Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (3): Consemnarea declaraţiei august 3, 2009


După ce maiorul Gheorghe Sălăjan, ofiţerul însărcinat cu cercetarea penală în cadrul Securităţii Timiş, a spus ce a avut de spus, preşedintele instanţei, judecătorul Cornel Bădoiu, trece la consemnarea declaraţiei. Practic se repetă şi se sintetizează cele spuse anterior.

Fă clic ca să asculţi înregistrarea audio (45 minute 59 secunde)

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Securistul Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (1): Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi (audio) iunie 6, 2009


Gheorghe Sălăjan era în decembrie 1989 ofiţer însărcinat cu cercetarea penală în cadrul Securităţii judeţului Timiş. În 5 iunie 1990 a depus mărturie în procesul revoluţiei din Timişoara. Declaraţia sa, înregistrată de radio Timişoara, a ajuns şi la mine (prin intermediul asociaţiei Memorialul Revoluţiei). Mai jos aveţi un prim fragment din această mărturie. În transcrierea înregistrării, intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte. (more…)

 

Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de anchetele procuraturii (3) aprilie 27, 2009


A treia parte a articolului din 2005 a procurorului Teodor Ungureanu despre cercetările procuraturii în cauzele privind revoluţia din 1989, cu accent pe cercetările făcute personal de dînsul la Brăila. Vezi şi prima parte, a 2-a parte.
Opiniile exprimate aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între parateze drepte. (more…)

 

TVR 22 decembrie 1989. George Marinescu: Nicu Ceauşescu a năvălit înarmat în comuna Cristian, lîngă Sibiu, încercînd să ia ostateci, dar a fost prins! (video) decembrie 10, 2008


Actualizare 5 septembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe trilulilu cu înregistrare de pe youtube. Trimitere la alte înregistrări şi completare transcriere.

Un nou fragment de la televiziunea română din 22 decembrie 1989. Aflăm iar că la Sibiu sînt lupte intense, iar securiştii de acolo s-au îmbrăcat în haine ale MFA (ministerului forţelor armate) ca să tragă în MFA. Ni se mai spune că elemente ceauşiste din fosta miliţie conduse de generalul Nuţă se îndreaptă spre Bucureşti cu scopul de a da o contralovitură. Generalul Constantin Nuţă era şeful Inspectoratul General al Miliţiei, fusese trimis la Timişoara pentru reprimarea revoluţiei. În 22 decembrie 1989 şi-a făcut acte de identitate false pe numele Negrilă dar a fost arestat la Deva. De aici a fost urcat într-un elicopter, împreună cu alt general de miliţie care fusese la Timişoara – Mihalea Velicu. Elicopterul respectiv a fost doborît în împrejurările luptei cu teroriştii, amîndoi generalii murind. Teodor Brateş explică telespectatorilor că în această situaţie încordată nu e momentul să se cîrcotească referitor la noua conducere a statului: „Ne vom înţelege asupra punctelor de program! Nu astea trebuie să le rezolvăm aci, în clipa aceasta!”. Despre Nicu Ceauşescu (prim secretar PCR în judeţul Sibiu) ni se spune că a năvălit înarmat încercînd să ia ostateci, dar a fost prins.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989 octombrie 16, 2008


După condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu se vehiculează ideea că s-au lămurit misterele revoluţiei, toţi vinovaţii au fost pedepsiţi.

Se neglijează însă un lucru: cei doi generali au fost pedepsiţi strict pentru morţii de pînă în 22 decembrie de la Timişoara. Majoritatea morţilor din decembrie 1989 au apărut datorită „teroriştilor” apăruţi în 22 decembrie 1989 seara, după fuga lui Ceauşescu. E vorba de acei terorişti care au stîrnit atîta panică, care au făcut pe viitorul vicepreşedinte al CPUN Cazimir Ionescu să spună la televiziune în 22 decembrie 1989: “O coloană blindată motorizată se îndreaptă spre Piteşti pentru a ocupa punctul atomic, rafinăria, rezervoarele de cianură, barajul de la Curtea de Argeş! Odată cu căderea acestor puncte oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta ţării! Cerem armatei să intervină! Cerem poporului să se deplaseze de urgenţă, să intervină … aviaţia să intervină, toţi cei care pot face ceva să împiedice coloana blindată motorizată care se îndreaptă spre Piteşti! Ne paşte o mare primejdie!” (minutul 05:41 al acestei înregistrări video).

„Sîntem în faţa unui fenomen unic în istoria universală: s-au confruntat două forţe: armata şi aşa-zişii terorişti. Nu se cunoaşte în istorie vreun caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, nici un rănit şi nici un prizonier”, spunea istoricul Florin Constantiniu, într-o emisiune TV prezentată anterior pe acest blog (minutul 19:22).

Deocamdată, cunoaştem că s-a lămurit în justiţie cazul Otopeni, în care 50 de ostaşi de la o unitate militară din Cîmpina au fost ucişi fiind confundaţi cu teroriştii. Şi în alte cazuri găsim tot confuzii, oameni care s-au împuşcat între ei, fiecare crezînd că trage împotriva teroriştilor.

Oare de ce a apărut în 22 decembrie ideea că există terorişti care încearcă să-l readucă pe Ceauşescu la putere? Nu am dovezi juridice, dar pot face un raţionament.

Să ne punem în pielea comandanţilor militari care ştiau că se implicaseră în reprimarea revoluţiei, la ordinul lui Ceauşescu. Cînd au văzut că dictatura se prăbuşeşte sub presiunea maselor populare, care era principala lor preocupare? Idealurile comunismului sau ale capitalismului? Nu cred. Logic mi se pare că toţi aceşti comandanţi militari se preocupau în primul rînd de propria lor soartă. Se ştiau vinovaţi de moartea unor oameni şi se gîndeau că după căderea lui Ceauşescu ar putea fi traşi la răspundere pentru asta. Puteau ajunge chiar în faţa plutonului de execuţie, căci pedeapsa cu moartea nu fusese încă abrogată. La Timişoara, manifestul Frontului Democratic Român, la punctul III alineatul 1 cerea tragerea la răspundere a celor care au dat ordin să se tragă în popor.

Mi se pare firesc ca aceşti comandanţi militari să fi încercat să manevreze astfel încît să-şi asigure spatele în condiţiile schimbărilor politice care deveneau inevitabile. Aruncarea întregii vini pe Ceauşescu şi executarea sa grabnică, pentru ca acesta să nu poată spune exact cine sînt cei care i-au executat ordinele, a fost una din stratageme. Apariţia „teroriştilor”, care au îngăduit comandanţilor militari să salveze revoluţia de aceştia (dar şi să ofere motivul pentru omorîrea grabnică a lui Ceauşescu) ar putea fi altă stratagemă.

Poporului îi trebuiau totuşi nişte ţapi ispăşitori pentru morţii înregistraţi. Pe lîngă Ceauşescu, s-au oferit poporului şi unii comandanţi din Ministerul de Interne (miliţie şi securitate), care aveau o parte din vină dar s-a pretins că o au toată. Doi generali de miliţie prezenţi la Timişoara în timpul revoluţiei (Constantin Nuţă, şeful I.G.M. şi Velicu Mihalea) au fost ucişi în cursul luptei cu „teroriştii” – elicopterul în care se aflau în calitate de arestaţi fiind doborît. Ministerul Apărării Naţionale s-a pretins neimplicat şi salvator al revoluţiei în lupta cu „teroriştii”.

În cursul anchetei, generalul de securitate Emil Macri, inculpat pentru reprimarea revoluţiei de la Timişoara, mort ulterior în arest, scria într-o declaraţie din 24 februarie 1990 (greşit datată 1989), pe care o prezint în facsimil mai jos: „Nu vreau să influenţez organele de anchetă pe piste false, dar pentru stabilirea adevărului sugerez să se verifice dacă nu chiar şefii armatei au provocat diversiunea pentru a acoperi evenimentele sau mai exact faptele lor din Timişoara şi a demonstra în „timpul” revoluţiei că sînt utili acesteia (…) Personal apreciez că doborîrea elicopterului în care s-a aflat generalul Nuţă s-a făcut ca acesta să fie înlăturat şi a nu putea vorbi despre cooperarea sa cu armata în legătură cu evenimentele din Timişoara”.

Scenariul n-a putut decurge lin datorită mişcărilor de stradă ale revoluţionarilor, care văzuseră că s-a tras şi de către armată, iar în starea de spirit de după revoluţie nu mai acceptau minciuna, cît şi din cauza cadrelor militare neimplicate, care în ianuarie 1990 au iniţiat Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) a cărui primă revendicare era stabilirea adevărului despre revoluţie.