenilor să-i prindă şi să-i predea pe cei care cheamă oamenii la un astfel de miting”, aflăm din articol. Iată deci, cît de folositori au fost teroriştii pentru menţinerea la putere a lui Ion Iliescu.

În prezent, episodul 26 decembrie 1989 se doreşte şters din istoria revoluţiei din 1989. În revista “de nivel academic” “Clio 1989″ nr. 1/2005, editată de Institutul Revoluţiei Române şi comentată deja pe acest blog, Georgiana Scurtu scrie că “primul moment de tensiune din viaţa societăţii româneşti postdictatoriale a fost 12 ianuarie 1990″ (pag. 143). Ion Iliescu, în cartea “Revoluţie şi reformă” (deasemeni comentată pe acest blog), scria: “Cei care ne (şi mă) acuză de a fi simulat un început de război civil, pentru a prelua puterea şi a o consolida, o fac cu rea credinţă şi de pe poziţii politice vădit partizane; ei ar trebui (…) să dea o explicaţie logică unei atitudini cel puţin surprinzătoare: în acel moment, nimeni nu contesta nici persoana mea, nici Consiliul Frontului Salvării Naţionale (…) Noua putere, avînd din prima clipă controlul armatei şi al forţelor de ordine, nu văd de ce s-ar fi pus în pericol, stîrnind tulburări care n-ar fi putut decît compromite o poziţie deja dobîndită şi unanim recunoscută” (pag. 39, ediţia întîi a cărţii, Redacţia publicaţiilor pentru străinătate, 1993). După cum se vede, afirmaţia domnului Iliescu, că CFSN-ul şi persoana dumnealui erau necontestate şi unanim recunoscute nu corespunde adevărului istoric.

Pe tema deschiderii focului în Piaţa Palatului (începutul acţiunilor teroriste) vezi următoarele înregistrări video (ordine cronologică):
Apar zvonuri că se trage la CC
Piaţa Palatului. Brateş: Bandele criminale au incendiat. Armata a trecut la asalt şi cîştigă teren
Piaţa Palatului. Rugăm insistent să înceteze focul
Piaţa Palatului: Aici stăm pînă puterea e în mîinile noastre. Militarii români să nu mai tragă!
Sediul CC. Ceauşescu anul nou îl va face în cavou!
Piaţa Palatului: Opriţi focul!
Sediul CC: În numele comandamentului, părăsiţi zona!
Ion Caramitru la CC (1): Sînt oameni trimişi de noi. Opriţi focul! Toţi civilii să vină cu armele înapoi, se creează debandadă!
Ion Caramitru la CC (2): Nu vă jucaţi cu armele. Bărbat: În strada Nuferilor situaţia este critică. Cîteva blindate să se deplaseze pînă acolo.
Ion Caramitru la CC (3): Să avem grijă de palat, în el e muzeul de artă!
Hora Unirii lîngă sediul CC
Brateş: se face apel la comendiuriea garnizoanei Braşov pentru a ieşi unităţile militare în oraş
Emil (Cico) Dumitrescu: Eliberaţi zona!