Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ministrul mediului, Laszlo Borbely, de acord cu ceea ce scria „Blogul lui Marius Mioc” în 2008 noiembrie 4, 2011


În octombrie 2008 publicam pe acest blog articolul Uniunea Europeană ustură la buzunar: Gazul metan. În pregătire: centralele de apartament (linc). Explicam în acel articol una din fericirile care îi aşteaptă pe români în urma aderării la Uniunea Europeană: scumpirea gazului metan. Cei care au curiozitatea să compare cît costa gazul metan în 2008 şi cît costă acum (să transforme preţurile în euro, dacă vor) pot constata că am avut dreptate. (more…)

 

Uniunea Europeană ustură la buzunar: S-a scumpit taxa pentru colectarea gunoiului la Timişoara februarie 28, 2009


Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au început să curgă şi binefacerile aferente. Printre altele, Uniunea Europeană ne ajută să depozităm gunoiul în condiţii ecologice.

Ca urmare a normelor de mediu adaptate standardelor europene, Ministerul Mediului a interzis folosirea gropii de gunoi de la Parţa, lîngă Timişoara. Gunoaiele vor trebui duse mai departe, ceea ce înseamnă costuri suplimentare. Îmi îngădui să observ că înseamnă şi poluare suplimentară, căci miile de tone de gunoaie sînt transportate cu camioane care ard benzină, deci poluează mediul înconjurător şi contribuie la încălzirea globală a planetei. Treaba asta nu pare însă să deranjeze Ministerul Mediului. Important e să se poată raporta la Bruxelles că respectăm standardele de depozitare a gunoaielor.

Rezultatul concret al acestei stări de fapt este dublarea preţului la serviciul de salubritate. Dacă în decembrie 2008 acest serviciu costa 4,19 lei/persoană/lună, din ianuarie 2009 timişorenii plătesc 8,37 lei/persoană/lună. Asta după ce în mai 2008 mai existase o mărire a taxei de salubritate cu 20%.

Nu numai timişorenii simt pe piele proprie scumpirea taxei pentru evacuarea gunoiului, ci şi locuitorii satelor timişene, căci normele europene înseamnă „desfiinţarea obligatorie a gropilor de gunoi comunale”, cum explică „Renaşterea Bănăţeană” din 22 februarie 2009.

De fapt, nu e nici o tragedie pentru mediul înconjurător dacă lîngă fiecare localitate, urbană sau rurală, există cîte un loc cu destinaţia groapă de gunoi. Birocraţii fac însă ceea ce se pricep ei mai bine: decretează existenţa unor grave probleme cu a căror rezolvare trebuie ei să se ocupe. Pe banii noştri, desigur.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
Poruncă „ecologistă” a Uniunii Europene: Români, produceţi cît mai multe deşeuri!
Uniunea Europeană ustură la buzunar: Trei milioane de şoferi ar putea fi siliţi să renunţe la maşini
Uniunea Europeană ustură la buzunar: Gazul metan. În pregătire: centralele de apartament

 

Uniunea Europeană ustură la buzunar – Trei milioane de şoferi ar putea fi siliţi să renunţe la maşini octombrie 23, 2008


“Posesorii de maşini non-Euro ar putea fi siliţi să renunţe la ele pînă la sfîrşitul anului 2011, potrivit unei reglementări europene aflate încă în stadiu de proiect”, ne anunţă “Cotidianul”.

În România, 2,9 milioane de autoturisme, adică 60% din maşinile aflate în circulaţie, sînt non-euro, după aprecierea ministrului mediului Attila Korodi. Sub pretext că acestea poluează prea mult mediul înconjurător se doreşte interzicerea circulaţiei acestora. Forţele politice euroisterice aflate la guvernarea României susţin această măsură, deşi deocamdată, la nivelul Uniunii Europene aceasta este doar un proiect (cu mari şanse de aprobare, ce-i drept, ţinînd cont de stofa din care sînt făcuţi politicienii europeni).

Ecologismul este doar unul din pretextele folosite pentru promovarea Statului Maximal. Populaţia este mai lesne manipulată cînd i se vorbeşte despre idei nobile, cum ar fi salvarea planetei. Constat eficacitatea lobbyului făcut de firmele multinaţionale producătoare de autoturisme, interesate să-şi vîndă producţia. În scopul eliminării producătorilor mai mici de pe această piaţă, şi normele de poluare se schimbă frecvent: după euro 1 a venit euro 2, 3 şi 4. Dacă în 2011 vor trebui eliminate maşinile non euro, peste alţi cîţiva ani standardele se vor ridica şi vor fi interzise şi alte tipuri de maşini. Demagogia ecologistă neglijează însă un fapt: poluarea pricinuită de producerea iar apoi casarea autoturismelor. De la transformarea minereului de fier în autoturism pînă la transportarea maşinilor vechi la cimitirele de maşini, sînt o mulţime de activităţi poluante. Ar fi mai lesne să apărăm natura prin micşorarea producţiei de autovehicule, nemaiobligînd proprietarii să schimbe maşinile vechi, dar “băieţii deştepţi” din Uniunea Europeană, de la cei din industria producătoare de autovehicule pînă la cei specializaţi în reciclarea ecologică a carcaselor de maşini vechi, ar avea de suferit.

Dacă planurile discutate de conducerea Uniunii Europene se vor materializa, posesorii maşinilor “necorespunzătoare ecologic” vor trebui să-şi cumpere maşini noi, constatînd din proprie experienţă că Uniunea Europeană ustură la buzunar. Iar dacă guvernul va finanţa de la buget casarea maşinilor vechi şi acordarea unor compensaţii proprietarilor (ceea ce deja se face prin programul “Rabla”), atunci pe noi toţi, români plătitori de impozite şi taxe, ne ustură la buzunar.

 

Poruncă “ecologistă” a Uniunii Europene: Români, produceţi cât mai multe deşeuri! septembrie 15, 2008


După intrarea României în Uniunea Europeană autorităţile noastre au primit poruncă de la Bruxeles să se preocupe de reciclarea “ecologică” a deşeurilor. Pentru a acoperi costurile acestei reciclări s-a introdus “taxa verde”: o sumă care acoperă costul colectării, tratării, reciclării sau transmiterii spre reutilizare a echipamentelor electrice şi electronice, după cum explica Elena Dumitru, specialist din Ministerul Mediului. Ne cam ustură la buzunar această taxă dar, fiind vorba de un scop nobil – ocrotirea mediului înconjurător -, nu ne plîngem.

Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, are însă o iniţiativă: Să se dea din bugetul statului cîte 50 de euro tuturor celor care vor cumpăra frigidere, aparate de aer condiţionat sau maşini de spălat noi, renunţînd în acelaşi timp la cele vechi. Există programul “rabla” pentru autoturisme, hai să existe unul asemănător pentru frigidere, maşini de spălat sau aparate de aer condiţionat!

Adică: cu o mînă Statul încasează “taxa verde” ca să penalizeze poluatorii ăştia care cumpără produse electronice şi electrocasnice, iar cu altă mînă oferă subvenţii pentru aceleaşi produse. Se încurajează astfel înlocuirea cît mai deasă a acestor aparate cu altele noi, spre beneficiul producătorilor de profil, a căror lobby a fost eficient!

Chestia n-are nimic de-a face cu ocrotirea mediului înconjurător. Cel mai ecologic e să produci cît mai puţine deşeuri, să foloseşti acelaşi frigider/televizor cît mai mult, dacă se strică o piesă să înlocuieşti doar piesa aia, nu să arunci tot aparatul.

Măsura propusă de Vosganian are totuşi o logică: Ministerul Mediului şi-a luat angajament la Bruxeles cu privire la cîte tone de deşeuri va fi capabil să recicleze “ecologic”. Ca să-şi îndeplinească planul, românii trebuie stimulaţi să producă cît mai multe deşeuri. Cu cît mai multe deşeuri se produc, cu atît mai multe se pot recicla ecologic. Mediul înconjurător are de suferit, se cheltuie şi bani aiurea dar nu contează – trebuie raportată la Bruxeles îndeplinirea planului la reciclări ecologice. E vorba aici de angajamente internaţionale asumate de Statul Român.

Cum s-a arătat într-un articol din “România Liberă”, ţara noastră are o “ţintă de colectare” de 4 kg de deşeuri electronice de persoană. Conform angajamentelor asumate de România cu reprezentanţii UE, vor trebui colectate de la populaţie circa 88.000 tone de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (calculatoare, monitoare, televizoare, frigidere, maşini de spălat etc.). “Aceste ţinte nu sînt facultative, sînt obligatorii, iar nerespectarea lor poate avea drept consecinţă penalităţi plătite de statul român”.

Statul tradiţional dă ajutoare celor săraci. Statul modern ia impozite de la cetăţeni ca să aibă de unde da ajutoare şi bogaţilor, care-şi cumpără aparate de aer condiţionat. Nu e vorba aici de protecţie socială sau de mediul înconjurător. În Uniunea Europeană statul este un scop în sine, pentru birocraţi faptul în sine de a rula nişte bani şi a hotărî cum să se cheltuie aceştia e mai important decît problemele concrete care se doresc rezolvate cu acei bani.

Planul de colectare convenit cu UE e la kilogram, n-au importanţă caracteristicile tehnice ale aparatelor. Apelez la cititorii cu conştiinţă civică să-şi cumpere aparate cu cît mai multe kilograme, astfel încît, atunci cînd le vor arunca, Statul să fie ajutat să-şi respecte angajamentele internaţionale asumate. E vorba de felul cum naţia noastră va fi văzută în Europa, să fim patrioţi!