Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din iunie 1990 (1). Inculpații și obiectul cauzei mai 20, 2019


28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990. Printre inculpați: Teodor Mărieș (cu barbă) și Dumitru Dincă (în spatele lui Mărieș). La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Am arătat deja că Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat rechizitoriul din procesul mineriadei din 1990 (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet. Pentru cititorii acestui blog, voi reda în serial rechizitoriul din dosarul mineriadei (în paralel cu serialul legat de rechizitoriul din „dosarul revoluției”). Chiar dacă anulat de către ÎCCJ, rechizitoriul are o oarecare valoare istorică (inclusiv cu privire la felul cum înțelege Parchetul să facă un astfel de rechizitoriu).

Extrasul de rechizitoriu pe care l-am avut la dispoziție conține multe nume anonimizate. Așa l-am primit, așa îl dau. Părerea mea e că se exagerează cu protecția datelor personale, în condițiile în care discutăm de infracțiuni împotriva umanității, iar procesele ar trebui să fie oricum publice. Și cînd e vorba de martori, opinia publică ar trebui să cunoască care sînt martorii pe baza cărora se fac acuzații de asemenea gravitate. Ascunderea identității unor martori s-a făcut doar în cazuri excepționale, cum au fost procesele legate de crimele din fosta Iugoslavie, și numai cînd existau date că dezvăluirea identității martorilor i-ar pune pe aceștia în primejdie majoră. Nu văd o asemenea situație la procesul mineriadei. Cum codul de procedură penală încă prevede că procesele sînt publice, oricum martorii ar deveni cunoscuți cu prilejul procesului. CEDO a stabilit în alte cazuri că judecătorii nu pot condamna doar pe baza unor declarații aflate la dosar ci trebuie să audieze personal martorii.

Extras
– formă anonimizată –

RECHIZITORIU

Anul  2017 luna 06 ziua 12

(…), procurori militari la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul penal (…), privind pe inculpaţii: (more…)

 

Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar mai 9, 2019


Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît restituirea către Parchetul Militar a dosarului mineriadei din iunie 1990, anunță agenția Mediafax (linc). Hotărîrea instanței nu numai că constată nulitatea rechizitoriului, dar și exclude toate probele administrate în dosar în cadrul urmăririi penale. Mărturisesc că aici sînt cam nedumerit: Înțeleg că, dacă prin dispoziția de începere a urmăririi penale față de unii inculpați s-a precizat că sînt cercetați pentru perioada 13-15 iunie 1990, este nelegal să fie învinuiți pentru fapte săvîrșite în 11-12 iunie 1990. Dar dovezile administrate la urmărirea penală de ce sînt, în întregime, excluse? Au fost audiați sute de martori, pentru ce aceste audieri de martori nu mai sînt valabile? Trebuie din nou chemați toți martorii la reaudiere? Eu în general sînt sceptic față de mărturiile apărute după multă vreme de la evenimente, din motive explicate în articolul „Despre metodologia cercetării istorice” (linc). Consider că pentru aflarea adevărului, scop principal al procesului penal conform codului de procedură penală, mărturiile date la scurt timp după evenimente sînt cele mai bune. Acum înțeleg că, prin hotărîrea ÎCCJ, TOATE probele administrate la urmărirea penală în dosar sînt excluse. Deci dacă un martor a dat declarație despre mineriadă în 1990, acea declarație e exclusă și trebuie reaudiat martorul în 2019. Pe lîngă faptul că în 2019 un martor poate să nu-și mai amintească exact fapte din 1990, dacă există contradicții între declarațiile de atunci și de acum aceasta poate fi și o dovadă că martorul nu este sincer. Declarațiile vechi ar trebui păstrate ca probe fie și pentru a verifica gradul de încredere care poate fi atribuit unui martor.

Citez de pe saitul Înaltei Curți de Casație și Justiție (linc), hotărîrea instanței: (more…)

 

Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990) iunie 20, 2017


Hop și eu cu întîrziere vă anunț că în 13 iunie 2017 Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis în instanță dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care figurează ca inculpați fostul președinte Ion Iliescu, fostul primministru Petre Roman, fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, fostul șef al Direcției Procuraturilor Militare Mugurel Florescu, amiral (rez) Emil (Cico) Dumitrescu, Cazemir Benedict Ionescu (fost vicepreședinte CPUN, acum membru în colegiul CNSAS), Adrian Sârbu (șef de cabinet a lui Petre Roman în 1990, apoi fondator al ProTV și Mediafax), Miron Cozma (fost șef al sindicatelor miniere), Matei Drella (șef de sindicat minier), Cornel Plăieș Burlec (ministru adjunct al minelor în 1990), general (rez.) Vasile Dobrinoiu, colonel (rez.) Petre Peter, Alexandru Ghinescu (director la IMGB în 1990).

În mod normal nu ratam știrea asta, dar am avut niște probleme medicale care m-au făcut să suspend pentru o perioadă activitatea pe acest blog.

După cum am arătat într-un articol mai vechi (linc), în dosarul mineriadei din iunie 1990 a existat în 2009 o rezoluţie (linc) de neîncepere a urmăririi penale, care a fost atacată de 7 contestații din partea unor părți vătămate din dosar, toate aceste contestații fiind respinse de ÎCCJ în anii 2010-2011. Ulterior a urmat judecarea la CEDO a cauzei Mocanu și alții împotriva României (linc), și apoi dosarul a fost redeschis. Redeschiderea s-a făcut prin schimbarea încadrării juridice a faptelor la infracțiuni contra umanității, ceea ce a îngăduit eliminarea prescripției ca motiv de încetare a procesului penal. (more…)

 

Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990 decembrie 24, 2016


sentintemineriada-1Conform unui comunicat al Ministerului Public (linc), o serie de șefi ai FSN din 1990 printre care fostul președinte Ion Iliescu și fostul primministru Petre Roman, au fost puși sub acuzare în dosarul mineriadei din iunie 1990, pentru infracțiuni împotriva umanității. Remarc prezența printre acuzați și a lui Adrian Sârbu, care pare să fie fostul patron al ProTV. Redau comunicatul:

Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanța din data de 23 decembrie 2016, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, lit a, g și j din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, faţă de inculpaţii:
ILIESCU ION, la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României;
ROMAN PETRE, la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului  interimar al României;
VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României;
NICOLAE DUMITRU, la data săvârșirii faptelor, prim-vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale;
MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații;
– general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare.

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:

În perioada 11 – 15 iunie 1990, inculpaţii au decis, organizat și coordonat un atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației municipiului București, atac în care au implicat participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, atac ce a avut următoarele consecințe:
1. uciderea prin împușcare a 4 persoane şi rănirea prin împușcare a 3 persoane, fapte ce constituie 7 acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.;
2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1269 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;
3. privarea de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1242 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p..

De asemenea, în aceeaşi cauză, s-a dispus punerea în mișcarea acțiunii penale sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității în forma prev. de art. 439 alin. 1, lit.  g și j din Codul penal, față de următorii inculpaţi:
– amiral (rez.) DUMITRESCU EMIL, la data săvârșirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne;
IONESCU CAZEMIR BENEDICT, la data săvârșirii faptelor, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională;
SÂRBU ADRIAN, la data săvârșirii faptelor, șef de cabinet și consilier al primului ministru;
COZMA MIRON, la data săvârșirii faptelor, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”;
DRELLA MATEI, la data săvârșirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni;
BURLEC PLĂIEȘ CORNEL, la data săvârșirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor;
– general (rez.)DOBRINOIU VASILE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne;
– general (rez.) PETER PETRE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne.

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele: în perioada 11 – 15 iunie 1990, inculpaţii  au aderat la atacul generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației Bucureștiului, atac în care a fost  implicată participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării și a avut  următoarele consecințe:
1. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1269 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;
2. privarea de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1242 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p.;

În cauză, urmărirea penală se efectuează, în continuare, față de alți 18 suspecți, sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni de crime  împotriva umanității, prev. de art. 439 alin. 1 lit a, g și j din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

 Precizăm că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate în nicio situaţie să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

(more…)

 

Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de cercetările procuraturii (2) aprilie 24, 2009


Vezi şi prima parte a articolului lui Teodor Ungureanu despre cercetările procuraturii.

Am pornit ancheta, aşa cum am făcut-o de mii de ori: fără idei preconcepute şi deschis oricărei opinii, chiar bizare de ar fi fost. De cum am ajuns am constatat existenţa la cadrele militare a unei unanime convingeri că absolut toate tragediile produse în Brăila aveau ca autori arhicunoscuţii “terorişti”. Fiecare din interlocutori povesteau fel de fel de împrejurări, unele de-a dreptul năucitoare. (more…)

 

Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de cercetările procuraturii (1) aprilie 23, 2009


În mesajul trimis în 2005 procurorul Teodor Ungureanu se referă şi la aspecte concrete ale investigaţiilor sale făcute de procuratură, pe care le prezint mai jos.
Vezi şi episoadele precedente ale articolului lui Teodor Ungureanu: – Diversiunea (1)Diversiunea (2)Diversiunea (3)Diversiunea (4).
Opiniile exprimate aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte. (more…)

 

Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a lui Stănculescu şi Chiţac octombrie 16, 2008


În 1997 am discutat cu Rodica Marina Giura, fostă funcţionară de poştă şi membră a Frontului Democratic Român care se constituise în decembrie 1989 în clădirea Operei din Timişoara. Ea a contribuit la înfiinţarea comisiei guvernamentale de anchetă din 1990, acea comisie care a propus prima oară trimiterea în judecată a generalilor Mihai Chiţac, Victor Atanasie Stănculescu şi Ştefan Guşă. Cînd mi-a dat declaraţia de mai jos doamna Giura era maior de poliţie.

Am publicat această declaraţie în cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (Editura Sedona 1999). O reproduc acum aici, în urma recentei condamnări a generalilor Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu. Precizez că trimiterea în judecată a generalilor Stănculescu şi Chiţac (Guşă murise între timp) s-a făcut în 1997 anume pe temeiul materialelor strînse de această comisie guvernamentală de anchetă.

Pe la sfîrşitul lui decembrie 1989, începutul lui ianuarie a apărut la TV un interviu cu generalul Chiţac proaspăt numit ministru de interne care declara că el nu a fost la Timişoara în perioada revoluţiei. În urma interviului, la Consiliul Judeţean unde mă aflam s-a prezentat căpitan de tancuri Grigore Taşcău de la unitatea militară din Buziaş, care a spus că în 17 decembrie l-a văzut pe generalul Chiţac la Catedrală, fiind indignat.

În 12 ianuarie 1990, împreună cu Marton Florin, cpt. Taşcău şi încă o persoană (Marian) am plecat la Bucureşti, unde am fost primiţi la orele 24 (după eşuarea manifestaţiei care avusese loc în faţa guvernului) de dl. viceprimministru Voican şi consilierul Mugurel Florescu (ulterior procuror general adjunct), cărora le-am relatat situaţia referitoare la Chiţac. Voican a promis că va verifica cele declarate de noi şi dacă se confirma îl va demite. Gelu Voican ne-a luat adresele spunînd că ne va căuta la nevoie.

După un timp, văzînd că nu se iau măsuri, am plecat iar în aceeaşi formaţie la Bucureşti. Voican ne-a dat o împuternicire (mie şi lui Florin Marton) pentru a putea intra în unităţile militare să cercetăm adevărul „pentru informarea preşedintelui Iliescu”. Cu această împuternicire am întîmpinat totuşi greutăţi la intrarea în unităţile militare de aviaţie, unde a fost nevoie de acordul şefului aviaţiei pe ţară. La aviaţie am ascultat benzile audio înregistrate în perioada revoluţiei, benzi care cuprindeau ordinele date de la garnizoană şi misiunea elicopterelor care au survolat Timişoara în 17 decembrie. Această audiere s-a făcut în prezenţa şi cu ajutorul ofiţerului Chiticaru Constantin. După ascultarea primei benzi am fost rugaţi să părăsim unitatea.

Atunci un alt ofiţer (lt-col. Şurcu Cornel) mi-a înmînat un memoriu adresat conducerii ţării de un grup de ofiţeri de aviaţie (grup care avea să fie nucleul CADA).

Văzînd problemele pe care le-am avut am plecat la Bucureşti cu propunerea să se formeze o comisie cu girul guvernului care să poată aduna informaţii despre revoluţie. În urma discuţiei cu Voican acesta ne-a spus să formăm comisia. M-am întors la Timişoara şi am luat legătura cu lt-col. Ghinea care aduna date despre morţii revoluţiei, solicitîndu-i ajutorul în propunerea unui membru al comisiei dintre ofiţerii neimplicaţi în revoluţie. Mi l-a propus pe maior Oancea Viorel. Am trecut pe listă pe mr. Oancea Viorel, lt-col Ghinea, Marton Florin, cerîndu-i lt-col. Ghinea numele unui medic militar neimplicat. Mi l-a dat pe cel al doctorului Meliţă, care a acceptat să facă parte. Acestuia i-am solicitat un nume de procuror militar neimplicat. Mi l-a dat pe cel al lui cpt. Romeo Bălan. Acesta l-a propus pe procuror civil Speriuşi Vlad Vasile, care l-a propus pe avocat Popa Constantin. Am mai adăugat pe listă pe fostul deţinut politic Vintilescu Teodor.

Am plecat cu lista la Bucureşti, exact cînd se desfăşura manifestarea CADA. Printre cele cerute de CADA se afla şi adevărul despre revoluţie. Gelu Voican le-a spus că a venit în întîmpinarea lor în această problemă deoarece formase deja o comisie de cercetare. M-a prezentat ofiţerilor din CADA, şi citind lista cu membrii comisiei ofiţerii au adăugat pe listă pe maistru militar Stanciu Traian, lt-col. Şurcu, maior Chiriac Octavian, contestîndu-i pe lt-col. Ghinea şi pe Marton Florin, care au fost eliminaţi din comisie. Imediat a fost bătută la maşină lista şi semnată de prim-ministrul Petre Roman şi de viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.

Ulterior dr. Meliţă a fost contestat de cadrele de la Spitalul Militar şi s-a retras din comisie.

După două zile de activitate a comisiei a apărut un comunicat, chipurile din partea comisiei, cum că din verificările comisiei ministrul de interne Chiţac este nevinovat.

Indignată l-am sunat pe primul ministru Petre Roman spunînd că renunţăm, blocăm activitatea comisiei dacă se dau comunicate false în numele nostru. Acesta declară că va lua măsuri împotriva celor vinovaţi. Am aflat ulterior că Gelu Voican dăduse comunicatul. Căutîndu-mă la telefon acesta m-a rugat să nu dau dezminţire, spunîndu-mi că a fost luat la întrebări de Petre Roman.

Comisia a dat dezminţire şi ne-am început activitatea. Precizez că iniţial membrii comisiei mă suspectau pe mine de comunicat, deoarece Petre Roman în discuţia cu CADA declarase ca sînt reprezentantul guvernului în comisie.

Datorită informaţiilor pe care le aveam de la aviaţie, aveam ordinele date de cei de la comandament, transmise de lt-col. Balaş. Audiindu-l pe lt-col Balaş, acesta iniţial a negat ordinele date, dar cînd i-am citit cîteva din ordinele transmise (pe care le cunoşteam din benzile audio de la aviaţie) acesta ne-a spus că paginile din Jurnalul de luptă din perioada revoluţiei au fost rupte şi duse la Bucureşti împreună cu hărţile pe care erau notate dispozitivele de luptă cu comandanţii lor. Am sunat la Bucureşti, unde l-am găsit la M.Ap.N. pe general Vasile Ionel, cerîndu-i să-mi trimită jurnalul de luptă şi hărţile, lucru pe care l-a şi făcut, trimiţînd un maior din minister cu ele. Acesta mi le-a predat personal, pentru care am semnat.

Dintre membrii comisiei au participat efectiv procurorul Romeo Bălan (doar la primul dosar, motivînd că are foarte mult de lucru la serviciu), procuror Speriuşi Vlad, maistru militar Stancu Traian, avocat Popa Constantin şi eu. Lt-col. Şurcu şi maior Chriac, datorită faptului că erau activi în CADA veneau foarte rar la comisie. Cînd am finalizat primul dosar în care propuneam cercetarea penală a miniştrilor Stănculescu, Chiţac, şefului statului major general Guşe şi alţii, au fost chemaţi să semneze referatul colonel Oancea Viorel (care n-a participat la comisie, a semnat însă referatul). Chiriac şi Şurcu au citit referatul spunînd că îl vor semna după ce vin de la Bucureşti (fiind chemaţi de Stănculescu). La reîntoarcere au refuzat să semneze şi au încercat să mă elimine din comisie. Au declarat că eu nu reprezint pe nimeni (la poştă unde eram angajată refuzau să-mi plătească salariul; abia ulterior am reuşit să-mi primesc banii cu ajutorul lui Petre Roman). S-a supus la vot şi cu majoritate s-a hotărît rămînerea mea în comisie. Dr. Vintilescu [ajuns ulterior deputat – nota mea] n-a participat la lucrările comisiei, în schimb mă atenţiona că s-ar putea să-mi cadă o cărămidă în cap şi că KGB-ul e pe urmele mele. Nici dr. Vintilescu nu a semnat referatul.

După depunerea dosarului la procuratura militară am plecat (fiind chemaţi) la primul ministru pentru prezentarea situaţiei, împreună cu procuror Speriuşi, cpt. Taşcău şi maistru militar Stancu T. La citirea referatului cu propunerile noastre, Petre Roman a fost de acord cu cercetarea penală a lui Chiţac, despre Guşe a fost ambiguu, în privinţa lui Stănculescu „nici nu poate fi vorba”.